Decizia Nr.491 din 23.06.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5491 alin. (2), (3) şi (5) din Codul de procedură penală
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 608 din 11 august 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Oana Cristina Puică	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 549¹ alin. (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Consiliul Local Valu lui Traian din judeţul Constanţa în Dosarul nr. 30.785/212/2014 al Tribunalului Constanţa - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 100D/2015.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 138D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 549¹ alin. (2), (3) şi (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 26.539/197/2014 al Tribunalului Braşov - Secţia penală.4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.5. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 177D/2015, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 549¹ alin. (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 697/54/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.6. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.7. Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 100D/2015, nr. 138D/2015 şi nr. 177D/2015 au obiect parţial identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.8. Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile pentru conexarea dosarelor.9. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 138D/2015 şi nr. 177D/2015 la Dosarul nr. 100D/2015, care este primul înregistrat.10. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că, prin Decizia nr. 166 din 17 martie 2015, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sunt neconstituţionale atât dispoziţiile art. 549¹ alin. (2) din Codul de procedură penală, cât şi soluţiile legislative cuprinse în art. 549¹ alin. (3) şi (5) din Codul de procedură penală, potrivit cărora judecătorul de cameră preliminară se pronunţă „în camera de consiliu, fără participarea procurorului ori a persoanelor prevăzute la alin. (2)“, respectiv instanţa ierarhic superioară ori completul competent se pronunţă „fără participarea procurorului şi a persoanelor prevăzute la alin. (2)“.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:11. Prin Încheierea nr. 6 din 6 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 30.785/212/2014, Tribunalul Constanţa - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 549¹ alin. (5) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Consiliul Local Valu lui Traian din Judeţul Constanţa cu ocazia soluţionării contestaţiilor formulate într-o cauză având ca obiect propunerea procurorului de desfiinţare a unui înscris.12. Prin Încheierea din 19 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 26.539/197/2014, Tribunalul Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 549¹ alin. (2), (3) şi (5) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, cu ocazia soluţionării contestaţiei într-o cauză având ca obiect propunerea procurorului de desfiinţare a unui înscris.13. Prin Încheierea din 20 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 697/54/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 549¹ alin. (5) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, cu ocazia soluţionării contestaţiei formulate într-o cauză având ca obiect propunerea procurorului de desfiinţare a unui înscris.14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 549¹ alin. (2), (3) şi (5) din Codul de procedură penală încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, întrucât judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra contestaţiei formulate într-o cauză având ca obiect desfiinţarea unui înscris în camera de consiliu, fără participarea procurorului şi a persoanelor ale căror drepturi ori interese legitime pot fi afectate. Astfel, arată că este foarte posibil să existe situaţii în care procurorul de caz nu a administrat niciun fel de probe cu privire la faptele reclamate şi, cu toate acestea, să sesizeze judecătorul de cameră preliminară pentru a dispune anularea totală sau parţială a unui înscris. Consideră că dispoziţiile art. 549¹ alin. (2) din Codul de procedură penală nu sunt previzibile, deoarece nu stabilesc cadrul procesual clar, respectiv care sunt persoanele ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate şi cărora judecătorul de cameră preliminară le va comunica despre procedura de confiscare sau de anulare. Totodată, procedura de informare prevăzută de art. 549¹ alin. (2) din Codul de procedură penală nu este în măsură să confere persoanei interesate un cadru efectiv pentru a-şi formula apărările. Arată că dispoziţiile de lege criticate încalcă, astfel, dreptul la un proces echitabil în componentele sale referitoare la contradictorialitate şi oralitate, întrucât nu permit comunicarea către părţi a documentelor care sunt de natură să influenţeze decizia judecătorului şi nu prevăd posibilitatea părţilor de a discuta efectiv observaţiile depuse instanţei.15. Tribunalul Braşov - Secţia penală, în calitate de autor al excepţiei, consideră că prevederile art. 6 din Convenţie trebuie respectate de legiuitor şi atunci când reglementează în domeniul procedurilor penale care nu ţin de rezolvarea cauzei pe fond, inclusiv în ceea ce priveşte procedura desfăşurată în camera preliminară în cadrul căreia se dispune o măsură atât de severă cum este confiscarea unui bun sau anularea unui înscris, în condiţiile în care nu este stabilită vinovăţia vreunei persoane. Pornind de la premisa că, în materie penală, inclusiv elementele ce ţin de procedură ar trebui să se desfăşoare într-o manieră contradictorie şi în condiţii de egalitate de arme între acuzare şi apărare, instanţa mai sus menţionată concluzionează că atât procurorul, cât şi persoanele interesate, suspectul - dacă a existat, persoana vătămată şi eventualii terţi posesori ai bunului ce se confiscă sau titulari ai dreptului ce poate fi desfiinţat prin anularea unui înscris, trebuie să participe efectiv la această procedură şi să li se permită - în contradictoriu - să ridice excepţii, să solicite administrarea oricăror probe pe care le consideră pertinente etc. De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, autoare a excepţiei, consideră că soluţia adoptată de legiuitor, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă în condiţii lipsite de contradictorialitate şi oralitate, instituie un standard scăzut de protecţie a drepturilor, simplul drept al persoanei interesate de a se adresa justiţiei căpătând un caracter formal atâta vreme cât garanţiile specifice procesului echitabil nu sunt respectate. În acest sens, invocă Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014 a Curţii Constituţionale, prin care aceasta a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală şi a constatat că soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii „fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor“ este neconstituţională. De asemenea, arată că, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 345 alin. (1) şi în art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă „fără participarea procurorului şi a inculpatului“, este neconstituţională.16. Tribunalul Constanţa - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.17. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 549¹ alin. (2), (3) şi (5) din Codul de procedură penală, introduse prin art. 102 pct. 319, titlul III din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Textele de lege criticate au următorul cuprins: „(2) Judecătorul de cameră preliminară comunică persoanelor ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate o copie a ordonanţei, punându-le în vedere că în termen de 10 zile de la primirea comunicării pot depune note scrise. (3) După expirarea termenului prevăzut de alin. (2), judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra cererii prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului ori a persoanelor prevăzute la alin. (2), putând dispune una dintre următoarele soluţii:a)respinge propunerea şi dispune, după caz, restituirea bunului ori ridicarea măsurii asigurătorii luate în vederea confiscării; b)admite propunerea şi dispune confiscarea bunurilor ori, după caz, desfiinţarea înscrisului.[...] (5) Contestaţia se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei sesizate ori, când instanţa sesizată este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de către completul competent potrivit legii, care se pronunţă prin încheiere motivată, fără participarea procurorului şi a persoanelor prevăzute la alin. (2), putând dispune una dintre următoarele soluţii: a)respinge contestaţia ca tardivă, inadmisibilă sau nefondată; b)admite contestaţia, desfiinţează încheierea şi rejudecă propunerea potrivit alin. (3).“21. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 53 referitor la condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului raportat la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 549¹ alin. (3) şi (5) din Codul de procedură penală, autorii excepţiei critică soluţiile legislative cuprinse în aceste texte de lege, potrivit cărora judecătorul de cameră preliminară se pronunţă „în camera de consiliu, fără participarea procurorului ori a persoanelor prevăzute la alin. (2)“, respectiv instanţa ierarhic superioară ori completul competent se pronunţă „fără participarea procurorului şi a persoanelor prevăzute la alin. (2)“. Prin Decizia nr. 166 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 21 aprilie 2015, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sunt neconstituţionale atât dispoziţiile art. 549¹ alin. (2) din Codul de procedură penală, cât şi soluţiile legislative mai sus menţionate cuprinse în art. 549¹ alin. (3) şi (5) din Codul de procedură penală, întrucât încalcă prevederile art. 21 alin. (3) şi ale art. 24 din Constituţie, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.23. Curtea a reţinut, prin decizia precitată, că procedura specială reglementată de art. 549¹ din Codul de procedură penală vizează o atribuţie a judecătorului de cameră preliminară în care acesta decide asupra fondului cauzei, respectiv dispune cu privire la desfiinţarea unui înscris sau cu privire la confiscarea specială a unor bunuri. În condiţiile în care nici ordonanţa procurorului de clasare sau de renunţare la urmărire penală prin care decide cu privire la raportul de drept penal analizat şi nici încheierea judecătorului prin care se soluţionează plângerea împotriva acestor soluţii ale procurorului, în baza art. 341 din Codul de procedură penală, nu au autoritate de lucru judecat în faţa judecătorului de cameră preliminară care urmează a se pronunţa în conformitate cu prevederile art. 549¹ din Codul de procedură penală (paragraful 43). Curtea a observat că procedura desfăşurată în faţa judecătorului de cameră preliminară în această materie prevede o judecată sumară, pe baza notelor scrise depuse de către persoanele ale căror drepturi sau interese legitime au fost afectate, fără respectarea principiilor oralităţii şi contradictorialităţii, potrivit cărora procurorul şi părţile din proces au dreptul de a lua cunoştinţă de toate piesele şi observaţiile prezentate judecătorului şi de a-şi putea expune susţinerile în faţa acestuia (paragraful 45). De asemenea, ţinând seama că procedura de soluţionare a cererilor privind desfiinţarea unui înscris falsificat antamează fondul cauzei, Curtea a observat lipsa unei raţiuni care să justifice absenţa publicităţii şedinţei de judecată în procedura supusă controlului de constituţionalitate (paragraful 48).24. În fine, prin Decizia nr. 166 din 17 martie 2015, paragraful 39, Curtea a reţinut că, din perspectiva protejării drepturilor omului, principiul contradictorialităţii este un element al principiului egalităţii armelor şi al dreptului la un proces echitabil. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că egalitatea armelor este o trăsătură inerentă a unui proces echitabil, care presupune ca fiecărei părţi să i se acorde posibilitatea rezonabilă de a prezenta cauza în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie net dezavantajoasă vizavi de adversarul său (Hotărârea din 16 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Klimentyev împotriva Rusiei, paragraful 95). Dreptul la un proces în contradictoriu înseamnă, într-un caz penal, că atât procurorului, cât şi inculpatului trebuie să li se ofere posibilitatea de a avea cunoştinţă şi de a putea aduce observaţii referitoare la toate probele prezentate sau la observaţiile depuse de către cealaltă parte în vederea influenţării deciziei instanţei (Hotărârea din 16 februarie 2000, pronunţată în Cauza Rowe şi Davis împotriva Regatului Unit, paragraful 60). 25. Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“. Ţinând cont de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 şi de faptul că decizia mai sus menţionată a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional în prezenta cauză, Curtea urmează a respinge excepţia de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă.26. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 549¹ alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 26.539/197/2014 al Tribunalului Braşov - Secţia penală.2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 549¹ alin. (3) din Codul de procedură penală cu privire la soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă „în camera de consiliu, fără participarea procurorului ori a persoanelor prevăzute la alin. (2)“, excepţie ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 26.539/197/2014 al Tribunalului Braşov - Secţia penală.3. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 549¹ alin. (5) din Codul de procedură penală cu privire la soluţia legislativă potrivit căreia instanţa ierarhic superioară ori completul competent se pronunţă „fără participarea procurorului şi a persoanelor prevăzute la alin. (2)“, excepţie ridicată de Consiliul Local Valu lui Traian din judeţul Constanţa în Dosarul nr. 30.785/212/2014 al Tribunalului Constanţa - Secţia penală, de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 26.539/197/2014 al Tribunalului Braşov - Secţia penală şi de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 697/54/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Constanţa - Secţia penală, Tribunalului Braşov - Secţia penală şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 iunie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică