DECIZIE Nr.
502 din 13 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 158 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 584 din 6 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Floare Hârşan în Dosarul nr. 422/C/2006 al Curţii
de Apel Timişoara -Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 15 martie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 422/C/2006, Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 158 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Floare
Hârşan.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul susţine că textul de lege criticat permite instanţei de
judecată să decidă asupra propriei competenţe, fapt ce determină un exces de
putere la nivelul autorităţii judecătoreşti şi încălcarea mai multor dispoziţii
constituţionale.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată,
textul de lege criticat fiind în deplină concordanţă cu prevederile
constituţionale invocate de autorul excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate.
Guvernul arată că
excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art.
158 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor
constituţionale ale art. 16, 21 şi 57.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat
fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 158 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care are următorul
conţinut: „Când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa
acesteia, ea este obligată să stabilească instanţa competentă ori, dacă este
cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4)
referitoare la separaţia şi echilibrul puterilor în stat, art. 16 alin. (1) şi
(2) care consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 20 privind
tratatele internaţionale, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) care reglementează
accesul liber la justiţie, art. 52 alin. (3) referitor la răspunderea statului
pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, art. 53 alin. (1) privitor
la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 57 care
prevede exercitarea drepturilor şi a libertăţilor cu bună-credinţă şi art. 124
alin. (2) referitor la înfăptuirea justiţiei.
Examinând critica de neconstituţionalitate, Curtea
observă că textul de lege criticat reglementează excepţia de necompetenţă, ca
mijloc procedural prin care partea interesată poate solicita instanţei
judecătoreşti învestită cu judecarea pricinii să se pronunţe cu privire la
propria competenţă, iar, în cazul în care constată că nu este competentă, să trimită cauza spre
judecare instanţei sau organului cu atribuţii jurisdicţionale competente potrivit legii.
Soluţionarea acestui incident procedural, se realizează
de către instanţa sesizată cu acţiunea principală, în temeiul art. 17 din Codul
de procedură civilă, care consacră prorogarea legală de competenţă. In virtutea
acestui text de lege, instanţa judecătorească învestită prin cererea de chemare
în judecată îşi prelungeşte competenţa cu privire la soluţionarea cererilor
accesorii şi incidentale, dată fiind dependenţa acestora faţă de acţiunea
principală, respectiv acţiunea prin care s-a declanşat procesul civil. Curtea
constată că o atare soluţie legislativă este justificată de necesitatea realizării
unei bune administrări a justiţiei, printr-o judecată unitară a cauzei, cu
privire la toate pretenţiile formulate de părţi în legătură cu raporturile
juridice deduse judecăţii.
De asemenea, în condiţiile în care asupra excepţiei de
necompetenţă instanţa se pronunţă cu precădere, potrivit art. 137 din Codul de
procedură civilă, după ce, în prealabil, a pus în discuţia părţilor cererea
astfel formulată, Curtea nu poate reţine critica potrivit căreia dispoziţiile
art. 158 alin. 1 din Codul de procedură civilă aduc atingere mai multor
drepturi consacrate constituţional, textul de lege criticat constituind o normă
de procedură, reglementată de legiuitor în temeiul prevederilor constituţionale
cuprinse în art. 126 alin. (2).
De altfel, art. 158 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură
civilă prevede posibilitatea părţilor de a ataca cu apel sau recurs, în
condiţiile legii, încheierea prin care instanţa judecătorească se declară
competentă să soluţioneze acţiunea principală, respectiv hotărârea prin care
aceasta se declară necompetentă, astfel încât legiuitorul a asigurat toate
garanţiile necesare desfăşurării unui proces echitabil, într-un termen
rezonabil, exigenţă recunoscută cu valoare de principiu în sistemul nostru
procesual.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 158 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Floare Hârşan în Dosarul nr. 422/C/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia
civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 iunie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu