DECIZIE   Nr. 5*) din 17 ianuarie 1995

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 88 din 10 mai 1995

    *) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 36 din 28 martie 1995, publicata in continuare.

    Ion Filipescu            - presedinte
    Viorel Mihai Ciobanu     - judecator
    Victor Dan Zlatescu      - judecator
    Doina Suliman            - magistrat-asistent

    Completul de judecata, convocat fara citarea partilor potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, examinind exceptia de neconstitutionalitate a Decretului nr. 218/1960 si a Decretului nr. 712/1966, invocata de contestatorul Plesoianu Radu Nicolae in Dosarul nr. 8.617/1993 al Judecatoriei Ramnicu Valcea, constata urmatoarele:
    Judecatoria Ramnicu Valcea, prin Incheierea din 13 septembrie 1994, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Decretului nr. 218/1960, astfel cum au fost modificate prin Decretul nr. 712/1966, invocata de contestatorul Plesoianu Radu Nicolae, care insa nu argumenteaza exceptia.
    Intimata, Consiliul Local al Comunei Sinesti, prin reprezentant, este de acord cu cererea contestatorului, dar nu-si exprima punctul de vedere cu privire la exceptie.
    Judecatoria Ramnicu Valcea, exprimandu-si opinia potrivit dispozitiilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, considera intemeiata exceptia si apreciaza ca cele doua decrete au fost implicit abrogate prin art. 150 alin. (1) din Constitutie. Pentru a ajunge la aceasta concluzie, instanta retine ca bunul in litigiu nu a intrat in proprietatea statului sau in administrarea unitatilor care au exploatat bunul prin nationalizare, expropriere sau in temeiul vreunui act juridic ci, dimpotriva, el a fost luat in posesie in mod samavolnic, apreciind ca actele normative atacate sunt contrare si Declaratiei Universale a Drepturilor Omului.
    Desi Judecatoria Ramnicu Valcea s-a pronuntat in considerentele incheierii de sesizare in sensul ca actele normative atacate sunt abrogate implicit potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, Curtea Constitutionala este competenta sa se pronunte asupra exceptiei invocate. Chiar daca dispozitiile legale atacate sunt anterioare Constitutiei din 1991, este de observat ca exceptia nu are in vedere aplicarea unor acte normative dupa intrarea in vigoare a Constitutiei si deci nu se pune problema de a alege intre competenta instantei in caderea careia este aplicarea legii si competenta Curtii Constitutionale, ci este vorba de efectele aplicarii dispozitiilor legale anterioare Constitutiei, deci de admisibilitatea exceptiei de neconstitutionalitate, astfel incat competenta apartine numai Curtii. In acest sens s-a statuat si prin deciziile nr. 2/1993 si nr. 5/1993.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere incheierea de sesizare, raportul intocmit in cauza, dispozitiile art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, retine:
    Prin art. III alin. 1 din Decretul nr. 218/1960 s-a stabilit ca "Dreptul la orice actiuni avand ca obiect restituirea, in natura sau prin echivalent, a unui bun intrat, inainte de data publicarii decretului de fata, in posesiunea statului, in aceea a unei organizatii cooperatiste sau a oricarei alte organizatii obstesti, fie fara nici un titlu, fie in cadrul procedurii prevazute de Decretul nr. 111/1951, se prescrie prin doi ani socotiti de la data cand a avut loc intrarea in posesiune". In acelasi termen se prescrie si dreptul de a cere executarea silita in temeiul oricarui titlu executoriu obtinut in urma exercitarii vreunuia dintre drepturile la care se refera alin. 1 (art. III alin. 2). In sfarsit, prin art. III alin. 3 s-a stabilit ca dispozitiile art. 13 - 17 din Decretul nr. 167/1958 nu sunt aplicabile acestei prescriptii.
    Prin Decretul nr. 712/1966 s-a stabilit ca bunurile care se incadreaza in prevederile art. III din Decretul nr. 218/1960 si se afla in posesia unei organizatii socialiste sunt considerate proprietate de stat de la data intrarii lor in posesia statului sau a oricarei organizatii socialiste. Se prevede, de asemenea, ca bunurile avute in vedere de text, care la data publicarii decretului se afla in posesia unei organizatii cooperatiste sau unei alte organizatii obstesti, vor ramane in folosinta acestora, urmand ca, pentru viitor, sa li se aplice dispozitiile legale care reglementeaza transmiterea bunurilor statului in folosinta unor asemenea organizatii.
    Dupa cum se poate observa, santem in prezenta unui drept de proprietate constituit potrivit unor acte normative anterioare Constitutiei. Se solicita ca aceste acte normative sa fie declarate neconstitutionale.
    In rezolvarea cauzei trebuie distins, pe de o parte, intre constituirea dreptului si efectele sale sub imperiul actelor normative anterioare si care sunt atacate, si efectele dreptului constituit anterior care se produc in continuare, sub regimul Constitutiei din 1991, pe de alta parte.
    Legea posterioara, deci Constitutia din 1991, nu poate atinge dreptul nascut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar insemna ca ea sa fie aplicata retroactiv, ceea ce interzice art. 15 alin. (2) din Constitutie. Noua lege poate modifica regimul juridic anterior, poate suprima acest drept sau il poate inlocui cu un alt drept care astfel se naste, cum ar fi cazul reconstituirii dreptului abolit de legea anterioara. Dar, fara retroactivitate, noua lege nu poate desfiinta modalitatea in care legea anterioara a constituit dreptul respectiv. Aceasta concluzie nu este infirmata de faptul ca dreptul de proprietate al Statului, constituit pe baza decretelor atacate, reprezinta o situatie juridica in curs, deoarece in acest caz nu mai santem in domeniul neretroactivitatii, ci in acela al aplicarii imediate a legii noi, astfel incat dreptului de proprietate constituit anterior Constitutiei ii sunt aplicabile prevederile regimului constitutional actual.
    Prin exceptia invocata se urmareste repararea, in natura, a daunelor suferite prin aplicarea actelor normative atacate. Dar art. 77 din Legea nr. 58/1991 prevede ca reparatiile pentru bunurile preluate de stat in mod abuziv se vor reglementa printr-o lege speciala, iar art. 26 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 stabileste ca repararea daunelor suferite anterior intrarii in vigoare a Constitutiei din 1991 se reglementeaza prin lege. Deci repararea unor asemenea daune este rezervata legii si nici un organ de jurisdictie nu poate, fara incalcarea acestor prevederi si a principiului separarii puterilor in stat, sa se substituie legiuitorului in solutionarea problemei respective. Asa fiind, in situatia in care ar fi sesizata cu ilegalitati si abuzuri, cu incalcari ale ordinii constitutionale savarsite inainte de intrarea in vigoare a Constitutiei din 1991, Curtea Constitutionala nu este competenta sa le rezolve. Daca ar face un asemenea lucru, Curtea Constitutionala insasi ar incalca Constitutia si principiile dreptului, pentru ca ar inlatura un abuz, o ilegalitate, printr-o arogare abuziva de competenta, ceea ce este evident in afara ideii de justitie constitutionala. Clarificarea si rezolvarea unor asemenea situatii revin numai autoritatilor publice competente, deoarece, potrivit art. 123 alin. (1) din Constitutie, justitia se infaptuieste in numele legii, deci prin aplicarea ei, nu prin ignorarea unor dispozitii legale.
    In sensul acestor considerente, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat si prin alte decizii, precum deciziile nr. 3/1993, nr. 5/1993, nr. 14/1993 si nr. 27/1993. Chiar daca ele se refera la alte acte normative anterioare Constitutiei, cum ar fi Decretul nr. 92/1950, H.C.M. nr. 606/1959, Decretul nr. 223/1974, motivele care au stat la baza lor sunt pe deplin valabile si in cauza de fata si deci nu justifica indepartarea Curtii de la practica sa.
    In aceasta situatie, exceptia invocata urmeaza a fi respinsa ca vadit nefondata.
    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, in unanimitate,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a Decretului nr. 218/1960 si a Decretului nr. 712/1966, invocata de Plesoianu Radu Nicolae in Dosarul nr. 8.617/1993 al Judecatoriei Ramnicu Valcea.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata la data de 17 ianuarie 1995.

                PRESEDINTE,
                acad. prof. dr. doc. Ion Filipescu

                            Magistrat-asistent,
                            Doina Suliman