DECIZIE Nr.
491 din 29 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 57 2 lit. a), art. 57 4 alin. (1)
lit. a), art. 58 lit. g) si art. 59 alin. (3) lit. b) din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, asa cum a fost
modificata prin Legea nr. 102/2006
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 409 din 19 iunie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar
- judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă
- procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 572 lit. a), art. 574 alin. (1) lit. a), art. 58 lit. g) şi art. 59 alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, aşa cum a fost
modificată prin Legea nr. 102/2006, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Dominus Rei" - S.R.L. Constanţa în Dosarul nr. 1.053/2003 al Tribunalului
Constanţa - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 lit. g)
şi art. 59 alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului ca devenită
inadmisibilă, deoarece prevederile
legale criticate nu se regăsesc în noua reglementare. Cât priveşte excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 572 lit. a) şi art. 574 alin. (1) lit. a), arată că aceasta
este neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 6 aprilie 2004, pronunţată în
Dosarul nr. 1.053/2003, Tribunalul Constanţa - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
40 lit. a) şi art. 41 pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 privind
transporturile rutiere, aprobată prin Legea nr. 105/2000, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „Dominus Rei" - S.R.L. Constanţa în dosarul de
mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze civile.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la
egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi ale art. 21 referitoare la Accesul
liber la justiţie, deoarece nu fac deosebire între persoanele juridice care
efectuează transporturi rutiere fără licenţă, cu licenţe suspendate sau anulate
şi persoanele juridice care, deşi au licenţă, au încălcat prevederile caietului
de sarcini anexă la licenţe.
De asemenea, este de domeniul evidenţei că situaţia
celor două persoane juridice este diferită, iar una din modalităţile de
comitere a contravenţiei are un pericol social mai ridicat faţă de cealaltă.
Aşa fiind, în considerarea unui proces echitabil ar trebui ca şi sancţiunile
contravenţionale să fie diferite.
Tribunalul Constanţa - Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece dispoziţiile legale criticate nu interzic liberul acces la justiţie.
De asemenea, cu privire la pretinsa încălcare a
prevederilor art. 16 din Constituţie, instanţa de judecată a făcut trimitere la
jurisprudenţa Curţii în materie, potrivit căreia legiuitorul are deplina
libertate de a stabili contravenţiile şi regimul sancţionator aplicabil.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă, deoarece dispoziţiile
legale criticate au fost abrogate şi nu s-a mai preluat soluţia legislativă
anterioară.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece dispoziţiile
legale criticate au fost abrogate, iar noul act normativ, respectiv Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr.
102/2006, nu a preluat în texte identice vechea reglementare.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituia, la data emiterii încheierii de sesizare, art. 40 lit. a) şi art. 41
pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997, aprobată prin Legea nr. 105/2000,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 30 iunie 2000, şi aveau următorul conţinut:
- Art. 40 lit. a): „Constituie
contravenţie, în măsura in care, potrivit legii penale nu sunt considerate
infracţiuni, şi se sancţionează ca atare următoarele fapte:
a) efectuarea de transporturi rutiere sau
desfăşurarea de activităţi conexe acestora, conform prevederilor anexei nr. 2
pct. C, fără licenţe sau cu licenţe cu valabilitate expirată, suspendate sau
anulate, precum şi nerespectarea prevederilor
caietelor de sarcini, anexe la acestea;".
- Art. 41 punctul
(liniuţă 4): „Se sancţionează cu amendă: [...]
- de la 3.200.000 lei la 4.000.000 lei, faptele
prevăzute la art. 40 lit. a), b), c), g) şi h)."
Ulterior, Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 a fost
abrogată integral prin art. 70 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
109/2005 privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 655 din 22 iulie 2005. La data
de 9 mai 2006 s-a publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 Legea nr. 102/2006 de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 109/2005, lege care, potrivit art. II, a
intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2006.
Curtea constată că soluţia legislativă anterioară
referitoare la contravenţia
de a efectua transport rutier fără licenţă a fost
preluată de art. 572 lit. a), iar sancţiunea corespunzătoare se regăseşte în art. 574 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 109/2005, aşa cum a fost modificată prin Legea nr.
102/2006, motiv pentru care instanţa de contencios constituţional urmează a
examina constituţionalitatea acestor din urmă dispoziţii, care au următorul
conţinut:
- Art. 572 lit.
a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005, aşa cum a fost modificată
prin Legea nr. 102/2006:
„Constituie contravenţii, dacă nu sunt considerate
infracţiuni potrivit legii penale, următoarele fapte:
a) efectuarea transportului rutier sau a activităţilor conexe acestuia fără a deţine licenţă de transport,
certificat de transport în cont propriu, licenţă pentru activităţi conexe,
licenţă de traseu sau autorizaţie de transport internaţional, document de
transport pentru transportul de persoane prin servicii ocazionale, respectiv
retrase, expirate sau declarate pierdute, după caz;".
- Art. 574 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
109/2005, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 102/2006:
„(1) Se sancţionează cu amendă aplicată
întreprinderilor sau operatorilor de transport rutier români sau străini, după
caz:
a) de la 20.000 lei (RON) la 25.000 lei (RON), fapta
prevăzută la art. 572 lit. a);".
Cât priveşte dispoziţia referitoare la nerespectarea prevederilor din caietul de sarcini anexă la licenţa de traseu, se constată că o contravenţie similară, pentru care, de data
aceasta, subiectul activ poate fi numai conducătorul auto, disjunsă din cea
iniţială prevăzută în art. 40 lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997, aşa cum a fost modificat prin
Legea nr. 105/2000, se regăseşte în prevederile art. 58 lit. q) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005, aşa cum a fost modificată prin Legea nr.
102/2006, cu sancţiunea corespunzătoare în art. 59 alin. (3) lit. b) din
aceeaşi ordonanţă, care au următorul conţinut:
- Art. 58 lit. q) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 109/2005, asa cum a fost modificată prin Legea nr. 102/2006:
„Constituie contravenţii următoarele fapte:[...]
q) nerespectarea prevederilor licenţei de traseu,
ale autorizaţiei de transport internaţional sau ale graficului de
circulaţie;".
De menţionat că prin licenţă de traseu se înţelege
documentul „care dă dreptul operatorului de transport rutier să efectueze
transport rutier public de persoane prin servicii regulate sau servicii
regulate speciale în trafic naţional pe un anumit traseu, conform programului
de transport" - art. 3 alin. (1) pct. 25 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 109/2005, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 102/2006 - şi
că, potrivit art. 35 din aceeaşi ordonanţă, „La efectuarea transportului
rutier public de persoane prin servicii regulate şi servicii regulate speciale,
operatorii de transport rutier au obligaţia respectării prevederilor caietului
de sarcini al licenţei de traseu sau ale autorizaţiei de transport
internaţional, precum şi ale graficului de circulaţie".
- Art. 59 alin. (3)
lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005, aşa cum a fost
modificată prin Legea nr. 102/2006:
„(3) Se sancţionează cu amendă aplicată
conducătorului auto: [...]
b) de la 1.000 lei (RON) la 2.000 lei (RON), faptele
prevăzute la art. 58 lit. q), ş) şi w);".
Din analiza textelor de mai sus rezultă că licenţa de
traseu presupune, pe de o parte, existenţa unui program de transport pe un
anumit traseu şi, pe de altă parte, a unui caiet de sarcini, însă sancţiunea
nerespectării dispoziţiilor referitoare la traseu şi la programul de transport
cade doar în sarcina conducătorului auto, operatorul de transport rutier având
numai obligaţia generală de a respecta prevederile din caietul de sarcini,
obligaţie care odată
încălcată nu intră sub incidenţa legii contravenţionale, nefiind susceptibilă
de sancţiune.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra unor reglementări similare s-a mai pronunţat prin Decizia
nr. 85 din 2 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 aprilie 2004, statuând în
esenţă că prin sancţionarea contravenţională a faptei de a efectua transporturi
rutiere sau de a desfăşura activităţi conexe acestora, fără licenţe sau cu
licenţe cu valabilitate expirată, suspendate sau anulate, precum şi
nerespectarea prevederilor caietelor de sarcini, anexe la acestea, nu se aduce
atingere liberului acces la justiţie, întrucât nu cuprind dispoziţii privind
interzicerea sau îngrădirea dreptului constituţional, pe care, de altfel,
autorul excepţiei l-a exercitat în cauză. De asemenea, nu este afectat nici
principiul egalităţii în drepturi, întrucât legiuitorul, fără să instituie vreo
discriminare, a acţionat în temeiul dreptului său de apreciere cu privire la
modalitatea de reglementare a condiţiilor în care anumite fapte să fie
sancţionate contravenţional, precum şi la stabilirea sancţiunilor aplicabile.
Aşa fiind, Curtea constată că aceste argumente îşi
păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză numai în ce priveşte dispoziţiile
art. 572 lit. a) şi
art. 574 alin. (1)
lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005, aşa cum a fost
modificată prin Legea nr. 102/2006.
Referitor la prevederile art. 58 lit. g) şi art. 59
alin. (3) lit. b) din acelaşi act normativ, Curtea constată că excepţia a
devenit inadmisibilă, deoarece soluţia legislativă anterioară nu a fost
conservată în noua reglementare. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de
contencios constituţional decide asupra excepţiilor de neconstituţionalitate
dintr-o lege sau ordonanţă ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă in
vigoare. De altfel, o
soluţie similară a fost pronunţată de Curtea Constituţională prin Decizia nr.
113 din 15 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 2 martie 2007, prilej cu
care a respins ca devenită inadmisibilă excepţia ridicată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 572 lit. a) şi
ale art. 574 alin.
(1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind
transporturile rutiere, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 102/2006,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Dominus Rei" - S.R.L.
Constanţa în Dosarul nr. 1.053/2003 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilă.
2. Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 lit. g) şi ale art. 59 alin. (3)
lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind
transporturile rutiere, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 102/2006,
excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru