DECIZIE Nr.
499 din 20 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 580 2 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 387 din 11 iunie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre
Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Simona Ricu -
procuror
Ioana Marilena Chiorean -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5802 din Codul
de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniel Azgur
şi Claudia Estera Azgur în Dosarul nr. 13.654/325/2009 al
Judecătoriei Timişoara.
La apelul nominal răspunde Aurel Zaharia, mandatar
fără studii juridice, cu procura depusă în
şedinţă, pentru părţile Maria Harcsa şi Gheorghe
Harcsa, lipsă fiind autorii excepţiei de neconstituţionalitate,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele îi pune în vedere mandatarului că nu poate pune
concluzii, iar Aurel Zaharia depune concluzii scrise, prin care solicită
respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 9 decembrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 13.654/325/2009, Judecătoria
Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5802 din Codul
de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniel Azgur
şi Claudia Estera Azgur în cadrul soluţionării unei cereri de
autorizare a demolării unui zid.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate
sunt neconstituţionale, deoarece exclud posibilitatea exercitării
vreunei căi de atac împotriva încheierii prin care creditorul este
autorizat de către instanţa de executare să îndeplinească
el însuşi obligaţia cuprinsă într-un titlu executoriu pe care
debitorul refuză să o aducă la îndeplinire.
Judecătoria Timişoara şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile scrise ale părţilor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 5802 din Codul de
procedură civilă, având următorul conţinut: „Dacă
debitorul refuză să îndeplinească o obligaţie de a face
cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somaţiei,
creditorul poate fi autorizat de instanţa de executare, prin încheiere
irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să o
îndeplinească el însuşi sau prin alte persoane, pe cheltuiala
debitorului."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate
susţine că prevederile de lege criticate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul
liber la justiţie, ale art. 52 alin. (2) privind dreptul de
petiţionare, precum şi pe cele ale art. 6 paragraful 1 şi ale
art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces
echitabil, respectiv la dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost
supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi
dispoziţii din Constituţie ca şi cele invocate în prezenta
cauză.
Astfel, prin Decizia nr. 104 din 11 martie 2003, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 20 martie 2003, Curtea
a stabilit, în esenţă, că reglementarea în discuţie are ca
finalitate asigurarea celerităţii executării prestaţiei la
care debitorul este obligat printr-o hotărâre definitivă, astfel cum
aceasta este definită prin art. 377 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, hotărâre învestită cu formulă executorie, chiar
dacă nu este încă irevocabilă, întrucât, în principiu, recursul
nu este suspensiv de executare, excepţie făcând cazurile expres
şi limitativ prevăzute de art. 300 din Codul de procedură
civilă.
In considerarea acestor raţiuni şi pentru
prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rău-platnici, în
sensul tergiversării executării obligaţiilor ce le incumbă,
art. 5802 din Codul de procedură civilă a conferit
caracter irevocabil încheierii de autorizare a creditorului de a îndeplini
obligaţia de a face, pe cheltuiala debitorului. In condiţiile în care
respectivul debitor are posibilitatea de a obţine reformarea hotărârii
constitutive de titlu, pe calea recursului, precum şi de a solicita
instanţei de recurs suspendarea executării hotărârii recurate -
cerere care, dacă se impune, poate fi soluţionată, prin
încheiere, în camera de consiliu, chiar înainte de primul termen de
judecată în recurs - acesta beneficiază deci de garanţii
procesuale care dau expresie principiilor constituţionale privind accesul
liber la justiţie şi dreptul la apărare. Astfel fiind,
susţinerea autorului excepţiei, conform căreia textul de lege dedus
controlului ar contraveni art. 21 şi 24 din Constituţie, este
neîntemeiată.
Pentru aceleaşi considerente nu s-a reţinut
încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Distinct de cele de mai sus, prin Decizia nr. 249 din
19 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 163 din 17 martie 2009, Curtea a reţinut că art. 13 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale presupune existenţa posibilităţii efective de a
supune judecăţii unei instanţe naţionale cazul
violării unui drept consacrat de convenţie (Cauza Kudla împotriva
Poloniei, 2000) şi, în consecinţă, „nu impune un anumit
număr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit număr al
căilor de atac" (Decizia Curţii Constituţionale nr. 288 din
3 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
560 din 5 august 2003). Or, în cauză, ţinând cont de cele de mai sus,
Curtea a constatat încălcarea art. 13 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Intrucât nu au apărut împrejurări noi, care
să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale în această materie, soluţiile adoptate în
precedent, precum şi considerentele pe care acestea se întemeiază
îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.
In ceea ce priveşte prevederile art. 52 alin. (2)
din Constituţie referitoare la dreptul de petiţionare, Curtea
observă că acestea nu au incidenţă în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 5802 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Daniel Azgurşi Claudia Estera
Azgurîn Dosarul nr. 13.654/325/2009 al Judecătoriei Timişoara.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 20 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean