Decizia Nr.527 din 17.07.2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 326 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Carmen Ionescu în Dosarul nr. 474/62/2016 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 629D/2018.2. La apelul nominal se prezintă autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. Aceasta arată că textul criticat este lipsit de claritate şi precizie, menţionând şi elemente de fapt din dosar.4. În continuare, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autoarea acesteia solicită modificarea şi completarea legii. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 20 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 474/62/2016, Tribunalul Braşov - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 326 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Carmen Ionescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva unei decizii de concediere.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât prevăd limitativ cazurile speciale de revizuire, împiedicând stabilirea adevărului şi încălcând dreptul la un proces echitabil.7. Este necesar să se ţină seama că, prin descoperirea unui înscris doveditor care demonstrează o situaţie ilegală, este obligatoriu să fie puse în discuţie toate implicaţiile juridice produse de înscrisul descoperit, dacă acesta ar fi fost cunoscut la momentul judecării dosarului de fond. În acest sens, trebuie să se stabilească inclusiv nulitatea sau nelegalitatea altor înscrisuri prezente în dosarul de fond, împotriva căruia a fost depusă cererea de revizuire. A judeca doar admisibilitatea cererii de revizuire poate duce la cazuri în care o situaţie ilegală nu este analizată în ansamblul ei, fapt care duce la încălcarea dreptului la apărare. Pentru a fi constituţională, legea ar trebui să prevadă ca dezbaterile să includă şi consecinţele juridice care s-ar fi produs dacă înscrisul doveditor ar fi fost cunoscut la momentul judecării fondului. Această observaţie este valabilă doar pentru revizuirile care se bazează pe descoperirea unor înscrisuri doveditoare.8. Tribunalul Braşov - Secţia I civilă opinează în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Se mai arată că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare. Dacă se invocă înscrisuri noi şi instanţa nu este în măsură să rezolve deodată fondul, instanţa va pronunţa mai întâi o încheiere de admitere în principiu, dacă sunt îndeplinite cerinţele textului de la art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă din 1865, iar apoi, după administrarea probelor şi formularea concluziilor părţilor, va da o singură hotărâre prin care fie admite cererea de revizuire şi soluţionează litigiul, dacă ajunge la concluzia că hotărârea atacată este greşită, fie o respinge, dacă stabileşte că soluţia era legală şi temeinică.9. Prin limitarea dezbaterilor la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază nu se aduce atingere dreptului la apărare al părţii revizuente, dreptul la un proces echitabil fiind respectat, deoarece instanţa verifică, prin raportare la înscrisul nou-prezentat, dacă prin hotărârea a cărei revizuire se cere starea de fapt a fost corect stabilită şi dacă soluţia ar fi putut fi alta decât cea pronunţată, în ipoteza în care înscrisul ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării cauzei.10. Dreptul la un proces echitabil şi protecţia dreptului la apărare trebuie asigurate tuturor părţilor din proces, ceea ce presupune că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei.11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit.d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 326 din Codul procedură civilă din 1865 care au următorul cuprins: „Cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată.Întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată.Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază."15. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un procesul echitabil şi în art. 24 privind dreptul la apărare.16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât prevăd limitativ cazurile speciale de revizuire, împiedicând stabilirea adevărului şi încălcând dreptul la un proces echitabil.17. Cu privire la o asemenea critică de neconstituţionalitate, instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra prevederilor art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, prin raportare la critici asemănătoare, constatând că sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 1.110 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 9 octombrie 2009, Curtea a reţinut că raţiunea reglementării instituţiei revizuirii se întemeiază tocmai pe recunoaşterea de către legiuitor a faptului că şi o hotărâre judecătorească poate fi greşită, nu neapărat din motive imputabile instanţei de judecată, ipoteză în care trebuie să se dea posibilitatea reformării acesteia. Competenţa instanţei de revizuire de a schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată este dată tocmai de scopul urmărit de legiuitor, şi anume de a se corecta hotărârea respectivă. Astfel, aceasta nu declanşează un litigiu nou, ci reprezintă o fază procesuală a aceleiaşi cauze şi, în aceste condiţii, instanţa în cauză trebuie să lămurească şi aspectele ce au incidenţă asupra fondului cauzei ca urmare a admiterii revizuirii.18. Cu acelaşi prilej, Curtea a mai statuat că judecarea revizuirii se desfăşoară numai în cadrul conturat în etapele procesuale anterioare. Astfel, instanţa de revizuire va putea admite cererea de revizuire doar dacă aceasta se întemeiază pe prevederile art. 322 din Codul de procedură civilă din 1865. Cazurile de revizuire sunt redactate în mod clar, sunt previzibile, precise şi neechivoce, astfel încât instanţa de judecată are posibilitatea, în mod obiectiv, de a le interpreta şi aplica; de asemenea, norma legală în cauză, satisfăcând exigenţele mai sus arătate, permite părţilor să îşi regleze comportamentul procesual în funcţie de aceasta.19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Carmen Ionescu în Dosarul nr. 474/62/2016 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 326 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 17 iulie 2018.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent, Fabian Niculae