DECIZIE   Nr. 51 din  8 aprilie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 262 din  9 iunie 1999

    Lucian Mihai       - presedinte
    Costica Bulai      - judecator
    Constantin Doldur  - judecator
    Kozsokar Gabor     - judecator
    Ioan Muraru        - judecator
    Nicolae Popa       - judecator
    Lucian Stangu      - judecator
    Romul Petru Vonica - judecator
    Ion Bonini         - procuror
    Mihai Paul Cotta   - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 din Codul penal, ridicate de Pompiliu Bota in Dosarul nr. 341/1998 si in Dosarul nr. 1.145/1998 ale Judecatoriei Orastie, judetul Hunedoara.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 8 aprilie 1999, in prezenta autorului celor doua exceptii si in lipsa celorlalte parti, legal citate.
    Deoarece exceptiile de neconstitutionalitate au fost ridicate in ambele cauze de acelasi autor si se refera la aceleasi dispozitii legale, pentru o mai buna administrare a justitiei Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 15C/1999 la Dosarul nr. 14C/1999, care a fost primul inregistrat, urmand sa se pronunte prin decizia de fata asupra ambelor exceptii.
    Dosarul aflandu-se in stare de judecata, presedintele da cuvantul pe fond autorului exceptiei, care pune concluzii de admitere a exceptiei invocate, sustinand ca textul art. 206 din Codul penal ar urma sa fie abrogat sau transferat in sfera reglementarilor civile, deoarece contravine art. 20 alin. (1) din Constitutie.
    Reprezentantul Ministerului Public considera ca exceptia invocata este neintemeiata. Art. 206 din Codul penal reglementeaza infractiunea de calomnie. Aceasta fiind o fapta contra demnitatii, incriminarea ei corespunde dispozitiilor art. 1 alin. (3) din Constitutie. In legatura cu reglementarile internationale invocate in sustinerea exceptiei, se apreciaza ca acestea nu pot fi acceptate decat in totalitatea lor, deoarece libertatea de exprimare este reglementata impreuna cu unele restrictii sau limitari, care pot fi stabilite prin lege.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Judecatoria Orastie, prin incheierile din 11 septembrie 1998 si, respectiv, din 7 ianuarie 1999, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 din Codul penal, ridicata de Bota Pompiliu in cauzele penale privind partile civile Mota Ioan, Uritescu Aurel, Alioneasa Ilie Aurel, Sumanaru Mitica, partea vatamata Ciun Alin si inculpatul Bota Pompiliu.
    Prin exceptia de neconstitutionalitate ridicata se sustine ca prevederile art. 206 din Codul penal contravin dispozitiilor art. 20 alin. (1) din Constitutie, deoarece exista neconcordanta intre acestea si reglementarile art. 19 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului. Totodata, sunt incalcate si dispozitiile art. 30 alin. (1) din Constitutie, prin ingradirea libertatii de exprimare si a libertatii de opinie. Se mai arata ca atat Ministerul Justitiei, cat si Asociatia pentru apararea drepturilor omului - Comitetul Helsinki au inaintat Parlamentului proiecte de modificare a Codului penal, in sensul scoaterii de sub incidenta legii penale a faptelor de calomnie.
    Exprimandu-si opinia, instanta de judecata considera ca exceptiile ridicate sunt vadit nefondate, deoarece prin art. 206 din Codul penal legiuitorul ocroteste una dintre valorile importante ale societatii moderne, si anume demnitatea persoanei, privita atat sub aspect obiectiv, al aprecierii de care se bucura o persoana din partea celorlalti membri ai societatii, cat si sub aspect subiectiv, al sentimentului de autopretuire pe care fiecare il are fata de sine. Infractiunea de calomnie savarsita prin intermediul presei se circumscrie acelorasi considerente, asa cum reiese si din dispozitiile art. 30 alin. (6) din Constitutia Romaniei.
    In conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata au fost solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    In punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor se considera ca exceptiile sunt neintemeiate, deoarece prin dispozitiile art. 206 din Codul penal legiuitorul a avut in vedere ocrotirea demnitatii persoanei, socotita ca una dintre valorile importante ale societatii moderne. Libertatea de exprimare, garantata de Constitutie, nu trebuie sa aduca prejudicii onoarei sau vietii particulare a persoanei. Art. 30 alin. (1) din Constitutia Romaniei garanteaza libertatea de exprimare a gandurilor si a opiniilor, insa sub conditia indeplinirii elementelor stabilite la alin. (6) din acelasi text constitutional, si anume: de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine. Legiuitorul a apreciat, potrivit atributiilor sale, ca acestea sunt valori deosebit de importante, care trebuie ocrotite prin Constitutie, avand corespondent sanctionator in Codul penal, atunci cand sunt incalcate. Libertatea de exprimare trebuie sa nu lezeze demnitatea persoanei, art. 206 din Codul penal sanctionand pe cei care, in numele acestei libertati, comit abuzuri. Dispozitiile din Codul penal sunt justificate, avand in vedere valorile pe care le apara, fiind conforme normelor constitutionale si reglementarilor internationale la care Romania este parte.
    Guvernul a comunicat punctul sau de vedere, in sensul ca exceptiile sunt neintemeiate. Art. 30 alin. (1) din Constitutie consacra libertatea de exprimare ca pe o categorie fundamentala, insa nici o libertate nu poate fi absoluta, intrucat s-ar transforma in contrariul ei. Exercitiul drepturilor si libertatilor trebuie sa se faca in limitele prevazute de lege, orice depasire a lor constituind un abuz de drept, ceea ce atrage raspunderea juridica. Aceste limite sunt expres prevazute de lege si sunt necesare pentru protectia altor valori sociale, printre care se numara si demnitatea, onoarea, dreptul la propria imagine al oricarei persoane. Libertatea de exprimare este garantata, insa in aceeasi masura sunt garantate si dreptul la demnitate, la onoare, la propria imagine, exercitiul lor abuziv fiind sanctionat. Limitele libertatii de exprimare sunt prevazute la art. 30 alin. (6) si (7) din Constitutie. Dispozitiile alin. (6), care intereseaza in speta, prevad ca libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si dreptul la propria imagine. In punctul de vedere al Guvernului se mai arata, cu referire la art. 206 alin. 1 din Codul penal, ca obiectul juridic special al infractiunii de calomnie il constituie demnitatea persoanei, sub aspectul stimei, al pretuirii de care se bucura fiecare persoana din partea celorlalte, precum si sentimentul de demnitate pe care il are orice persoana, valori ocrotite prin normele constitutionale. In aceste conditii, necesitatea sanctionarii faptelor prin care se aduce atingere demnitatii oricarei persoane este mai mult decat evidenta. Acestea constituie, potrivit legii, infractiuni si sunt pedepsite mai bland sau mai sever, in functie de optiunea legiuitorului, singurul in masura sa aprecieze pericolul social abstract al acestor categorii de fapte.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partii prezente si ale procurorului, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Textul de lege criticat de autorul exceptiei este art. 206 din Codul penal, care prevede: "Afirmarea ori imputarea in public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoana, care, daca ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sanctiune penala, administrativa sau disciplinara ori dispretului public, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda.
    Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
    Impacarea partilor inlatura raspunderea penala".
    1. Autorul exceptiilor a solicitat Curtii Constitutionale sa examineze constitutionalitatea prevederilor art. 206 din Codul penal in raport cu prevederile art. 19 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, conform carora: "Orice individ are dreptul la libertatea de opinie si de exprimare, ceea ce implica dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniile sale si acela de a cauta, de a primi si de a raspandi, fara consideratii de frontiera, informatii si idei prin orice mijloc de exprimare."
    Analizand aceasta solicitare, Curtea retine ca, potrivit art. 20 alin. (1) din Constitutie, "Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte".
    In lumina acestor dispozitii constitutionale, Curtea constata ca art. 10 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale consacra libertatea de exprimare. In acest mod, intr-o formulare diferita, dar cu acelasi continut, conventia preia art. 19 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului. In paragraful 2 al art. 10 din conventie se stabileste insa, in plus, ca: "Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau unor sanctiuni prevazute de lege care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti."
    In aplicarea dispozitiilor art. 20 din Constitutie Curtea trebuie sa realizeze o interpretare sistematica, referitoare la toate actele internationale relevante, iar nu sa procedeze la aplicarea separata a reglementarilor cuprinse intr-unul sau altul dintre actele internationale invocate.
    Asa fiind, in speta, pe baza interpretarii sistematice a art. 19 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si a art. 10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, rezulta ca obiectul libertatii de expresie il constituie exteriorizarea unor idei sau opinii, dar ca ele pot privi, in egala masura, si simple afirmatii, imputari, adresari si comunicari. Aceasta insa nu inseamna ca, prin continutul si maniera de a face afirmarile ori imputarile, se admite afectarea reputatiei si onoarei altor persoane. Tocmai de aceea stabilirea prin lege a unor restrangeri sau sanctiuni nu este o masura incompatibila cu libertatea de exprimare, daca, potrivit paragrafului 2 al art. 10 din conventia mentionata, acestea constituie "masuri necesare intr-o societate democrata". Or, atat restrangerea implicita, cat si sanctionarea explicita, prin lege, a exercitarii abuzive a libertatii de expresie constituie, evident, o masura necesara si compatibila cu valorile unei societati democratice. Aceasta idee se sprijina pe insesi prevederile paragrafului 2 al art. 10 din conventie, care stabilesc situatiile in care restrangerile sau sanctiunile au un scop legitim, intre care si "protectia reputatiei sau drepturilor altora", ceea ce intereseaza direct in aceasta cauza.
    2. Potrivit art. 30 alin. (1) din Constitutie, invocat de asemenea, de autorul exceptiei, "Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public sunt inviolabile".
    Curtea Constitutionala constata ca incriminarea si sanctionarea calomniei prin art. 206 din Codul penal nu pot fi insa considerate ca o ingradire a libertatii de exprimare. Pentru a formula o judecata de valoare in ceea ce priveste eventualul conflict dintre prevederile art. 206 din Codul penal si dispozitiile constitutionale mentionate, nu se poate face referire exclusiva la textul art. 30 alin. (1) din legea fundamentala, ci si la toate celelalte dispozitii din structura aceluiasi articol. Or, potrivit alin. (6) al articolului mentionat, "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine". Pe de alta parte, textul constitutional invocat se interpreteaza in legatura si cu celelalte texte avand un continut asemanator. Astfel art. 1 alin. (3) din Constitutie prevede ca "Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate".
    Este de principiu ca unei obligatii legale privind limitarea libertatii de exprimare - si cu atat mai mult unei obligatii de ordin constitutional - trebuie sa ii corespunda o sanctiune legala, in cazul nerespectarii sale. Altfel, obligatiile juridice ar fi reduse la semnificatia unor simple deziderate, fara nici un rezultat practic in cadrul relatiilor sociale. Pentru acest motiv este necesara sanctionarea celor care, prin exercitarea abuziva a libertatii de exprimare, aduc atingere demnitatii si onoarei altor persoane.
    Printr-un alt rationament, dar in acelasi context de exigente in ceea ce priveste libertatea de exprimare, este necesar sa fie avut in vedere si textul art. 54 din Constitutie, potrivit caruia drepturile si libertatile constitutionale trebuie exercitate cu buna-credinta, fara a se incalca drepturile si libertatile celorlalti. Aceasta inseamna ca exercitarea abuziva a drepturilor si libertatilor este susceptibila de sanctionare, dupa caz, inclusiv prin aplicarea unor sanctiuni de natura penala.
    3. Autorul exceptiei a sustinut, prin motivele invocate, si necesitatea dezincriminarii faptei de calomnie sau transferarea ei in sfera reglementarilor civile.
    Analizand aceasta sustinere, Curtea constata insa ca aceasta este o problema de legiferare, iar nu de control constitutional.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 206 din Codul penal, ridicate de Pompiliu Bota in Dosarul nr. 341/1998 si in Dosarul nr. 1.145/1998 ale Judecatoriei Orastie, judetul Hunedoara.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 8 aprilie 1999.

             PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta