DECIZIE Nr.
524 din 31 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind
azilul in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 423 din 25 iunie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbăţeanu
- magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr.
102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată
de Cheng Xue Wen în Dosarul nr. 9.852/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5
Bucureşti.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
148D/2007, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Chen Shuting în
Dosarul nr. 8.882/302/RF/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a
conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului
nr. 148D/2007 la Dosarul nr. 58D/2007, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Precizează că Ordonanţa
Guvernului nr.102/2000 a fost abrogată expres prin Legea nr. 122/2006 privind
azilul în România, dar că soluţia legislativă conţinută de textul criticat a
fost preluată ca principiu de noua reglementare la art. 26. Menţionează că în domeniul
reglementat de textul de lege criticat Curtea Constituţională are o bogată
jurisprudenţa a cărei modificare nu se justifică în prezenta cauză.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 18 decembrie 2006 si 2 noiembrie
2006, pronunţate în dosarele nr. 9.852/302/2006 si nr. 8.882/302/RF/2005, Judecătoria
Sectorului 5 Bucureşti, respectiv Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a
conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal au
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi
regimul refugiaţilor în România. Excepţia a fost ridicata de Cheng Xue Wen
şi, respectiv, Chen Shuting în cauze civile având ca obiect obţinerea statutului de refugiat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate având un conţinut similar se susţine, în esenţa, că redactarea art. 5 din Ordonanţa Guvernului
nr. 102/2000 este imprecisă în ceea ce priveşte protejarea dreptului la
respectarea vieţii de familie ca o condiţie de acordare a protecţiei umanitare. Arată că
dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Constituţie, raportate la cele ale art. 8
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, instituie în sarcina statelor obligaţia de a se abţine de la
orice amestec în exercitarea de către o persoană a dreptului său la viaţa de
familie, iar legea trebuie să indice cu suficientă claritate limitele şi modalităţile
de exercitare a marjei de apreciere acordate autorităţilor. Face referire la
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauzele Airey împotriva Irlandei, 1979, Moustaquim
împotriva Belgiei, 1991, Lupşa împotriva
României, 2006, şi Boultif împotriva Elveţiei, 2001.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă,
asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia
de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul precizează că
prevederile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr.102/2000 au fost preluate de
art. 26 din Legea nr.122/2006, lege care a abrogat ordonanţa menţionată.
Consideră că textul criticat oferă suficiente elemente pentru a fi înţelese
condiţiile în funcţie de care se poate acorda forma solicitată de protecţie
umanitară, fără să aducă atingere dreptului la viaţa de familie, garantat de
Constituţie.
Avocatul Poporului arată
că, urmare a abrogării Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 prin Legea nr.
122/2006 privind azilul în România, obiectul excepţiei îl constituie
prevederile art. 26 din aceasta, dispoziţiile criticate fiind preluate, de
principiu, în cuprinsul articolului amintit. Consideră că dispoziţiile art. 26
din Legea nr. 122/2006 sunt constituţionale. Apreciază în acest sens că nu este
pertinentă invocarea prevederilor art. 26 alin. (1) din Constituţie, raportate
la cele ale art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile art. 5 din Ordonanţa
Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, referitoare la
protecţia umanitară condiţionată.
La data sesizării Curţii Constituţionale, potrivit
dispoziţiilor art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
428 din 18 mai 2006, care a intrat în vigoare la 16 august 2006, prevederile
art. 5 din ordonanţă erau abrogate.
Ele au fost preluate, în esenţă, de art. 26 din Legea
nr. 122/2006, care instituie o formă de protecţie a străinilor şi apatrizilor,
denumită „protecţie subsidiară".
Prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 26 - Protecţia subsidiară din Legea nr.
122/2006 privind azilul în România, care au următorul conţinut: „(1) Protecţia subsidiară se poate
acorda cetăţeanului străin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile
pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care există motive
temeinice să se creadă că, în cazul returnării în ţara de origine, respectiv în
ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc serios, în
sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datorită acestui risc, nu
doreşte protecţia acelei ţări.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege:
1. condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea
unei astfel de pedepse; sau
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori
degradante; sau
3. o ameninţare serioasă, individuală, la adresa
vieţii sau integrităţii, ca urmare a violenţei generalizate în situaţii de
conflict armat intern ori internaţional, dacă solicitantul face parte din
populaţia civilă."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din
Constituţie, potrivit cărora autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa
intimă, familială şi privată, precum şi prevederilor art. 8 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind
dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în
România au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, cu o
motivare similară şi prin raportare la aceleaşi prevederi din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ca şi în prezenta
cauză. Argumentele pe baza cărora Curtea Constituţională a respins criticile de
neconstituţionalitate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză cu atât mai
mult cu cât în cazul de faţă se invocă şi dispoziţiile art. 26 alin. (1) din
Constituţie, care reprezintă transpunerea la nivel naţional a prevederilor
similare cuprinse în art. 8 din convenţia amintită. Prin deciziile nr. 702 din
19 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, nr. 841 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 22 ianuarie 2007, şi nr. 64
din 25 ianuarie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 15 februarie 2007, Curtea Constituţională a respins
excepţia ca neîntemeiată.
In cauza de faţă nu au intervenit elemente noi, de
natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în această materie.
Nici invocarea în motivarea
prezentei excepţii de neconstituţionalitate a anumitor cauze soluţionate de
Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu constituie argumente în susţinerea
neconstituţionalităţii textului de lege criticat. Jurisprudenţa invocată
priveşte mai degrabă aplicarea legii criticate în spiritul Convenţiei pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Or, aspectele
legate de aplicarea legilor sunt de competenţa exclusivă a instanţelor
judecătoreşti, neputând face obiectul controlului exercitat de Curtea
Constituţională.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie
ridicată de Cheng Xue Wen şi Chen Shuting în Dosarul nr. 9.852/302/2006 al
Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi, respectiv, în Dosarul nr.
8.882/302/RF/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu