Decizia Nr.509 din 04.07.2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 93 alin. (1) pct. 4 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, excepţie ridicată de Societatea E.ON Energie România - S.A. cu sediul în Târgu Mureş în Dosarul nr. 11.926/320/2015 al Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.254D/2016.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că dosarul a avut primul termen de judecată stabilit la data de 20 iunie 2017, care, ulterior, în temeiul art. 50 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost preschimbat pentru data de 4 iulie 2017.4. Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 2.715D/2016 şi nr. 3.568D/2016 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 93 alin. (1) pct. 4 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, excepţie ridicată de Societatea E.ON Energie România - S.A. cu sediul în Târgu Mureş în dosarele nr. 11.776/320/2015 şi nr. 3.034/320/2016 ale Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă.5. La apelul nominal, în Dosarul nr. 3.568D/2016, se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Alexandru Anghel, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public şi partea prezentă sunt de acord cu măsura conexării cauzelor. 7. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.715D/2016 şi nr. 3.568D/2016 la Dosarul nr. 2.254D/2016, care este primul înregistrat.8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului ales prezent, care arată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor criticate sunt contrare art. 1 alin. (5) şi art. 16 din Constituţie, precum şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie. Cu privire la garanţiile constituţionale care decurg din respectarea principiului legalităţii, în mod evident, textul criticat nu este clar, precis şi previzibil, astfel încât destinatarul normei legale să îşi poată circumscrie conduita pentru a evita atragerea răspunderii contravenţionale. Redactarea defectuoasă a normelor criticate duce la săvârşirea a numeroase abuzuri de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, de natură a încălca însăşi securitatea raporturilor juridice civile şi principiul supremaţiei dreptului, deoarece nu sunt clar precizate elementele constitutive ale contravenţiei respective, textul operând cu trimiteri generice la condiţiile generale asociate licenţelor/atestatelor/autorizaţiilor emise de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei. De asemenea, consideră că este încălcat principiul egalităţii şi al nediscriminării, deoarece, prin aceste trimiteri cuprinse în textul criticat, se ajunge la sancţionarea titularului, pentru încălcarea unor dispoziţii din activul legislativ, nu în calitatea sa de participant pe piaţa energiei electrice, ci în calitatea sa de subiect de drept în raporturile juridice de pe teritoriul României. Astfel, prevederile legale criticate permit un tratament sancţionatoriu diferenţiat pentru încălcarea aceloraşi prevederi din activul legislativ, în funcţie de calitatea destinatarului normei, aspect ce nu reprezintă un criteriu obiectiv şi rezonabil. În acest context, face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la principiul egalităţii şi al nediscriminării.9. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură a conduce la schimbarea jurisprudenţei, considerentele Deciziei nr. 470 din 28 iunie 2016 sunt valabile şi în prezenta cauză.10. Având cuvântul, în replică, apărătorul ales prezent precizează că, în cauza în care pune concluzii, s-au adus critici de neconstituţionalitate în plus faţă de cele reţinute în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:11. Prin încheierile din 8 şi 29 septembrie 2016 şi 17 noiembrie 2016, pronunţate în dosarele nr. 11.926/320/2015, nr. 11.776/320/2015 şi nr. 3.034/320/2016, Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 93 alin. (1) pct. 4 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea E.ON Energie România - S.A. în cauze având ca obiect soluţionarea unor plângeri formulate împotriva unor procese-verbale de constatare şi sancţionare a unor contravenţii prevăzute de Legea nr. 123/2012.12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate încalcă principiul legalităţii şi securităţii juridice, astfel cum acest principiu a fost interpretat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi în cea a Curţii Constituţionale. Aceste prevederi legale stabilesc o contravenţie într-un mod general, ambiguu şi imprecis, nefiind precizată în mod clar încălcarea cărei obligaţii a titularului de licenţă din condiţiile de valabilitate asociate licenţei emise de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei ar constitui contravenţie şi ar atrage, ca urmare, răspunderea contravenţională a acestui titular. Astfel, dispoziţiile legale criticate sunt lipsite de previzibilitate şi accesibilitate, nefiind redactate nici în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.13. Totodată, se arată că, profitând de caracterul general, neclar/imprecis şi neprevizibil al normei, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei are posibilitatea de a considera, în mod excesiv şi arbitrar, ca reprezentând contravenţie nerespectarea oricărei obligaţii din licenţa de furnizare prin trimiterea făcută în această licenţă la normativele, prescripţiile, standardele şi alte acte normative în vigoare în sectorul energiei electrice. De aici rezultă că nerespectarea oricărei dispoziţii normative ar putea reprezenta o contravenţie, cu consecinţa aplicării de sancţiuni contravenţionale titularilor de licenţă. Se susţine că, deşi nu există un text normativ care să prevadă drept contravenţie dubla facturare a certificatelor verzi sau care să interzică în mod expres emiterea, de către furnizor, a facturilor cuprinzând valoarea recalculată a consumului de energie electrică, în situaţia în care acesta este înştiinţat, de către operatorul de distribuţie, despre existenţa unor intervenţii neautorizate asupra mijloacelor de măsurare, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a considerat că, în baza dispoziţiei generale, imprecise şi, în consecinţă, imprevizibile a art. 93 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 123/2012, săvârşirea acestor fapte ar constitui, totuşi, o contravenţie. Astfel, s-a ajuns la această concluzie pe calea interpretării altor prevederi, respectiv prin nerespectarea unei norme incluse într-o altă lege (spre exemplu, Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie), respectiv că, deşi neprevăzută în acea lege drept contravenţie, ar constitui, totuşi, o contravenţie. De asemenea, se arată că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a fost sancţionată contravenţional şi pentru că a stabilit în sistem pauşal, în baza unor note de constatare proprii, o anumită cantitate de energie electrică a cărei valoare urmează să fie recuperată, ca urmare a unor intervenţii neautorizate asupra instalaţiilor aferente unor anumite imobile.14. Se mai susţine că, prin conţinutul textului legal criticat, care face trimitere la condiţiile asociate licenţelor/atestatelor/ autorizaţiilor emise de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, se ajunge la sancţionarea titularului pentru încălcarea unor norme din activul legislativ, care i se adresează furnizorului, nu în considerarea calităţii sale pe piaţa de energie electrică, ci în calitatea sa generală de subiect de drept în raporturile juridice de pe teritoriul României. Astfel, se permite sancţionarea contravenţională a furnizorului de energie electrică pentru încălcarea unor norme care, dacă se adresează unui alt subiect de drept, nu duc la reţinerea răspunderii contravenţionale a acestuia din urmă.15. Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă apreciază că „dispoziţia legală contestată ridică semne de întrebare cu privire la previzibilitatea acesteia". 16. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.17. Guvernul, în dosarele nr. 2.254D/2016 şi nr. 2.715D/2016, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În acest sens, arată că fapta calificată de lege ca şi contravenţie trebuie, în mod necesar, să aibă elementul material prevăzut în lege, fără ca, pentru a fi determinat acest element material, destinatarii legii şi organele de control să fie nevoite să recurgă la acte de nivel secundar care intră în vigoare ulterior intrării în vigoare a legii care prevede contravenţia sau în acte administrative individuale (respectiv licenţe în cazul de faţă). Este adevărat că, potrivit art. 13 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 123/2012, titularii de licenţe sunt obligaţi să respecte condiţiile licenţei, însă această obligaţie nu se poate converti, pentru legiuitor, în modalitatea în care acesta îşi îndeplineşte obligaţia sa constituţională de a redacta norme legale contravenţionale care să îndeplinească o cerinţă esenţială de calitate, respectiv să cuprindă elementul material al contravenţiei, adică fapta în concret care constituie comportamentul pe care destinatarii legii trebuie să îl aibă prefigurat ca fiind interzis. Desigur că titularii trebuie să respecte condiţiile actului administrate individual - licenţa - însă acest principiu nu poate fi utilizat de către legiuitor pentru a omite reglementarea faptelor care constituie contravenţie în cadrul legii energiei. Licenţa se emite, în toate cazurile, pe baza unor dispoziţii legale exprese care stabilesc condiţiile şi obligaţiile pe care trebuie să le respecte titularul. În acest context, cu privire la condiţiile calitative pe care trebuie să le îndeplinească o lege, menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 363 din 7 mai 2015.18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 93 alin. (1) pct. 4 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16 iulie 2012, dispoziţii care au următorul cuprins: „(1) Constituie contravenţii următoarele fapte: [...] 4. nerespectarea condiţiilor de valabilitate asociate licenţelor/atestatelor/autorizaţiilor emise de ANRE;".21. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legii, în componenta sa privind claritatea şi previzibilitatea legii, art. 16 cu privire la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului. De asemenea, se menţionează art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 7 paragraful 1 privind legalitatea incriminării şi art. 14 cu privire la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie.22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, precum şi în raport cu obiectul cauzelor deduse judecăţii ce se află pe rolul instanţei de judecată, sens în care este Decizia nr. 470 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 12 ianuarie 2017, Decizia nr. 316 din 9 mai 2017 şi Decizia nr. 382 din 6 iunie 2017, nepublicate încă la data pronunţării prezentei decizii, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate.23. Cu acele prilejuri, Curtea Constituţională a reţinut că piaţa energiei electrice este o piaţă reglementată, autoritatea competentă să verifice respectarea prevederilor legale fiind Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (A.N.R.E.). Accesul pe piaţa energiei electrice în calitate de furnizor şi distribuitor presupune respectarea anumitor condiţii legale, autoritatea competentă având competenţa, potrivit art. 9 alin. (4) din Legea nr. 123/2012, să reglementeze în mod detaliat aceste condiţii. Astfel, potrivit acestora, „Procedura de acordare, modificare, suspendare şi retragere a autorizaţiilor şi licenţelor, termenele şi condiţiile de acordare, constând în: criterii, limite de putere, atestări, avize, garanţii şi altele asemenea, diferenţiate pe categorii de capacităţi şi activităţi supuse autorizării, se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al preşedintelui ANRE."24. Aşadar, odată cu acordarea licenţei, sunt prevăzute expres drepturile şi obligaţiile titularului de licenţă. Textul legal criticat permite, prin intermediul modului în care sunt redactate condiţiile asociate unei licenţe, raportarea şi la textele legale care nu sunt expres individualizate, dar individualizabile de către un profesionist care activează în domeniul energiei electrice. Condiţiile menţionate precizează că, pe toată durata de valabilitate a licenţei, titularul licenţei va respecta prevederile legii, ale condiţiilor asociate licenţei, precum şi modificările aduse ulterior acesteia de autoritatea competentă.25. Ca atare, Curtea a apreciat că art. 93 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 123/2012 nu prezintă niciun viciu de constituţionalitate, el nu se referă la condiţiile generale de acordare a licenţei, ci la condiţii concrete aplicabile titularului licenţei, textul legal nefolosind expresia „condiţii generale". Faptul că în cadrul condiţiilor concrete (care însoţesc licenţa) sunt incluse, în fapt, atât prevederi cu caracter general, cât şi cu caracter specific, precum şi modul de raportare la acestea a organelor constatatoare este mai degrabă o problemă de legalitate decât de constituţionalitate.26. De altfel, art. 93 din Legea nr. 123/2012 conţine şi alte dispoziţii care fac trimitere la necesitatea reglementărilor tehnice şi sau comerciale emise de A.N.R.E. (punctele 5, 22, 25, 26, 37 şi 44), având în vedere domeniul tehnic specific al energiei electrice.27. Curtea a mai reţinut şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, a statuat că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului de care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi calitatea destinatarilor săi. Previzibilitatea legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. La fel se întâmplă şi cu profesioniştii, obişnuiţi să dea dovadă de o mare prudenţă în exercitarea activităţii lor. Astfel, se poate aştepta ca aceştia să acorde o atenţie specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă.28. Cu privire certificatele verzi, Curtea a reţinut că obligaţia de a achiziţiona o cotă anuală de certificate verzi îi revenea operatorului economic în baza Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 13 august 2010. Certificatul verde este titlul ce atestă producerea din surse regenerabile de energie a unei cantităţi de energie electrică. Legea a suferit mai multe modificări, dar, încă din 2012, prin art. I pct. 7 din Legea nr. 134/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2011 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 23 iulie 2012, s-a introdus obligaţia facturării separate a valorii certificatelor verzi. Astfel, art. 8 alin. (4) teza întâi avea următoarea formulare: „În factura de energie electrică transmisă consumatorilor finali, valoarea certificatelor verzi se facturează separat faţă de tarifele/preţurile pentru energia electrică, precizându-se temeiul legal.[...]" Curtea a apreciat că prevederea legală este destul de clară, în sensul că nu se poate factura decât o singură dată, dar urmează ca instanţa de judecată să interpreteze şi să aplice legea raportat la cauza de faţă (a se vedea Decizia nr. 470 din 28 iunie 2016, precitată, paragraful 18). 29. Cu privire la stabilirea consumului de energie electrică în sistem pauşal, Curtea, prin Decizia nr. 316 din 9 mai 2017 şi Decizia nr. 382 din 6 iunie 2017, a reţinut că prevederile art. 80 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la clienţii finali, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 64/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 23 iulie 2014 aveau, iniţial, următorul conţinut: „(1) În situaţiile în care consumul de energie electrică nu poate fi determinat prin măsurare, acesta se stabileşte în sistem pauşal în conformitate cu procedura specifică elaborată de OR şi avizată de ANRE. (2) Stabilirea consumului de energie electrică în sistem pauşal este permisă doar în următoarele situaţii: (i) pentru clienţii finali temporari, cu durată de existenţă mai mică de 6 luni, pentru care nu se justifică sau nu este posibilă montarea unui grup de măsurare; (ii) pentru locuri de consum cu puteri absorbite sub 100 W, pentru care nu se justifică sau nu este posibilă montarea unui grup de măsurare; (iii) în cazul defectării grupurilor de măsurare, în condiţiile prevăzute în procedura menţionată la art. 101; (iv) în cazul sustragerii de energie electrică". Ulterior, prin art. 2 al Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 121/2015 pentru aprobarea Procedurii privind determinarea consumului de energie electrică în caz de înregistrare eronată şi în sistem pauşal şi pentru modificarea art. 80 din Regulamentul de furnizare la clienţii finali, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 64/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 6 august 2015, articolul 80 a fost modificat şi, în prezent, are următoarea formulare: „(1) În situaţiile în care consumul de energie electrică nu poate fi determinat prin măsurare, acesta se stabileşte în sistem pauşal în conformitate cu procedura specifică aprobată de ANRE. (2) Stabilirea consumului de energie electrică în sistem pauşal este permisă doar în următoarele situaţii: (i) pentru clienţii finali temporari, cu durată de existenţă mai mică de 6 luni, pentru care nu se justifică sau nu este posibilă montarea unui grup de măsurare; (ii) pentru locuri de consum cu puteri absorbite sub 100 W, pentru care nu se justifică sau nu este posibilă montarea unui grup de măsurare; (iii) în cazul defectării grupurilor de măsurare, în condiţiile stabilite în procedura prevăzută la art. 101. (3) Procedura prevăzută la alin. (1) poate fi utilizată la stabilirea prejudiciului în cazurile de suspiciune de sustragere de energie electrică, exclusiv ca mod de calcul în speţele deduse soluţionării instanţelor judecătoreşti."30. Astfel, având în vedere cele de mai sus, prin Decizia nr. 316 din 9 mai 2017, Curtea a reţinut că, în accepţiunea art. 80 alin. (2) pct. (iv), atât în varianta redacţională iniţială, cât şi în cea modificată ulterior prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 121/2015, stabilirea consumului de energie electrică în sistem pauşal era permisă consecutiv constatării printr-o hotărâre judecătorească a sustragerii de energie electrică, adică a săvârşirii unei fapte penale. Potrivit art. 228 din Codul penal: „(1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. (2) Fapta constituie furt şi dacă bunul aparţine în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvârşirii acel bun se găsea în posesia sau detenţia legitimă a altei persoane. (3) Se consideră bunuri mobile şi înscrisurile, energia electrică, precum şi orice alt fel de energie care are valoare economică."31. Aşadar, cu excepţia cazului când o persoană recunoaşte sustragerea de energie electrică, stabilirea vinovăţiei în celelalte cazuri se poate face numai prin hotărâre judecătorească.32. Sustragerea de energie electrică nu poate fi considerată furt decât în sensul art. 228 din Codul penal, iar potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege." Prin urmare, stabilirea vinovăţiei nu se poate face decât prin hotărâre judecătorească, cu indicarea prejudiciului ce urmează a fi reparat de către persoana găsită vinovată.33. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, astfel că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.34. Distinct de cele reţinute în jurisprudenţa sa mai sus menţionată, în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a principiului egalităţii, din examinarea conţinutului normativ al prevederilor criticate, Curtea observă că acestea instituie contravenţii pentru anumite fapte, respectiv nerespectarea condiţiilor de valabilitate asociate licenţelor/atestatelor/autorizaţiilor emise de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, fără ca prin acestea să discrimineze în vreun fel, având aplicabilitate deopotrivă pentru toate persoanele ce cad sub incidenţa normei respective.35. Totodată, Curtea observă că celelalte aspecte menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv susţinerile potrivit cărora „Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei are posibilitatea de a considera, în mod excesiv şi arbitrar, ca reprezentând contravenţie nerespectarea oricărei obligaţii din licenţa de furnizare prin trimiterea făcută în această licenţă la normativele, prescripţiile, standardele şi alte acte normative în vigoare în sectorul energiei electrice", precum şi „săvârşirea a numeroase abuzuri în procesul de aplicare a prevederilor criticate", sunt chestiuni ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii şi sunt de competenţa instanţelor de judecată, care, cu ocazia efectuării controlului de legalitate a actelor sancţionatorii emise în virtutea prevederilor criticate, pot stabili dacă sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de legislaţia în materia energiei electrice şi în materie contravenţională, astfel cum este, spre exemplu, Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, şi care la art. 1 statuează că „Legea contravenţională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului (...)", iar la art. 5 alin. (1) şi alin. (5) se prevede că „Sancţiunile contravenţionale sunt principale şi complementare", iar „Sancţiunile stabilite trebuie să fie proporţionale cu gradul de pericol al faptei săvârşite".36. Faţă de cele prezentate, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 93 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 123/2012, în raport cu prevederile art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legii în componenta sa privind claritatea şi previzibilitatea legii, coroborat cu art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 7 paragraful 1 privind legalitatea incriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 16 cu privire la egalitatea în drepturi coroborat cu art. 14 cu privire la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie, precum şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.37. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea E.ON Energie România - S.A. cu sediul în Târgu Mureş în dosarele nr. 11.926/320/2015, nr. 11.776/320/2015 şi nr. 3.034/320/2016 ale Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 93 alin. (1) pct. 4 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 4 iulie 2017.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. Valer DorneanuMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu