DECIZIE Nr. 52
din 31 ianuarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 268 alin. (5) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 141 din 25 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (5) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Don
Pedro" - S.R.L.
din'Târgovişte în Dosarul nr. 4.389/120/2007 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia
comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin Incheierea din 11 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 4.389/120/2007, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 268 alin. (5) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Societatea Comercială „Don Pedro" - S.R.L. în dosarul cu numărul de mai
sus, având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a hotărârii Consiliului
Local al Municipiului Târgovişte privind stabilirea taxei prevăzute de art. 268
alin. (5) din Codul fiscal.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate sunt
neconstituţionale, deoarece legiuitorul a promovat o imprevizibilitate
normativă, ceea ce contravine principiului statului de drept.
Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercială şi de
contencios administrativ nu şi-a exprimat opinia
asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea prin
lege a obligaţiei de plată a anumitor impozite sau taxe, ca şi a eventualelor
scutiri de la plata acestora, ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului, cu
condiţia ca aceste reglementări să se aplice uniform pentru situaţii egale,
condiţie respectată prin dispoziţiile criticate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea în
sarcina unei categorii de comercianţi a unei taxe pentru eliberarea sau vizarea
anuală a unei autorizaţii reprezintă o opţiune a legiuitorului, în deplină
concordanţă cu prevederile art! 139 alin. (2) din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au
comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 268 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul
fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003,
dispoziţii introduse prin Legea nr. 343/2006 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 662
din 1 august 2006, având următorul cuprins: „Comercianţii a căror activitate
se desfăşoară potrivit Clasificării activităţilor din economia naţională - CAEN, aprobată prin Hotărârea
Guvernului nr. 656/1997, cu modificările ulterioare, în clasa 5530 -
restaurante şi 5540 - baruri, datorează bugetului local al comunei, oraşului
sau municipiului, după caz, în a cărui rază administrativ teritorială se află
amplasată unitatea sau standul de comercializare, o taxă pentru
eliberarea/vizarea anuală a autorizaţiei privind desfăşurarea activităţii de
alimentaţie publică, stabilită de către consiliile locale în sumă de până la
3.000 lei. La nivelul municipiului Bucureşti, această taxă se stabileşte de
către Consiliul General al Municipiului Bucureşti si se face venit la bugetul
local al sectorului în a cărui rază teritorială se află amplasată unitatea sau
standul de comercializare".
Excepţia de neconstituţionalitate este raportată la
prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul de
drept, ale art. 45 privind libertatea economică şi ale art. 135 alin. (2) lit.
a) privind obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile criticate din Codul fiscal stabilesc, în sarcina
comercianţilor ce desfăşoară anumite activităţi, obligaţia plăţii - către
bugetul local - a unei taxe pentru eliberarea sau vizarea anuală a autorizaţiei
privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică, stabilită de către
consiliile locale în sumă de până la 3.000 lei.
Curtea constată că dispoziţiile criticate dau expresie
prevederilor art. 56 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit cărora
cetăţenii au obligaţia să contribuie la cheltuielile publice, prin impozite şi
taxe. Totodată, în conformitate cu art. 139 alin. (2) din Constituţie, impozitele şi taxele locale se stabilesc
de consiliile locale sau judeţene „în limitele şi în condiţiile legii".
Din aceste prevederi constituţionale rezultă dreptul exclusiv al
legiuitorului de a stabili impozite datorate bugetului, astfel încât nu se
poate susţine că dispoziţiile criticate contravin art. 135 alin. (2) lit. a)
din Constituţie privind obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului.
De asemenea, Curtea reţine că susţinerile autorului
excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit cărora instituirea unei taxe
pentru eliberarea sau vizarea anuală a autorizaţiei privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie
publică contravine libertăţii economice, sunt neîntemeiate, deoarece, în
conformitate cu prevederile art. 45 din Constituţie, accesul liber al persoanei
la o activitate economică şi la libera iniţiativă se realizează „în
condiţiile legi?.
Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 1
alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora România este stat de drept, Curtea
constată că acestea nu au relevanţă în soluţionarea prezentei excepţii de
neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 268 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Don Pedro" - S.R.L. din
Târgovişte în Dosarul nr. 4.389/120/2007 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia
comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 ianuarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean