DECIZIE   Nr. 502 din 6 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 455 din 18 iunie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu -judecător

Aspazia Cojocaru -judecător

Acsinte Gaspar -judecător

Ion Predescu -judecător

Tudorel Toader -judecător

Puskas Valentin Zoltan -judecător

Augustin Zegrean -judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Gamma Unu" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.108/2/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 31 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.108/2/2007, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Gamma Unu" - S.R.L. din Bucureşti în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unui litigiu comercial.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât instituie dreptul licitatorului de a dispune reţinerea garanţiei adjudecatarului în contul instituţiei publice care a organizat licitaţia, ceea ce constituie o încălcare a dreptului de proprietate. Totodată, în lipsa unei reglementări exprese speciale, aplicarea textului de lege criticat are ca efect imposibilitatea adjudecatarului de a mai formula vreo apărare, fiindu-i astfel îngrădit accesul liber la justiţie.

Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate nu încalcă dreptul de proprietate al reclamantei asupra sumei depuse drept garanţie de participare la licitaţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, astfel încât să nu intre în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Prin dispoziţiile criticate legiuitorul a avut în vedere necesitatea asigurării securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice şi, astfel, măsura apare ca o sancţiune firească pentru nerespectarea normelor legale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 74 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, dispoziţii care au următorul conţinut: „După licitarea fiecărui bun licitatorul întocmeşte, în 3 exemplare originale, procesul-verbal de licitaţie, care se semnează de membrii comisiei de licitaţie, de adjudecatar şi de proprietarul bunului, dacă acesta participă la executare, şi care va cuprinde în mod obligatoriu: modul în care s-a desfăşurat licitaţia, rezultatul acesteia, numele şi prenumele sau denumirea proprietarului bunului şi ale adjudecatarului cumpărător, domiciliul sau sediul acestora, bunul cumpărat, preţul, taxa pe valoarea adăugată după caz, termenul şi modalitatea de plată a preţului şi data vânzării. Orice refuz de a semna se consemnează în procesul-verbal de licitaţie. In termen de două zile lucrătoare de la data întocmirii procesului-verbal de licitaţie licitatorul va încheia şi va elibera fiecărui cumpărător, precum şi debitorului un document care va cuprinde toate elementele menţionate mai sus şi care îndeplineşte condiţiile unui document specific, legal aprobat, conform legislaţiei financiar-contabile. In acelaşi termen licitatorul va dispune în scris restituirea garanţiei, cu excepţia garanţiei adjudecatarului, care se reţine în contul preţului sau în contul AVAB, dacă adjudecatarul refuză plata preţului la termenul şi în modalitatea stabilite în procesul-verbal de licitaţie."

Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 136 privind proprietatea, art. 137 privind sistemul financiar şi ale art. 139 privind impozite, taxe şi alte contribuţii. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 17 pct. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului privind proprietatea.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor criticate, în termen de două zile lucrătoare de la data întocmirii procesului-verbal de licitaţie, licitatorul va dispune în scris restituirea garanţiei, cu excepţia garanţiei adjudecatarului, care se reţine în contul preţului sau în contul AVAB, dacă adjudecatarul refuză plata preţului la termenul şi în modalitatea stabilite în procesul-verbal de licitaţie. Astfel, Curtea observă că măsura criticată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, şi anume reţinerea garanţiei adjudecatarului, poate fi luată de către licitator numai în situaţia în care adjudecatarul refuză plata preţului în condiţiile stabilite. Prin urmare, nu se poate susţine că se încalcă dreptul de proprietate al adjudecatarului deoarece acesta este sancţionat pentru refuzul plăţii preţului. Aşadar, reţinerea garanţiei adjudecatarului în contul preţului sau în contul AVAB nu are loc în orice condiţii, ci trebuie să fie îndeplinite cerinţele restrictive prevăzute de textul de lege atacat.

Totodată, Curtea constată că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, dreptul de proprietate este garantat, însă conţinutul şi limitele acestui drept sunt stabilite de lege. Aşadar, nu se poate reţine că textul de lege criticat încalcă prevederile art. 44 şi ale art. 136 din Constituţie şi nici pe cele ale art. 20, coroborate cu cele ale art. 17 pct. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Referitor la susţinerile autorului excepţiei de neconstitutionalitate, potrivit cărora i s-ar îngrădi accesul la justiţie prin faptul că textul de lege criticat „omite a face trimiterile necesare la dreptul comun sau a detalia modul în care adjudecatarul şi licitatorul se pot pune de acord", Curtea constată că acestea nu pot fi primite, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, instanţa de contencios constituţional nu poate completa prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate.

Prin urmare, Curtea nu poate reţine pretinsa încălcare a prevederilor art. 53 din Constituţie, întrucât nu a constatat existenţa vreunui drept sau a vreunei libertăţi care să fi fost restrânsă prin dispoziţiile de lege criticate.

Cu privire la celelalte dispoziţii invocate din Constituţie, Curtea constată că acestea nu au legătură cu cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Gamma Unu" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.108/2/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 mai 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean