Decizia Nr.5 din 04.04.2011

Dosar nr. 4/2011

Completul competent să judece recursul în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 4/2011 este legal constituit conform dispoziţiilor art. 330⁶ alin. 1 şi 8 din Codul de procedură civilă, modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010, şi ale art. 27¹ din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, modificat şi completat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 24/2010.Şedinţa completului este prezidată de doamna judecător Rodica Aida Popa, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror-şef adjunct Antonia Eleonora Constantin.La şedinţa de judecată participă prim-magistratul-asistent al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna Aneta Ionescu, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 27³ din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, modificat şi completat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 24/2010.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - completul competent să judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind efectele admiterii recursului împotriva hotărârii prin care judecătorul sindic respinge cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, raportat la caracterul special al acestei proceduri. Limitele rejudecării cauzei de curtea de apel, în cazul modificării în totalitate a hotărârilor pronunţate de judecătorul sindic, divergenţa de jurisprudenţă fiind determinată de aprecierile diferite asupra aplicării dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi art. 12 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, coroborate cu dispoziţiile art. 312 alin. 2-4 din Codul de procedură civilă.Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia şi pronunţarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii.ÎNALTA CURTE,deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:1. Problema de drept ce a generat practica neunitarăPrin recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sa arătat că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la efectele admiterii recursului împotriva hotărârii prin care judecătorul sindic respinge cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, raportat la caracterul special al acestei proceduri.2. Examenul jurisprudenţialJudecătorul sindic din cadrul tribunalului, învestit cu o cerere pentru deschiderea procedurii insolvenţei formulate fie de creditori, fie de către debitori ori de alte persoane cu legitimare procesuală activă, respectiv în contestaţiile debitorilor împotriva cererii introductive formulate de creditori, pronunţă hotărâri de respingere a cererilor introductive şi, în mod corespunzător, de admitere a contestaţiilor debitorilor, considerând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, pentru deschiderea procedurii generale ori simplificate, după caz. Curţile de apel, învestite pe calea recursului, au pronunţat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 3 din Codul de procedură civilă, soluţii de admitere a recursurilor declarate şi, constatând că debitorul se află în stare de insolvenţă, au modificat hotărârea judecătorului sindic, în sensul admiterii cererilor formulate pentru deschiderea procedurii, respectiv în sensul respingerii contestaţiilor formulate de debitor împotriva cererilor creditorilor.3. Soluţiile pronunţate de instanţele judecătoreştiExamenul jurisprudenţial a relevat existenţa unor soluţii diferite ale instanţelor judecătoreşti cu privire la problema de drept, în sensul că deciziile pronunţate de curţile de apel sunt divergente atât sub aspectul dispoziţiei vizând deschiderea procedurii insolvenţei, cât şi în privinţa adoptării primelor măsuri de către instanţa de recurs, identificându-se astfel 3 orientări:3.1. Unele instanţe, fără o motivare expresă sub acest aspect, au dispus trimiterea cauzei judecătorului sindic din cadrul tribunalului, cu indicaţia expresă de a dispune deschiderea procedurii insolvenţei.3.2. Alte instanţe de recurs, în aceleaşi ipoteze, au dispus ele însele deschiderea procedurii generale ori simplificate, după caz.3.3. A existat şi o orientare izolată, de asemenea, fără o motivare expresă în această privinţă, conform căreia instanţa de recurs a dispus deschiderea procedurii insolvenţei în forma generală, a adoptat primele măsuri prevăzute la art. 20, art. 21 alin. (1), art. 35, 47, 61, art. 62 lit. b) şi c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, precum şi efectuarea cuvenitelor comunicări şi notificări, potrivit dispoziţiilor art. 37, 48 şi 61 din lege.Subsecvent s-a dispus trimiterea dosarului la tribunal, în vederea stabilirii termenelor pentru continuarea procedurii, cu deplina respectare a termenelor stabilite anterior prin decizia pronunţată de instanţa de recurs.4. Opinia procurorului generalProcurorul general a susţinut, în esenţă, că aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. 3 din Codul de procedură civilă în procedura insolvenţei şi, consecutiv, a mecanismului procedural pe care îl implică modificarea hotărârii primei instanţe presupune, din perspectiva dispoziţiilor art. 149 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, examinarea compatibilităţii deschiderii procedurii insolvenţei direct de către instanţa de recurs cu dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. a), art. 32, art. 33 alin. (4) şi alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, potrivit cărora competenţa de a deschide această procedură, fie la cererea creditorilor, fie la cererea debitorului, aparţine judecătorului sindic.În acest context s-a arătat că deschiderea procedurii insolvenţei de către instanţa de recurs, în urma modificării în totalitate a hotărârii judecătorului sindic prin care s-a respins o astfel de cerere, respectiv s-a admis contestaţia debitorului, este incompatibilă cu procedura instituită prin Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.Sub aspect material s-a susţinut că, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, tribunalul are competenţa exclusivă în privinţa tuturor procedurilor reglementate de legea insolvenţei, cu excepţia recursului, atribuţiile jurisdicţionale aflate în legătură cu administrarea acestei proceduri fiind exercitate de judecătorul sindic.În fine, s-a arătat că în situaţia în care procedura se deschide la cererea debitorului se ridică problema respectării dreptului creditorilor la exercitarea opoziţiei, în condiţiile prevăzute la art. 32 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, şi, ca atare, a eficienţei garanţiilor oferite de art. 21 din Constituţia României, republicată.5. Raportul asupra recursului în interesul legiiProiectul de soluţie propus prin raportul întocmit în cauză a vizat o altă orientare jurisprudenţială decât cea exprimată de procurorul general, respectiv soluţia instanţelor de recurs care, în aceeaşi ipoteză, au dispus ele însele deschiderea procedurii generale ori simplificate, după caz, şi trimiterea cauzelor judecătorului sindic, pentru luarea primelor măsuri şi continuarea procedurii.În sprijinul acestei soluţii s-a susţinut că în situaţia ce face obiectul prezentei cauze judecătorul sindic a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulate fie de către debitor, fie de către creditorul/creditorii acestuia, apreciind că nu sunt îndeplinite cerinţele legale în acest sens, nefiind dovedită starea de insolvenţă.În recursul promovat împotriva unei asemenea hotărâri, instanţa de control judiciar este chemată să se pronunţe tocmai asupra acestui aspect, respectiv dacă este sau nu în insolvenţă debitorul ori, cu alte cuvinte, dacă, raportat Ia situaţia de fapt stabilită în cauză, sunt întrunite condiţiile legale pentru a se proceda la deschiderea procedurii, acesta constituind, în fapt, „fondul“ asupra căruia se pronunţă instanţa de recurs admiţând recursul şi modificând încheierea/sentinţa atacată. Odată soluţionat „fondul“, în sensul deschiderii procedurii, efectul constitutiv al deciziei instanţei de recurs stabileşte momentul de la care debitorului îi este creată o situaţie juridică nouă, cu referire la data pronunţării de către judecătorul sindic a hotărârii de respingere a cererii de deschidere a insolvenţei.6. Înalta CurteObiectul practicii neunitare îl formează soluţia pe care instanţa de recurs, care, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea insolvenţei nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, este curtea de apel, o dă în cazul admiterii recursului declarat împotriva hotărârii de respingere a cererii creditorului sau a debitorului de deschidere a procedurii. Legea insolvenţei reglementează deschiderea procedurii şi efectele deschiderii procedurii în secţiunea a 2-a a cap. III „Procedura“, sub aspectul care interesează, în sensul care urmează. Dacă cererea de deschidere a procedurii este formulată de debitor şi aceasta corespunde condiţiilor prevăzute la art. 27, judecătorul sindic va pronunţa o încheiere de deschidere a procedurii generale, iar dacă prin declaraţia făcută de debitor acesta îşi arată intenţia de a intra în procedura simplificată sau nu depune documentele necesare, judecătorul sindic va pronunţa încheiere de deschidere a procedurii simplificate (art. 32).Dacă cererea de deschidere a procedurii este formulată de creditor, iar debitorul contestă starea de insolvenţă şi judecătorul sindic stabileşte că debitorul este în stare de insolvenţă, acesta va respinge contestaţia şi va deschide procedura generală printr-o sentinţă. Dacă debitorul nu contestă starea de insolvenţă şi îşi exprimă intenţia de a-şi reorganiza activitatea, judecătorul sindic va da o sentinţă de deschidere a procedurii generale.În situaţia în care judecătorul sindic stabileşte că debitorul nu este în stare de insolvenţă, respinge cererea creditorilor, care va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei. În acest caz, legiuitorul nu mai califică hotărârea judecătorului sindic, dar din context aceasta va fi tot o sentinţă.Potrivit art. 12 alin. (1) din lege, „hotărârile judecătorului sindic sunt definitive şi executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs.“, iar, potrivit art. 149 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, dispoziţiile acesteia se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului civil, Codului comercial.Aşadar, soluţia pe care instanţa de recurs o poate pronunţa în situaţia admiterii recursului împotriva hotărârii de respingere a cererii de deschidere a procedurii, care implică trimiterea faţă de specificul procedurii de a fi prin lege succesivă, este soluţia de casare. Altfel, soluţia de modificare presupune o examinare limitată la motivele prevăzute la art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 din Codul procedură civilă, iar modificarea exclude trimiterea cauzei spre rejudecare.Prin urmare, prevederile art. 312 alin. 2-4 din Codul de procedură civilă se aplică nu în litera lor, ci se aplică circumstanţiat, în măsura compatibilităţii lor cu specificul procedurii insolvenţei de a fi etapizată legal şi succesiv.Soluţia de casare este reglementată chiar de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, prin dispoziţiile art. 12 alin. (2), conform cărora „dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Codul de procedură civilă privind incompatibilitatea nu sunt aplicabile judecătorului sindic care pronunţă succesiv hotărâri în acelaşi dosar, cu excepţia rejudecării, după casarea hotărârii în recurs“.Pe de altă parte, potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, „organele care aplică procedura sunt: instanţele judecătoreşti, judecătorul sindic, administratorul judiciar şi lichidatorul“.Atribuţiile pe care legea le prevede pentru fiecare dintre participanţii la procedura insolvenţei sunt de competenţă exclusivă, ele neputând fi îndeplinite de un alt participant la procedură.Totodată, principalele atribuţii ale judecătorului sindic sunt reglementate de art. 11 din lege, iar prima dintre acestea este prevăzută la lit. a): „pronunţarea motivată a hotărârii de deschidere a procedurii şi, după caz, de intrare în faliment atât prin procedura generală, cât şi prin procedura simplificată“.În acest context este exclusă posibilitatea ca prin decizia de casare instanţa de recurs să pronunţe deschiderea procedurii şi să trimită cauza judecătorului sindic pentru dispunerea celorlalte măsuri pe care le impune această fază distinctă a procedurii.Înalta Curte are în vedere că deschiderea procedurii generale a insolvenţei este de atributul şi în competenţa exclusivă a judecătorului sindic, conform art. 11 alin. (1) lit. a) din legea insolvenţei, iar, pe de altă parte, hotărârea de deschidere a procedurii cuprinde dispoziţii şi comunicări realizabile în termene legale scurte, are un caracter unitar şi nu poate fi partajată între instanţa de recurs şi judecătorul sindic, altfel nefiind nici în litera şi nici în spiritul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.Faţă de aceste considerente, soluţia asupra recursului în interesul legii este de casare a hotărârii şi trimiterea cauzei judecătorului sindic pentru deschiderea procedurii insolvenţei, în aplicarea prevederilor art. 11 alin. (1) şi art. 12 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, coroborate cu art. 312 alin. 2-4 din Codul de procedură civilă.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 330⁷ cu referire la art. 329 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010,ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIEÎn numele legiiDECIDE:Admite recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul că:În aplicarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi art. 12 din Legea nr. 85/2006 coroborate cu dispoziţiile art. 312 alin. 2-4 din Codul de procedură civilă, curtea de apel, învestită cu soluţionarea recursului declarat împotriva hotărârii judecătorului sindic prin care s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, admiţând recursul, va casa hotărârea şi va trimite cauza judecătorului sindic pentru deschiderea procedurii insolvenţei.Obligatorie, potrivit art. 330⁷ alin. 4 din Codul de procedură civilă.Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 aprilie 2011.VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,Rodica Aida PopaPrim-magistrat-asistent,Aneta Ionescu