Decizia Nr.504 din 19.04.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Lucea Codruţa-Simona în Dosarul nr. 1.612/108/2010 al Tribunalului Arad - Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor de lege criticate este dedusă din compararea acestora cu alte texte legale, aspect ce nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 26 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.612/108/2010, Tribunalul Arad - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Lucea Codruţa-Simona într-o cauză civilă având ca obiect fond funciar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia consideră că prevederile legale criticate reprezintă o ingerinţă asupra dreptului de proprietate privată din partea statului. O astfel de aplicare a prevederilor de lege criticate restrânge fără justificare legitimă exerciţiul dreptului de proprietate şi goleşte de conţinut dreptul de a dobândi şi terenul care, împreună cu construcţia, formează aceeaşi unitate locativă, teren necesar pentru o normală utilizare a construcţiei. De asemenea, arată că, în măsura în care noţiunea de „suprafaţă aferentă construcţiei“ este interpretată ca o limitare a dreptului de a dobândi teren, faţă de un titular al aceluiaşi drept, aflat sub incidenţa Legii nr. 18/1991, textul de lege criticat este neconstituţional întrucât încalcă, fără un scop legitim, dreptul de proprietate.Tribunalul Arad - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 este neîntemeiată, întrucât statul este proprietarul terenului şi, potrivit legii, are dreptul de a dispune de acesta în mod exclusiv şi absolut.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, şi au următorul conţinut: „Suprafeţele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora şi care depăşesc suprafaţa aferentă construcţiilor, rămân în proprietatea statului.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1)-(3) referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 55 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit căruia: „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.“ De asemenea, este invocată şi înfrângerea dispoziţiilor art. 13 şi 14 din aceeaşi convenţie, privind dreptul la un recurs efectiv şi, respectiv, interzicerea discriminării.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prilej cu care a constatat că prevederile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 nu contravin dispoziţiilor Legii fundamentale.În acest sens, prin Decizia nr. 22/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 17 martie 2004, Decizia nr. 399/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.003 din 1 noiembrie 2004, şi Decizia nr. 339/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 27 februarie 2003, Curtea a constatat că, potrivit Legii nr. 112/1995, acest act normativ stabileşte măsuri reparatorii aplicabile foştilor proprietari - persoane fizice - ai imobilelor cu destinaţia de locuinţe, trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, după 6 martie 1945, cu titlu, şi care se aflau în posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989.Stabilirea de către legiuitor a limitelor în care se acordă măsuri reparatorii foştilor proprietari este conformă art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. În plus, este dreptul legiuitorului să aprecieze nu numai cu privire la oportunitatea măsurilor reparatorii, ci şi asupra întinderii lor.În prezenta cauză însă Curtea constată că, în mare parte, criticile formulate se fundamentează pe compararea reglementării ce face obiectul excepţiei cu alte prevederi legale, şi anume cu cele ale art. 36 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, respectiv pun în discuţie interpretarea şi aplicarea acestora.Or, soluţionarea unor asemenea critici nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, ci a instanţelor de judecată ori a legiuitorului, după caz, întrucât examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Lucea Codruţa-Simona în Dosarul nr. 1.612/108/2010 al Tribunalului Arad - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 aprilie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora