DECIZIE Nr. 525 din 11 octombrie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 2
din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 997 din 10 noiembrie 2005

Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Marinela Minca - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata
de Alexandru Manta in Dosarul nr. 1.382/2005 al Inaltei Curti de Casatie si
Justitie - Sectia penala.
La apelul nominal se prezinta personal autorul exceptiei si avocatul
acestuia, doamna Silvia Tudor, cu delegatie la dosar, si se constata lipsa
celeilalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Reprezentantul autorului exceptiei de neconstitutionalitate solicita
admiterea acesteia, reiterand motivele existente in notele scrise la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca neintemeiata, deoarece in procesul penal regula
generala este cea a oficialitatii. Fara a aduce in vreun fel atingere
dispozitiilor constitutionale invocate, legiuitorul, in considerarea unor
ratiuni de politica penala, a instituit, cu titlu de exceptie, posibilitatea
ca, in anumite situatii, punerea in miscare a actiunii penale sa se faca numai
la plangerea prealabila a persoanei vatamate. De altfel, asupra
constitutionalitatii prevederilor legale criticate Curtea s-a mai pronuntat
prin Decizia nr. 158/1999, care isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 12 iulie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 1.382/2005,
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2
alin. 2 din Codul de procedura penala.
Exceptia a fost ridicata de Alexandru Manta in dosarul cu numarul de mai
sus, avand ca obiect solutionarea unei cauze penale aflate in calea de atac a
recursului.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
ocrotirea si garantarea proprietatii private presupun respectarea dreptului
petitionarului de a dispune in mod liber de bunurile sale, de a exercita in mod
exclusiv si suveran toate actiunile care se impun pentru protectia proprietatii
sale, inclusiv actiunea penala. Prin urmare, existenta a doua sisteme diferite
cu privire la punerea in miscare a actiunii penale, atunci cand este vorba de
bunuri care apartin proprietatii private, vine in contradictie cu prevederile
constitutionale invocate. In opinia sa, dincolo de orice alte ratiuni de
politica penala, autorul considera ca stingerea conflictului penal ar trebui sa
fie guvernata de principiul disponibilitatii atunci cand vizeaza infractiuni
contra patrimoniului privat, solutie care este preferabila celei oficiale.
Prin urmare, autorul exceptiei solicita completarea textului legal criticat
in sensul ca dispozitiile privitoare la oficialitatea procesului penal sa nu se
aplice in cauzele in care bunul ce formeaza obiectul material al infractiunii
este proprietate privata, cum s-ar putea intampla la infractiunile de
delapidare, furt etc., cazuri in care prevederile referitoare la cerinta
plangerii prealabile si la posibilitatea impacarii partilor ar trebui sa fie
operante.
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala opineaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece, in realitate, autorul
considera ca art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala contravine art. 44
alin. (2) din Legea fundamentala, intrucat nu prevede si pentru infractiunea de
delapidare ca actiunea penala sa se puna in miscare numai la plangerea
prealabila a persoanei vatamate, asa cum se reglementeaza in cazul
infractiunilor de abuz de incredere, distrugere si tulburare de posesie.
Aceasta imprejurare nu este insa de natura a leza in vreun fel prevederea
constitutionala invocata, deoarece, in cazul infractiunii de delapidare, spre
deosebire de celelalte infractiuni comparative mentionate, situatia este
diferita, intrucat subiectul activ are si calitatea de functionar caruia i s-a
incredintat administrarea patrimoniului societatii comerciale. Or, necesitatea
apararii relatiilor specifice a impus un regim deosebit si este dreptul legiuitorului
de a opta pentru regula urmaririi, judecarii si sanctionarii din oficiu a
infractiunii de delapidare.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a
fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului
si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata,
deoarece principiul oficialitatii inscris in art. 2 alin. 2 din Codul de
procedura penala este o cerinta si o continuare fireasca a principiului
legalitatii inscris in alin. 1 al aceluiasi articol. Oficialitatea procesului
penal constituie o regula de baza, care priveste intregul curs al desfasurarii
procesului penal si tine sub incidenta sa toate actele necesare acestei
desfasurari, cu exceptia acelora in privinta carora legea dispune altfel.
Nu se poate sustine ca protectia constitutionala a proprietatii private
este lezata prin indeplinirea din oficiu a actelor necesare derularii
procesului penal. Dimpotriva, urmarirea penala din oficiu a infractiunilor
contra patrimoniului asigura o protectie mai energica a proprietatii, fiind
deci in interesul proprietarului.
Oficialitatea procesului penal nu este fara limite, putand fi restransa sau
inlaturata atunci cand, de exemplu, legea cere, pentru punerea in miscare a
actiunii penale, incuviintari sau autorizari prealabile sau cand aceasta este
conditionata de existenta plangerii prealabile.
Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, deoarece prevederile art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala
nu contin norme contrare dispozitiilor art. 44 alin. (2) din Legea
fundamentala. Astfel, legea penala si cea procesual penala consacra principiul
oficialitatii, apreciind ca valori sociale importante pot fi mai eficient
ocrotite prin interventia directa a statului si prin indeplinirea din oficiu a
actelor necesare desfasurarii procesului penal. De asemenea, nu se poate
sustine ca protectia constitutionala a proprietatii private este lezata prin
indeplinirea din oficiu a actelor necesare derularii procesului penal.
Dimpotriva, urmarirea penala din oficiu a infractiunilor contra patrimoniului
asigura o protectie mai energica a proprietatii, fiind deci chiar in interesul
proprietarului.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
2 alin. 2 din Codul de procedura penala, cu urmatorul continut:
"Actele necesare desfasurarii procesului penal se indeplinesc din
oficiu, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile
legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 44 alin.
(2) referitoare la garantarea si ocrotirea proprietatii private in mod egal, indiferent
de titular.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca asupra
constitutionalitatii prevederilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala
s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 158 din 14 octombrie 1999, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 64 din 14 februarie 2000, prilej
cu care a statuat ca acestea sunt constitutionale. Astfel, potrivit definitiei
date in art. 17 alin. 1 din Codul penal, "Infractiunea este fapta care
prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea
penala". Existenta pericolului social impune masuri adecvate de aparare a
societatii, a intereselor generale, a ordinii de drept, sens in care
autoritatile statului, abilitate de lege, trebuie sa actioneze, indiferent daca
persoana fizica sau juridica lezata prin fapta concreta o solicita sau nu.
Principiile legalitatii si oficialitatii procesului penal, inscrise in art.
2 din Codul de procedura penala, sunt in sensul dispozitiilor constitutionale
ale art. 1 alin. (5) din Constitutie, potrivit carora "In Romania,
respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este
obligatorie", si ale art. 126 alin. (2), in conformitate cu care
"Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt
prevazute numai prin lege."
Legiuitorul roman a optat pentru regula generala de urmarire, judecare si
sanctionare din oficiu a infractiunilor, ca fapte antisociale. Este dreptul
constitutional al legiuitorului de a stabili si anumite exceptii de la aceasta
regula generala. Astfel, s-a prevazut ca in anumite cazuri, datorita
caracterului si continutului concret al faptelor, statutului special al
autorului faptei ori al persoanei vatamate sau relatiilor speciale dintre
faptuitor si persoana lezata, punerea in miscare a actiunii penale sa fie
conditionata de existenta plangerii prealabile a persoanei vatamate.
Generalizarea acestei conditionari ar impiedica insa, in mod evident, protectia
eficienta a societatii, a intereselor generale fata de faptele care prezinta
pericol social, prevazute de legea penala.
Legea penala si cea procesual penala consacra principiul oficialitatii,
apreciind ca valori sociale importante pot fi mai eficient ocrotite prin
interventia directa a statului si prin indeplinirea din oficiu a actelor
necesare desfasurarii procesului penal. De asemenea, nu se poate sustine ca
protectia constitutionala a proprietatii private este lezata prin indeplinirea
din oficiu a actelor necesare derularii procesului penal. Dimpotriva, urmarirea
penala din oficiu a infractiunilor contra patrimoniului asigura o protectie mai
energica a proprietatii, fiind deci chiar in interesul proprietarului.
Deoarece pana in prezent nu au intervenit elemente noi de natura sa
determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei mai sus
amintite isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 2
din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Alexandru Manta in Dosarul
nr. 1.382/2005 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 11 octombrie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru