DECIZIE Nr.
517 din 29 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2 4) din Legea nr.
169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 423 din 25 iunie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află pronunţarea asupra excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (24) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii
fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Viorel Gheorghe Hausi în
Dosarul nr.' 3.525/100/2006 al Tribunalului Maramureş - Secţia civilă.
Dezbaterile au avut loc în
şedinţa publică din 15 mai 2007 şi au fost consemnate în încheierea de la acea
dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea
pentru data de 29 mai 2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 29 noiembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 3.525/100/2006, Tribunalul Maramureş- Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. III alin. (24) din Legea nr. 169/1997 pentru
modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Viorel Gheorghe Hausi.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că dispoziţiile art. III alin. (24) din Legea nr. 169/1997 ocrotesc prioritar interesele unor terţi indiferent de buna sau
reaua-credinţă a acestora şi adoptă o formulă comună de indemnizare a foştilor
proprietari pentru o măsură care nu are caracter de ordin general. Or, este de
principiu faptul că legiuitorul nu poate adopta formule comune de indemnizaţie
decât în compensarea unor măsuri cu caracter general, cum ar fi, de exemplu,
exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Prin urmare, textul de lege
criticat aduce atingere excesivă dreptului de proprietate privată şi
principiului garantării de către stat a acestui drept.
Tribunalul Maramureş - Secţia civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind întemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră
excepţia neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. III alin. (24) din Legea nr.169/1997 sunt în
deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate, potrivit cărora
conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat
punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi
29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. III alin. (24) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea
şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, dispoziţii introduse prin
articolul unic pct. 4 din titlul V al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi
justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 653
din 22 iulie 2005. Textul de lege criticat are următorul conţinut: „In cazul
unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza
titlului constatat nul este obligat să remită preţul actualizat fostului
proprietar rămas fără teren."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (2) teza întâi,
alin. (3) şi alin. (6) referitoare la garantarea proprietăţii private,
expropriere şi despăgubirile cuvenite în acest caz.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că, asupra criticii având ca obiect dispoziţiile art. III din Legea nr.
169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991,
s-a pronunţat prin Decizia nr. 375/2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 591
din 8 iulie 2005, constatând că aceste dispoziţii, introduse prin Legea privind
reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri
adiacente, care au format obiectul sesizării, sunt constituţionale. Curtea a
reţinut că „legiuitorul nu a adus atingere drepturilor câştigate în mod legal,
ci a statuat, prin norme imperative, că actele de reconstituire şi constituire
a dreptului de proprietate, emise în condiţii ilegale, sunt lovite de nulitate
absolută. Efectul nulităţii absolute de repunere în situaţiile anterioare
deschide posibilitatea celor îndreptăţiţi să beneficieze
de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor".
Astfel, în situaţia în care respectivele titluri de
proprietate au intrat în circuitul civil prin acte de vânzare-cumpărare
succesive sau în alt mod, fostul proprietar se va adresa justiţiei pentru
constatarea nulităţii absolute a titlului iniţial, potrivit art. III din Legea nr. 169/1997 pentru
modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1990. Insă în aceste
cazuri dispoziţiile legale aplicabile nu trebuie să creeze o stare de
instabilitate a raporturilor juridice şi să aducă atingere drepturilor
câştigate în temeiul legilor menţionate anterior, ce au reglementat regimul
reconstituirii şi constituirii dreptului de proprietate funciară. Astfel,
legiuitorul a instituit o excepţie de la regula reconstituirii dreptului de
proprietate asupra terenurilor pe vechile amplasamente, reglementând obligaţia
persoanei care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul de a remite
preţul actualizat fostului proprietar rămas fără teren.
De altfel, opţiunea
legiuitorului de a-i prefera pe subdobânditorii înstrăinărilor succesive nu
vine în contradicţie cu spiritul Legii nr.18/1991, şi anume cu caracterul
reparator consacrat de aceasta, întrucât, în situaţia în care restituirea în
natură nu mai poate opera, devin aplicabile dispoziţiile referitoare la
remiterea preţului actualizat.
Insă Curtea reţine că reglementarea sancţiunii
nulităţii absolute a actelor emise în mod ilegal, până la adoptarea legii
criticate, nu presupune încălcarea principiului statului de drept şi
respectarea principiului de dreptate, consacrat ca valoare constituţională la
art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, care prevede că „România este stat
de drept [...] în care [...] drepturile şi libertăţile cetăţenilor [...],
dreptatea [...] reprezintă valori supreme, [...] şi sunt garantate". Astfel,
legiuitorul a stabilit că existenţa drepturilor dobândite cu rea-credinţă sau
prin abuzul autorităţii publice nu este compatibilă cu garantarea drepturilor
şi libertăţilor cetăţenilor, potrivit prevederilor art. 57 din Constituţie, în
virtutea cărora „Cetăţenii români[...] trebuie să-şi exercite drepturile şi
libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi
libertăţile celorlalţi". Or, este de competenţa instanţelor
judecătoreşti să constate, în funcţie de probele administrate în cauză, buna
sau reaua-credinţă a celui care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul
sau a subdobânditorului terenului şi, după caz, să facă aplicarea dispoziţiilor
art. III alin. (24) din Legea nr. 169/1997
sau a celor care constituie dreptul comun în materia cauzei contractelor
civile, respectiv art. 966-968 din Codul civil.
Prin urmare, autorul excepţiei nu face o veritabilă
critică de neconstituţionalitate, întrucât problemele pe care le ridică
reprezintă chestiuni de aplicare a legii, care ţin exclusiv de competenţa
instanţei de judecată, astfel încât excepţia cu un atare obiect este
inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art.147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (24) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii
fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Viorel Gheorghe Hausi în
Dosarul nr. 3.525/100/2006 al Tribunalului Maramureş - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
Prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu