DECIZIE Nr. 52 din 21 martie 2000
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 32/1998 privind privatizarea societatilor comerciale
din turism
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 332 din 17 iulie 2000
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 privind
privatizarea societatilor comerciale din turism, exceptie ridicata de
Societatea Comerciala "Valahia" - S.A. din Targoviste in Dosarul nr.
6.441/1999 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia de contencios administrativ si
comercial.
Dezbaterile au avut loc la data de 7 martie 2000, in prezenta
reprezentantului Ministerului Public si a reprezentantului Societatii
Comerciale "Valahia" - S.A. din Targoviste, si au fost consemnate in
incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a
delibera, a amanat pronuntarea la data de 14 martie 2000 si apoi la data de 21
martie 2000.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 26 noiembrie 1999, pronuntata in Dosarul nr.
6.441/1999, Curtea de Apel Ploiesti - Sectia de contencios administrativ si
comercial a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate
a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 privind
privatizarea societatilor comerciale din turism, exceptie ridicata de
Societatea Comerciala "Valahia" - S.A. din Targoviste intr-o cauza avand
ca obiect obligarea acestei societati la incheierea contractului de leasing
imobiliar.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 32/1998, in ansamblul ei, cat si dispozitiile art. 5,
6 si 11 ale acesteia incalca prevederile art. 41, 49, ale art. 114 alin. (4),
ale art. 134 si 135 din Constitutie. Astfel se arata ca emiterea acestei
ordonante de urgenta nu este justificata de o stare exceptionala si, in
consecinta, sunt incalcate prevederile art. 114 alin. (4) din Constitutie, iar
limitarea drepturilor actionarilor de a detine un anumit procent din capitalul
unei societati comerciale incalca prevederile constitutionale ale art. 49. De
asemenea, prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 contravin
principiului libertatii de vointa a partilor, in sensul ca acestea nu pot
stabili conditiile de fond si de forma ale contractului de leasing imobiliar,
precum si art. 134 din Constitutie, potrivit caruia, in conditiile economiei de
piata, rolul statului este limitat la problemele esentiale ce privesc apararea
si promovarea interesului public in cadrul economiei nationale. Se mai
considera ca si art. 5 din ordonanta, care prevede obligatia societatilor
comerciale din turism de a incheia contracte de leasing imobiliar cu clauza
ferma de vanzare-cumparare, aduce atingere principiului autonomiei de vointa,
prin corolarul acestuia "libertatea de a contracta", precum si
principiului consensualismului. Acelasi articol incalca si principiul ocrotirii
egale a proprietatii private prevazut la art. 41 din Constitutie, prin aceea ca
societatile comerciale din turism sunt obligate sa instraineze, sub forma
contractelor de leasing imobiliar, activele din proprietate, iar societatile de
investitii financiare sunt obligate sa instraineze in termen de trei luni de la
data intrarii in vigoare a ordonantei criticate actiunile pe care le detin la
societatile comerciale de turism peste limita de 10% din totalul actiunilor
emise de fiecare dintre aceste din urma societati.
Curtea de Apel Ploiesti - Sectia de contencios administrativ si comercial,
exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia este neintemeiata, intrucat
Guvernul are competenta sa emita ordonante in domenii ce necesita o
reglementare urgenta, pentru a stabili conditiile privatizarii.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de
neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 privind
privatizarea societatilor comerciale din turism, in ansamblu, cat si a
dispozitiilor art. 5, 6 si 11 ale acesteia este neintemeiata. Se arata ca, in
sensul art. 41 alin. (1), teza a doua din Constitutie, care prevede ca limitele
si continutul dreptului de proprietate se stabilesc prin lege, art. 5 si 11 din
ordonanta, criticate ca fiind neconstitutionale, nu fac altceva decat sa
stabileasca continutul si limitele dreptului de proprietate al celor doua
categorii de societati comerciale asupra actiunilor pe care le detin. Cu
referire la sustinerea incalcarii art. 49 din Constitutie, se arata ca
dispozitiile acestui text constitutional, care reglementeaza restrangerea
exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, nu sunt incidente in cauza.
Se considera ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/1998, in intregul sau,
nu incalca nici art. 114 alin. (4) din Constitutie, deoarece acest text nu
stabileste situatiile exceptionale care justifica adoptarea ordonantelor de
urgenta si, in consecinta, singura autoritate care apreciaza asupra unor astfel
de cazuri este Guvernul. In speta, Guvernul a socotit ca privatizarea
societatilor comerciale din turism, ca unica solutie pentru redresarea acestui
sector de activitate economico-sociala, constituie o situatie exceptionala. In
ceea ce priveste sustinerea potrivit careia Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 32/1998, in general, si prevederile art. 5 si 11, in special, incalca
dispozitiile art. 134 din Constitutie, prin aceea ca nu asigura libertatea
comertului, se apreciaza, de asemenea, ca este nefondata, vanzarea actiunilor
de catre cele doua categorii de societati comerciale urmand a se face in termen
de 3 luni de la data intrarii in vigoare a ordonantei, dar in conditiile
economiei de piata, ale legii cererii si ofertei.
In sfarsit, in legatura cu sustinerile privind incalcarea dispozitiilor
art. 135 din Constitutie, referitoare la proprietate, se apreciaza, de
asemenea, ca acestea sunt nefondate, intrucat prin art. 5 si 11 din ordonanta
se stabilesc doar continutul si limitele dreptului de proprietate asupra
actiunilor detinute de cele doua categorii de societati comerciale, astfel ca
principiul inviolabilitatii proprietatii nu este infrant.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor si concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Exceptia de neconstitutionalitate are ca obiect dispozitiile Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 32/1998 privind privatizarea societatilor comerciale
din turism, in ansamblul ei, cat si prevederile art. 5, 6 si 11 din aceasta,
care au urmatorul cuprins:
Art. 5
"Societatile comerciale din turism la care statul este actionar si
care au in derulare contracte de locatie a gestiunii, de inchiriere sau de
asociere in participatiune vor vinde sau vor incheia contracte de leasing
imobiliar cu clauza irevocabila de vanzare prin negociere directa cu locatarii
sau cu asociatii in termen de 3 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei
ordonante de urgenta.";
Art. 6
"(1) Initiativa transformarii contractelor de locatie a gestiunii, de
inchiriere sau de asociere in participatiune in contracte de leasing imobiliar
cu clauza irevocabila de vanzare apartine persoanei fizice sau juridice care
are in folosinta activul si care va depune in acest sens o solicitare scrisa la
sediul societatii comerciale in termen de 30 de zile de la data intrarii in
vigoare a prezentei ordonante de urgenta.
(2) Nerespectarea prevederilor cu privire la termenul prevazut la alin. (1)
atrage decaderea locatarului sau a asociatului din dreptul de a solicita
transformarea contractului de locatie a gestiunii, de inchiriere sau de
asociere in participatiune in contract de leasing imobiliar cu clauza
irevocabila de vanzare cu consecinta rezilierii de drept a contractului de
locatie a gestiunii, de inchiriere sau de asociere in participatiune, activele
respective urmand a fi vandute potrivit prevederilor prezentei ordonante de
urgenta cu despagubirea locatarului sau a asociatului, corespunzator
investitiilor efectuate si neamortizate.
(3) Societatea comerciala are obligatia ca in termen de 30 de zile de la
data primirii cererii sa comunice decizia consiliului de administratie cu
privire la solutionarea cererii prevazute la alin. (1).";
Art. 11
"In termen de maximum 3 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei
ordonante de urgenta, societatile de investitii financiare sunt obligate sa
vanda actiunile pe care le detin la societatile comerciale din turism peste
limita de 10% din totalul actiunilor emise de fiecare dintre societatile
comerciale din turism, potrivit dispozitiilor legale."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala
constata ca aceasta este neintemeiata si urmeaza sa fie respinsa.
I. O prima critica priveste Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/1998,
in ansamblul ei, apreciata de autorul exceptiei ca fiind neconstitutionala sub
aspectul incalcarii dispozitiilor art. 114 alin. (4) din Constitutie, prin
aceea ca nu exista o stare exceptionala care sa justifice adoptarea unei
ordonante de urgenta in domeniul privatizarii societatilor comerciale din
turism.
Art. 114 alin. (4) din Constitutie prevede: "In cazuri exceptionale,
Guvernul poate adopta ordonante de urgenta. Acestea intra in vigoare numai dupa
depunerea lor spre aprobare la Parlament. Daca Parlamentul nu se afla in
sesiune, el se convoaca in mod obligatoriu."
Din redactarea acestui text rezulta ca in Constitutie nu se precizeaza
continutul notiunii de "cazuri exceptionale", astfel incat ea trebuie
interpretata sistematic, atat in logica institutiei delegarii legislative,
consacrata la art. 114, cat si a edificiului constitutional in ansamblul sau.
In acest sens, prin Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, Curtea Constitutionala
a statuat ca "prin cazuri exceptionale, in sensul art. 114 alin. (4) din
Constitutie, se intelege acele situatii care nu se pot incadra in cele avute in
vedere expres de lege. In consecinta, daca legiuitorul nu a instituit o norma
specifica unei circumstante exceptionale, ar fi contrar insesi vointei acestuia
ca regulile existente sa fie aplicate cazurilor exceptionale la care se refera
art. 114 alin. (4) din Constitutie". Prin aceeasi decizie s-a mai aratat
ca, in considerarea unor asemenea situatii extreme, interventia Guvernului, pe
calea ordonantei de urgenta, in temeiul art. 114 alin. (4) din Constitutie,
este justificata de interesul public lezat de caracterul anormal si excesiv al
cazurilor exceptionale si de aceea "o astfel de masura se poate fundamenta
numai pe necesitatea si urgenta reglementarii unei situatii care, datorita
circumstantelor sale exceptionale, impune adoptarea de solutii imediate in
vederea evitarii unei grave atingeri aduse interesului public". Tot
astfel, in Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998, Curtea Constitutionala a
subliniat caracterul obiectiv al cazului exceptional, "in sensul ca
existenta sa nu depinde de vointa Guvernului, care, in asemenea imprejurari,
este constrans sa reactioneze prompt pentru apararea unui interes public, pe
calea ordonantei de urgenta", ci depinde de necesitatea sau de existenta
unor imprejurari care sa justifice cazul exceptional, iar urgenta reglementarii
sa rezulte din nota de fundamentare a ordonantei de urgenta ori din
justificarile prezentate de Guvern la dezbaterile parlamentare privind
proiectul de lege pentru aprobarea ordonantei de urgenta. In consecinta,
ordonanta de urgenta a Guvernului nu este conditionata de posibilitatea
utilizarii altor mijloace constitutionale, cum ar fi adoptarea initiativei
legislative in procedura legislativa obisnuita.
Examinand Nota de fundamentare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
32/1998, Curtea Constitutionala constata ca obiectul de reglementare al acestei
ordonante il constituie instituirea cadrului juridic necesar pentru accelerarea
procesului de privatizare a societatilor comerciale din turism, prin vanzarea
de catre stat a actiunilor pe care acesta le detine la societatile comerciale
din turism, precum si prin vanzarea activelor apartinand acestor societati, la
care statul este actionar, in scopul cresterii eficientei economice a
activitatii in aceasta importanta ramura a economiei nationale.
Adoptand Ordonanta de urgenta nr. 32/1998, Guvernul a avut in vedere
imbunatatirea activitatii societatilor din turism, obiectiv ce se poate realiza
numai printr-o procedura rapida de accelerare a privatizarii acestor societati,
privatizare care sa isi atinga scopul chiar incepand din anul 1999.
Acest ansamblu de motive este suficient pentru a retine ca imprejurarile
concrete avute in vedere de Guvern reprezinta un "caz exceptional" ce
impunea masuri cu caracter de urgenta pentru privatizarea societatilor
comerciale din turism, dupa o procedura accelerata, astfel incat acest motiv de
neconstitutionalitate nu poate fi retinut. Prin urmare, sub acest aspect,
exceptia de neconstitutionalitate urmeaza sa fie respinsa.
De altfel, la aceeasi solutie de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate
se ajunge si pe baza argumentelor infatisate in opinia separata formulata la
Decizia Curtii Constitutionale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe
care autorii acesteia o mentin si in cauza de fata.
II. Cea de a doua critica de neconstitutionalitate priveste dispozitiile
art. 5, 6 si 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/1998. Potrivit
acestor texte, societatile comerciale din turism la care statul este actionar
sunt obligate sa isi vanda actiunile ori sa incheie pentru active contracte de
leasing imobiliar cu clauza irevocabila de vanzare, iar societatile de
investitii financiare sunt obligate sa instraineze actiunile ce le detin la
societatile comerciale din turism peste limita de 10% din totalul actiunilor
emise de fiecare dintre aceste din urma societati. Se sustine de catre autorul
exceptiei de neconstitutionalitate ca aceste dispozitii incalca art. 41 alin.
(1) din Constitutie, care garanteaza dreptul de proprietate.
Art. 41 alin. (1) din Constitutie prevede: "Dreptul de proprietate,
precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele
acestor drepturi sunt stabilite de lege." Curtea Constitutionala constata
ca, in sensul acestor dispozitii constitutionale, art. 5, 6 si 11 din Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 nu fac decat sa stabileasca continutul si
limitele dreptului de proprietate al societatilor comerciale din turism si al
societatilor de investitii financiare asupra actiunilor pe care le detin.
Textele mentionate din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 prevad
modalitatile de privatizare a societatilor comerciale din turism la care statul
este actionar, iar nu si a actiunilor sau a activelor care ar apartine unor
persoane private.
Curtea Constitutionala constata, de asemenea, ca stabilirea cotei de 10%
din totalul actiunilor emise de fiecare dintre societatile comerciale din
turism, care poate fi detinuta la acestea de catre societatile de investitii
financiare, nu constituie o incalcare a art. 41 alin. (2) din Constitutie,
potrivit caruia "Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege,
indiferent de titular. [...]", ci reprezinta o optiune a politicii
statului in domeniul reformei economice si a strategiei de privatizare, stiut
fiind ca, potrivit prevederilor constitutionale ale art. 134 alin. (2) lit. b),
"Statul trebuie sa asigure: [...] b) protejarea intereselor nationale in
activitatea economica, financiara si valutara;". De altfel, cota de 10% a
fost stabilita inca de la infiintarea societatilor de investitii financiare,
prin Ordonanta Guvernului nr. 24/1993 privind reglementarea constituirii si
functionarii fondurilor deschise de investitii si a societatilor de investitii
ca institutii de intermediere financiara, textul criticat fixand doar termenul
de 3 luni in care aceasta obligatie trebuie realizata.
III. Un alt motiv de neconstitutionalitate priveste obligatia prevazuta de
textele criticate de transformare a contractelor de locatie a gestiunii, de
inchiriere sau de asociere in participatiune in contracte de leasing imobiliar
cu clauza irevocabila de vanzare de catre societatile comerciale din turism la
care statul este actionar, in legatura cu care se afirma ca incalca principiul
autonomiei de vointa si al libertatii de a contracta.
Curtea Constitutionala constata ca, dimpotriva, daca s-ar interzice
statului vanzarea actiunilor si activelor pe care le detine in scopul
accelerarii privatizarii, s-ar incalca libertatea de a contracta si s-ar
infrange prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, potrivit
carora "(2) Statul trebuie sa asigure: a) libertatea comertului, protectia
concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor
factorilor de productie;".
Aceasta optiune legislativa este confirmata prin Legea nr. 99/1999 privind
unele masuri pentru accelerarea reformei economice, lege care, la art. 24 si
urmatoarele din art. I al titlului 1, prevede posibilitatea pentru societatile
comerciale care au in derulare contracte de locatie in gestiune, de inchiriere
sau de asociere de a vinde ori de a incheia contracte de leasing imobiliar cu
clauza irevocabila de vanzare, prin negociere directa cu locatarii sau
asociatii, in situatiile in care ei au efectuat investitii in activele pe care
le utilizeaza, reprezentand mai mult de 15% din valoarea acestor active.
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 este o reglementare speciala cu
privire la actiunile si activele societatilor comerciale din turism la care
statul este actionar, iar vanzarea acestor actiuni si active se face in
conditiile imperative cerute de aceasta ordonanta, fara ca prin aceasta masura
sa se incalce dreptul de proprietate al unor persoane private.
IV. In sfarsit, Curtea Constitutionala nu poate retine nici sustinerile
potrivit carora art. 5 si 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/1998
contravin dispozitiilor art. 49 din Constitutie, prin aceea ca restrang
exercitiul dreptului de proprietate prevazut la art. 41 din Constitutie,
intrucat, asa cum s-a aratat deja, textele criticate stabilesc continutul si
limitele dreptului de proprietate, in sensul dispozitiilor constitutionale
mentionate. Pentru aceleasi considerente nu se poate retine nici incalcarea
dispozitiilor art. 135 din Constitutie, referitoare la inviolabilitatea
proprietatii private. In speta, nu este vorba de actiuni sau active proprietate
privata, ci de actiuni detinute de stat prin Fondul Proprietatii de Stat si de
active ale societatilor comerciale din turism la care statul este actionar.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu
majoritate de voturi cat priveste solutia de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 32/1998 privind privatizarea societatilor comerciale
din turism, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Valahia" -
S.A. din Targoviste in Dosarul nr. 6.441/1999 al Curtii de Apel Ploiesti -
Sectia de contencios administrativ si comercial.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 21 martie 2000.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Gabriela Dragomirescu