DECIZIE Nr.
502 din 6 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74 alin. (3) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 455 din 18 iunie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (3) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Gamma Unu" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr.
1.108/2/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 31 ianuarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 1.108/2/2007, Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74
alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind
valorificarea unor active bancare. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea
Comercială „Gamma Unu" - S.R.L. din Bucureşti în dosarul cu numărul de mai
sus, având ca obiect soluţionarea unui litigiu comercial.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de
lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât instituie dreptul licitatorului
de a dispune reţinerea garanţiei adjudecatarului în contul instituţiei publice
care a organizat licitaţia, ceea ce constituie o încălcare a dreptului de
proprietate. Totodată, în lipsa unei reglementări exprese speciale, aplicarea
textului de lege criticat are ca efect imposibilitatea adjudecatarului de a mai
formula vreo apărare, fiindu-i astfel îngrădit accesul liber la justiţie.
Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială şi-a
exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate nu încalcă dreptul
de proprietate al reclamantei asupra sumei depuse drept garanţie de participare
la licitaţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât legiuitorul
este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor
dreptului de proprietate, astfel încât să nu intre în coliziune cu interesele
generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept,
instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept
subiectiv garantat. Prin dispoziţiile criticate legiuitorul a avut în vedere
necesitatea asigurării securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice şi,
astfel, măsura apare ca o sancţiune firească pentru nerespectarea normelor
legale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile art. 74 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948
din 24 decembrie 2002, dispoziţii care au următorul conţinut: „După
licitarea fiecărui bun licitatorul întocmeşte, în 3 exemplare originale,
procesul-verbal de licitaţie, care se semnează de membrii comisiei de
licitaţie, de adjudecatar şi de proprietarul bunului, dacă acesta participă la
executare, şi care va cuprinde în mod obligatoriu: modul în care s-a desfăşurat
licitaţia, rezultatul acesteia, numele şi prenumele sau denumirea
proprietarului bunului şi ale adjudecatarului cumpărător, domiciliul sau sediul
acestora, bunul cumpărat, preţul, taxa pe valoarea adăugată după caz, termenul
şi modalitatea de plată a preţului şi data vânzării. Orice refuz de a semna se
consemnează în procesul-verbal de licitaţie. In termen de două zile lucrătoare
de la data întocmirii procesului-verbal de licitaţie licitatorul va încheia şi
va elibera fiecărui cumpărător, precum şi debitorului un document care va
cuprinde toate elementele menţionate mai sus şi care îndeplineşte condiţiile
unui document specific, legal aprobat, conform legislaţiei financiar-contabile.
In acelaşi termen licitatorul va dispune în scris restituirea garanţiei, cu
excepţia garanţiei adjudecatarului, care se reţine în contul preţului sau în
contul AVAB, dacă adjudecatarul refuză plata preţului la termenul şi în
modalitatea stabilite în procesul-verbal de licitaţie."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art.
20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21
privind accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate
privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi, art. 136 privind proprietatea, art. 137 privind sistemul financiar
şi ale art. 139 privind impozite, taxe şi alte contribuţii. De asemenea, sunt
invocate şi prevederile art. 17 pct. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului privind proprietatea.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, potrivit dispoziţiilor criticate, în termen de două zile
lucrătoare de la data întocmirii procesului-verbal de licitaţie, licitatorul va
dispune în scris restituirea garanţiei, cu excepţia garanţiei adjudecatarului,
care se reţine în contul preţului sau în contul AVAB, dacă adjudecatarul refuză
plata preţului la termenul şi în modalitatea stabilite în procesul-verbal de
licitaţie. Astfel, Curtea observă că măsura criticată de autorul excepţiei de
neconstituţionalitate, şi anume reţinerea garanţiei adjudecatarului, poate fi
luată de către licitator numai în situaţia în care adjudecatarul refuză plata
preţului în condiţiile stabilite. Prin urmare, nu se poate susţine că se
încalcă dreptul de proprietate al adjudecatarului deoarece acesta este
sancţionat pentru refuzul plăţii preţului. Aşadar, reţinerea garanţiei
adjudecatarului în contul preţului sau în contul AVAB nu are loc în orice
condiţii, ci trebuie să fie îndeplinite cerinţele restrictive prevăzute de
textul de lege atacat.
Totodată, Curtea constată că, potrivit art. 44 alin.
(1) din Constituţie, dreptul de proprietate este garantat, însă conţinutul şi limitele acestui drept sunt stabilite
de lege. Aşadar, nu se poate reţine că textul de lege criticat încalcă
prevederile art. 44 şi ale art. 136 din Constituţie şi nici pe cele ale art.
20, coroborate cu cele ale art. 17 pct. 2 din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului.
Referitor la susţinerile autorului excepţiei de
neconstitutionalitate, potrivit cărora i s-ar îngrădi accesul la justiţie prin
faptul că textul de lege criticat „omite a face trimiterile necesare la dreptul
comun sau a detalia modul în care adjudecatarul şi licitatorul se pot pune de
acord", Curtea constată
că acestea nu pot fi primite, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr.
47/1992, instanţa de contencios constituţional nu poate completa prevederile legale
supuse controlului de constituţionalitate.
Prin urmare, Curtea nu poate reţine pretinsa încălcare
a prevederilor art. 53 din Constituţie, întrucât nu a constatat existenţa
vreunui drept sau a vreunei libertăţi care să fi fost restrânsă prin dispoziţiile
de lege criticate.
Cu privire la celelalte dispoziţii invocate din
Constituţie, Curtea constată că acestea nu au legătură cu cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) şi al
art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 74 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998
privind valorificarea unor active bancare, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Gamma Unu" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.108/2/2007
al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean