DECIZIE   Nr. 525 din 11 octombrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 997 din 10 noiembrie 2005

    Ioan Vida               - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Aspazia Cojocaru        - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Ion Predescu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Marinela Minca          - procuror
    Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Alexandru Manta in Dosarul nr. 1.382/2005 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
    La apelul nominal se prezinta personal autorul exceptiei si avocatul acestuia, doamna Silvia Tudor, cu delegatie la dosar, si se constata lipsa celeilalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul autorului exceptiei de neconstitutionalitate solicita admiterea acesteia, reiterand motivele existente in notele scrise la dosar.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, deoarece in procesul penal regula generala este cea a oficialitatii. Fara a aduce in vreun fel atingere dispozitiilor constitutionale invocate, legiuitorul, in considerarea unor ratiuni de politica penala, a instituit, cu titlu de exceptie, posibilitatea ca, in anumite situatii, punerea in miscare a actiunii penale sa se faca numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate. De altfel, asupra constitutionalitatii prevederilor legale criticate Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 158/1999, care isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 12 iulie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 1.382/2005, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala.
    Exceptia a fost ridicata de Alexandru Manta in dosarul cu numarul de mai sus, avand ca obiect solutionarea unei cauze penale aflate in calea de atac a recursului.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca ocrotirea si garantarea proprietatii private presupun respectarea dreptului petitionarului de a dispune in mod liber de bunurile sale, de a exercita in mod exclusiv si suveran toate actiunile care se impun pentru protectia proprietatii sale, inclusiv actiunea penala. Prin urmare, existenta a doua sisteme diferite cu privire la punerea in miscare a actiunii penale, atunci cand este vorba de bunuri care apartin proprietatii private, vine in contradictie cu prevederile constitutionale invocate. In opinia sa, dincolo de orice alte ratiuni de politica penala, autorul considera ca stingerea conflictului penal ar trebui sa fie guvernata de principiul disponibilitatii atunci cand vizeaza infractiuni contra patrimoniului privat, solutie care este preferabila celei oficiale.
    Prin urmare, autorul exceptiei solicita completarea textului legal criticat in sensul ca dispozitiile privitoare la oficialitatea procesului penal sa nu se aplice in cauzele in care bunul ce formeaza obiectul material al infractiunii este proprietate privata, cum s-ar putea intampla la infractiunile de delapidare, furt etc., cazuri in care prevederile referitoare la cerinta plangerii prealabile si la posibilitatea impacarii partilor ar trebui sa fie operante.
    Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece, in realitate, autorul considera ca art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala contravine art. 44 alin. (2) din Legea fundamentala, intrucat nu prevede si pentru infractiunea de delapidare ca actiunea penala sa se puna in miscare numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, asa cum se reglementeaza in cazul infractiunilor de abuz de incredere, distrugere si tulburare de posesie. Aceasta imprejurare nu este insa de natura a leza in vreun fel prevederea constitutionala invocata, deoarece, in cazul infractiunii de delapidare, spre deosebire de celelalte infractiuni comparative mentionate, situatia este diferita, intrucat subiectul activ are si calitatea de functionar caruia i s-a incredintat administrarea patrimoniului societatii comerciale. Or, necesitatea apararii relatiilor specifice a impus un regim deosebit si este dreptul legiuitorului de a opta pentru regula urmaririi, judecarii si sanctionarii din oficiu a infractiunii de delapidare.
    Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece principiul oficialitatii inscris in art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala este o cerinta si o continuare fireasca a principiului legalitatii inscris in alin. 1 al aceluiasi articol. Oficialitatea procesului penal constituie o regula de baza, care priveste intregul curs al desfasurarii procesului penal si tine sub incidenta sa toate actele necesare acestei desfasurari, cu exceptia acelora in privinta carora legea dispune altfel.
    Nu se poate sustine ca protectia constitutionala a proprietatii private este lezata prin indeplinirea din oficiu a actelor necesare derularii procesului penal. Dimpotriva, urmarirea penala din oficiu a infractiunilor contra patrimoniului asigura o protectie mai energica a proprietatii, fiind deci in interesul proprietarului.
    Oficialitatea procesului penal nu este fara limite, putand fi restransa sau inlaturata atunci cand, de exemplu, legea cere, pentru punerea in miscare a actiunii penale, incuviintari sau autorizari prealabile sau cand aceasta este conditionata de existenta plangerii prealabile.
    Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece prevederile art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala nu contin norme contrare dispozitiilor art. 44 alin. (2) din Legea fundamentala. Astfel, legea penala si cea procesual penala consacra principiul oficialitatii, apreciind ca valori sociale importante pot fi mai eficient ocrotite prin interventia directa a statului si prin indeplinirea din oficiu a actelor necesare desfasurarii procesului penal. De asemenea, nu se poate sustine ca protectia constitutionala a proprietatii private este lezata prin indeplinirea din oficiu a actelor necesare derularii procesului penal. Dimpotriva, urmarirea penala din oficiu a infractiunilor contra patrimoniului asigura o protectie mai energica a proprietatii, fiind deci chiar in interesul proprietarului.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala, cu urmatorul continut:
    "Actele necesare desfasurarii procesului penal se indeplinesc din oficiu, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea si ocrotirea proprietatii private in mod egal, indiferent de titular.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca asupra constitutionalitatii prevederilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 158 din 14 octombrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 64 din 14 februarie 2000, prilej cu care a statuat ca acestea sunt constitutionale. Astfel, potrivit definitiei date in art. 17 alin. 1 din Codul penal, "Infractiunea este fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala". Existenta pericolului social impune masuri adecvate de aparare a societatii, a intereselor generale, a ordinii de drept, sens in care autoritatile statului, abilitate de lege, trebuie sa actioneze, indiferent daca persoana fizica sau juridica lezata prin fapta concreta o solicita sau nu.
    Principiile legalitatii si oficialitatii procesului penal, inscrise in art. 2 din Codul de procedura penala, sunt in sensul dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (5) din Constitutie, potrivit carora "In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie", si ale art. 126 alin. (2), in conformitate cu care "Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege."
    Legiuitorul roman a optat pentru regula generala de urmarire, judecare si sanctionare din oficiu a infractiunilor, ca fapte antisociale. Este dreptul constitutional al legiuitorului de a stabili si anumite exceptii de la aceasta regula generala. Astfel, s-a prevazut ca in anumite cazuri, datorita caracterului si continutului concret al faptelor, statutului special al autorului faptei ori al persoanei vatamate sau relatiilor speciale dintre faptuitor si persoana lezata, punerea in miscare a actiunii penale sa fie conditionata de existenta plangerii prealabile a persoanei vatamate. Generalizarea acestei conditionari ar impiedica insa, in mod evident, protectia eficienta a societatii, a intereselor generale fata de faptele care prezinta pericol social, prevazute de legea penala.
    Legea penala si cea procesual penala consacra principiul oficialitatii, apreciind ca valori sociale importante pot fi mai eficient ocrotite prin interventia directa a statului si prin indeplinirea din oficiu a actelor necesare desfasurarii procesului penal. De asemenea, nu se poate sustine ca protectia constitutionala a proprietatii private este lezata prin indeplinirea din oficiu a actelor necesare derularii procesului penal. Dimpotriva, urmarirea penala din oficiu a infractiunilor contra patrimoniului asigura o protectie mai energica a proprietatii, fiind deci chiar in interesul proprietarului.
    Deoarece pana in prezent nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei mai sus amintite isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Alexandru Manta in Dosarul nr. 1.382/2005 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 11 octombrie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat-asistent,
                              Afrodita Laura Tutunaru