DECIZIE Nr. 49 din 13 februarie 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din
Codul penal si a dispozitiilor art. 143, 146, ale art. 148 alin. 1 lit. h), ale
art. 149 - 152 si ale art. 156 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 250 din 16 mai 2001
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 281 din Codul penal si a dispozitiilor art. 143, 146, ale
art. 148 alin. 1 lit. h), ale art. 149 - 152 si ale art. 156 din Codul de
procedura penala, exceptie ridicata de Dorin Andronic in Dosarul nr. 404/2000
al Curtii de Apel Targu Mures - Sectia penala.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 8 februarie 2001 si
au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de
timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 13 februarie 2001.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 4 octombrie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 404/2000,
Curtea de Apel Targu Mures - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din Codul penal si a
dispozitiilor art. 143, 146, art. 148 alin. 1 lit. h), art. 149 - 152 si ale
art. 156 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Dorin Andronic,
inculpat apelant in cauza, trimis in judecata in temeiul art. 281 din Codul
penal pentru savarsirea infractiunii de exercitare fara drept a profesiei de
avocat, prevazuta la art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si
exercitarea profesiei de avocat, republicata.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate s-a sustinut ca
dispozitiile art. 281 din Codul penal contravin prevederilor art. 37 din
Constitutie, referitoare la dreptul de asociere, precum si ale art. 38 din Legea
fundamentala, referitoare la dreptul la munca, la alegerea profesiei si a
locului de munca. In opinia autorului exceptiei scopul prevederilor cuprinse in
art. 281 din Codul penal este de a realiza evidenta si controlul statului
asupra fortei de munca, in conditiile obligativitatii incadrarii in munca,
precum si prevenirea sustragerii persoanelor fizice de la plata impozitelor si
taxelor aferente bugetului de stat. Astfel conceputa, infractiunea de
exercitare ilegala a unei profesii nu isi mai gaseste actualitatea intrucat in
prezent exista legi speciale, cum sunt: Decretul-lege nr. 54/1990 privind
organizarea si desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei
initiative, Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, Legea nr. 12/1990
cu privire la protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale
ilicite si altele, ce contin sanctiuni penale distincte. Se considera ca
dispozitiile art. 281 din Codul penal sunt abrogate in temeiul art. 150 alin.
(1) din Constitutie. Autorul exceptiei sustine totodata ca art. 281 din Codul
penal, "care reprezinta o norma generala in alb, nu mai corespunde
stadiului actual de dezvoltare a societatii romanesti", fiind in conflict
cu legislatia speciala din domeniul activitatilor economice si "contravenind
in mod special prevederilor art. 134 din Constitutie, referitoare la economia
de piata, infranand libertatea comertului, protectia concurentei loiale si
generarea economiei de piata".
Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 143,
146, 149 - 152 si ale art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedura penala,
autorul exceptiei sustine ca "acestea sunt in vadita contradictie cu
prevederile art. 1 alin. (3), art. 20 si art. 23 din Constitutia Romaniei,
incalcand si prevederile art. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale". Dispozitiile art. 146, 149 - 152
si 156 sunt neconstitutionale, deoarece dau dreptul procurorului sa dispuna
masura arestarii preventive, desi acest atribut revine exclusiv instantelor
judecatoresti. Referitor la art. 143 alin. 1 din Codul de procedura penala,
privind conditiile retinerii, se arata ca este neconstitutional, fiind contrar
art. 1, 20, 23 si 24 din Constitutie, deoarece "rastoarna prezumtia de
nevinovatie" in conditiile in care retinerea si arestarea preventiva a
unei persoane se dispun pe baza de indicii, iar nu exclusiv pe baza de probe.
In ceea ce priveste neconstitutionalitatea art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul
de procedura penala, care prevede, printre conditiile pentru luarea masurii
arestarii preventive, un motiv de maxima generalitate, si anume acela ca
lasarea in libertate a inculpatului ar prezenta un pericol pentru ordinea
publica, fara a preciza ce se intelege prin aceasta, se arata ca aceste dispozitii
contravin prevederilor art. 23 alin. (4) din Constitutie.
Curtea de Apel Targu Mures - Sectia penala, exprimandu-si opinia, apreciaza
ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata, deoarece
dispozitiile art. 281 din Codul penal nu contravin prevederilor
constitutionale. In motivarea acestei opinii instanta invoca textul art. 25 din
Legea nr. 51/1995, republicata, care incrimineaza si sanctioneaza exercitarea
fara drept a profesiei de avocat, cu trimitere la dispozitiile legii penale. In
legatura cu exceptia de neconstitutionalitate privind dispozitiile din Codul de
procedura penala criticate instanta arata ca este, de asemenea, neintemeiata,
tinand seama si de faptul ca asupra constitutionalitatii acestora Curtea
Constitutionala s-a pronuntat prin decizii anterioare.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca dispozitiile art. 281 din
Codul penal, avand in vedere domeniile de reglementare diferite, nu sunt de
natura sa incalce prevederile art. 37 alin. (1), ale art. 43 alin. (1) si ale
art. 134 din Constitutie. In ceea ce priveste dispozitiile art. 38 alin. (1)
din Constitutie, care reglementeaza dreptul la munca, invocate in sustinerea
exceptiei, se arata ca art. 281 din Codul penal nu limiteaza acest drept, ci
numai sanctioneaza exercitarea fara drept a unei profesii sau a unei alte
activitati pentru care legea cere autorizatie ori exercitarea acesteia in alte
conditii decat cele legale. Dispozitiile art. 281 din Codul penal pot fi
considerate o reflectare a dispozitiilor art. 54 din Constitutie, care
instituie in sarcina oricarui cetatean obligatia de a-si exercita drepturile si
libertatile constitutionale cu buna-credinta.
Referitor la neconcordanta cu dispozitiile art. 49 din Constitutie Guvernul
arata ca sanctionarea nerespectarii dispozitiilor legale care reglementeaza
exercitarea unei profesii sau a altei activitati nu constituie o restrangere a
exercitiului dreptului la munca ori la libera alegere a profesiei si a locului
de munca, astfel incat nu se poate sustine neconstitutionalitatea art. 281 din
Codul penal in raport cu aceste dispozitii constitutionale. Atata timp cat
exista legi speciale care reglementeaza exercitarea unei profesii sau a altei
activitati si care prevad ca nerespectarea acelor dispozitii se pedepseste
potrivit legii penale, nu se poate sustine ca art. 281 din Codul penal nu este
de actualitate. De asemenea, avand in vedere ca dispozitiile legale criticate
nu contravin Constitutiei, nu se poate sustine nici ca acestea ar fi abrogate
in temeiul art. 150 alin. (1) din Constitutie.
In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
146, 149 - 152 si ale art. 156 din Codul de procedura penala, care
reglementeaza luarea masurii arestarii preventive de catre procuror si
procedura prelungirii duratei arestarii, avand in vedere obiectul diferit de
reglementare, Guvernul considera ca nu exista nici o incalcare a dispozitiilor
art. 1 alin. (3) din Constitutie, privitoare la caracterul de stat de drept al
Romaniei si la valorile sociale supreme garantate de Constitutie. Privitor la
neconcordanta cu dispozitiile art. 23 din Constitutie, sub aspectul abilitarii
procurorului de a dispune luarea masurii arestarii preventive, se arata ca
dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, deoarece art. 23 alin. (4)
din Constitutie prevede ca arestarea se face in temeiul unui mandat emis de
magistrat, or, procurorul are calitatea de magistrat potrivit Legii nr. 92/1992
pentru organizarea judecatoreasca. In acest sens se citeaza Decizia Curtii
Constitutionale nr. 28 din 15 februarie 2000, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 301 din 3 iulie 2000. Prin acea decizie Curtea
Constitutionala a statuat, de asemenea, ca dreptul procurorului de a dispune
arestarea preventiva nu contravine prevederilor art. 5 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
In legatura cu neconstitutionalitatea prevederilor art. 143 din Codul de
procedura penala, despre care autorul exceptiei sustine ca ar fi contrare
dispozitiilor art. 1 alin. (3), art. 20, 23 si 24 din Constitutie, precum si
ale art. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, in punctul de vedere al Guvernului se arata ca, in fapt, autorul
exceptiei se refera la dispozitiile art. 148 alin. 1 raportate la art. 143 din
Codul de procedura penala. Aceste dispozitii prevad ca masura arestarii
preventive a inculpatului poate fi luata daca sunt probe sau indicii temeinice
ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si numai in vreunul dintre
cazurile prevazute la lit. a) - h) ale art. 148 din Codul de procedura penala.
Or, indiciile nu sunt probe, ci presupuneri bazate pe aparente mai mult sau mai
putin concludente. Indiciile trebuie sa fie insa temeinice, nefiind suficienta
o simpla presupunere ca persoana vizata a savarsit fapta prevazuta de legea
penala. In aceste conditii, se arata in opinia Guvernului, avand in vedere si
faptul ca reglementarea legala ofera garantii puternice impotriva abuzului
organelor judiciare in luarea masurii arestarii preventive, exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 143 din Codul de procedura penala
este nefondata.
In legatura cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148
alin. 1 lit. h) din Codul de procedura penala, in punctul de vedere al
Guvernului se face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale care, prin
deciziile nr. 26 din 15 februarie 2000 si nr. 73 din 20 aprilie 2000, a statuat
ca art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedura penala nu este in
contradictie cu prevederile art. 23 din Constitutie, nici cu cele ale
Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale
si, in consecinta, nici cu prevederile art. 20 din Constitutie.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 281 din Codul penal,
privitoare la infractiunea de exercitare fara drept a unei profesii, si
dispozitiile art. 150 - 152 si ale art. 156 din Codul de procedura penala,
privitoare la luarea si prelungirea masurii arestarii preventive, precum si
dispozitiile art. 143, 146 si ale art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de
procedura penala, privitoare la conditiile si cazurile de luare a masurilor
procesuale ale retinerii si arestarii preventive a inculpatului.
Textul art. 281 din Codul penal, privitor la infractiunea de exercitare
fara drept a unei profesii, are urmatorul continut: "Exercitarea fara
drept a unei profesii sau a oricarei alte activitati pentru care legea cere
autorizatie, ori exercitarea acestora in alte conditii decat cele legale, daca
legea speciala prevede ca savarsirea unor astfel de fapte se sanctioneaza
potrivit legii penale, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 1 an sau cu
amenda."
Aceste prevederi legale sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind
contrare urmatoarelor dispozitii constitutionale:
Art. 37 alin. (1)
"Cetatenii se pot asocia liber in partide politice, in sindicate si in
alte forme de asociere.";
Art. 38 alin. (1)
"Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei si alegerea
locului de munca sunt libere.";
Art. 43 alin. (1)
"Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de
protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai
decent.";
Art. 49
"(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans
numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei
nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a
libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea
consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.";
Art. 134 alin. (1)
"Economia Romaniei este economie de piata."
Totodata se apreciaza ca textul art. 281 din Codul penal trebuie sa fie
considerat ca fiind abrogat implicit, in temeiul art. 150 alin. (1) din
Constitutie, potrivit caruia "Legile si toate celelalte acte normative
raman in vigoare, in masura in care ele nu contravin prezentei
Constitutii".
1. Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine, in esenta, ca art.
281, "norma penala in alb si de maxima generalitate", a fost introdus
in Codul penal din 1968 "in aplicarea Legii nr. 13/1968 privind
exercitarea meseriilor de catre meseriasi in ateliere proprii. In prezent
aceasta norma penala [...] este anacronica, caduca si efectiv abrogata,
constituind o veritabila frana in dezvoltarea economiei de piata".
Analizand aceste critici, Curtea constata ca sunt neintemeiate. Art. 281
din Codul penal, norma de incriminare-cadru, a existat si in Codul penal
anterior, in art. 268^28, care sanctiona cu inchisoare de la 1 luna la 2 ani
sau cu amenda nerespectarea dispozitiilor legale privitoare la exercitarea
comertului, meseriilor sau a altor ocupatii, dar pentru fiecare dispozitie se
mentioneaza expres ca nerespectarea ei se sanctioneaza potrivit legii penale.
De asemenea, in diferitele legi speciale erau prevazute dispozitii
incriminatoare pentru nerespectarea dispozitiilor privitoare la exercitarea
acestora. In aceste conditii Codul penal, publicat in Buletinul Oficial, Partea
I, nr. 79 si nr. 79 bis din 21 iunie 1968, a sistematizat reglementarea in
materie prin instituirea unei norme de incriminare cu caracter general si a
unei sanctiuni unice pentru exercitarea fara drept a oricarei profesii sau
activitati pentru care legea cere autorizatie, daca legea speciala prevede ca
savarsirea acelor fapte se pedepseste potrivit legii penale. In felul acesta
s-a creat o singura incriminare-cadru la care sa se poata face trimitere prin
legi speciale, legi care au fost adoptate atat inainte de anul 1989, cat si
ulterior. In prezent sunt in vigoare mai multe astfel de legi speciale care
reglementeaza desfasurarea unor profesii, meserii sau a altor activitati si
prevad ca exercitarea nelegala a acestora constituie infractiune, potrivit art.
281 din Codul penal. Mentionam in acest sens: 1) Decretul nr. 76 din 31 martie
1950 pentru producerea, transportul, distributia si vanzarea energiei electrice,
modificat in 1969, care prevede la art. 24 alin. 1 ca "Executarea de
instalatii noi sau de lucrari de modificari ori de extindere a celor existente,
privind producerea, transportul, distributia si utilizarea energiei electrice,
inclusiv a instalatiilor electrice interioare, prevazute la art. 2 lit. b)
alin. ultim, de catre persoane care nu poseda autorizatie legala pentru
executarea acestor activitati sau care, chiar daca poseda astfel de
autorizatii, nu sunt imputernicite in acest scop de organizatia in care aceste
persoane activeaza, se pedepseste potrivit art. 281 din Codul penal"; 2)
Legea nr. 13 din 14 mai 1968 cu privire la exercitarea meseriilor de catre
mestesugari in ateliere proprii, care la art. 10 alin. 4 prevede ca:
"Exercitarea ca indeletnicire a meseriilor fara autorizatia prevazuta la
art. 4 constituie infractiune si se pedepseste potrivit legii penale"; 3)
Legea nr. 3 din 6 iulie 1978 privind asigurarea sanatatii populatiei, care la
art. 187 alin. 2 prevede: "Exercitarea profesiunii de medic, farmacist sau
dentist de catre alte persoane decat cele autorizate de Ministerul Sanatatii,
recomandarea folosirii de medicamente, produse biologice, tehnico-medicale sau
aparate medicale in alte conditii decat cele stabilite potrivit legii se
sanctioneaza potrivit legii penale"; 4) Legea nr. 74 din 6 iulie 1995
privind exercitarea profesiunii de medic, infiintarea, organizarea si
functionarea Colegiului Medicilor din Romania, republicata, care la art. 41
prevede: "Practicarea profesiunii de medic de catre o persoana care nu are
aceasta calitate constituie infractiune si se pedepseste conform legii
penale"; 5) Legea nr. 40 din 19 decembrie 1975 privind cresterea si
ameliorarea animalelor, care la art. 47 prevede: "Executarea de
insamantari artificiale de persoane neautorizate constituie infractiunea de
exercitare fara drept a unei profesii si se pedepseste conform art. 281 din
Codul penal"; 6) Legea nr. 51 din 7 iunie 1995 pentru organizarea si
exercitarea profesiei de avocat, republicata, care la art. 25 prevede:
"Exercitarea oricarei activitati de asistenta juridica specifica profesiei
de avocat, de catre persoana care nu este inscrisa in tabloul avocatilor,
constituie infractiune si se sanctioneaza potrivit legii penale"; 7) Legea
nr. 81 din 9 mai 1997 privind exercitarea profesiunii de farmacist,
infiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Farmacistilor din Romania,
care la art. 40 prevede: "Practicarea profesiunii de farmacist de catre o
persoana care nu are aceasta calitate constituie infractiune si se pedepseste
conform legii penale."
Cu privire la sustinerile autorului exceptiei de neconstitutionalitate, in
sensul ca prevederile legale criticate ar fi specifice legiuitorului socialist,
iar scopul incriminarii l-ar constitui preintampinarea actelor de evaziune
fiscala si controlul fortei de munca sau ca prin incriminarea acestor fapte
s-ar aduce atingere dreptului la munca si dreptului la libera asociere, Curtea
retine ca prevederile art. 281 din Codul penal nu contravin, sub nici un aspect,
dispozitiilor constitutionale invocate. Dispozitiile art. 38 alin. (1) din
Constitutie prevad ca "[...] Alegerea profesiei si alegerea locului de
munca sunt libere". Or, continutul infractiunii reglementate de art. 281
din Codul penal priveste exercitarea fara drept a unei profesii, iar nu
alegerea profesiei sau a locului de munca si nici restrangerea acestui drept.
Sustinand neconstitutionalitatea art. 281 din Codul penal, autorul
exceptiei considera ca acest text ar fi abrogat implicit in temeiul art. 150
alin. (1) din Constitutie.
Curtea constata ca aceasta critica este, de asemenea, neintemeiata.
Dispozitiile art. 150 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "Legile
si toate celelalte acte normative raman in vigoare, in masura in care ele nu contravin
prezentei Constitutii", nu sunt aplicabile prevederilor criticate, atata
timp cat legi speciale, adoptate ulterior anului 1990, trimit pentru
sanctionare la acest text.
Incriminarea si sanctionarea faptelor de exercitare fara drept a unor profesii
sau activitati, pentru care se cere o anumita pregatire si, in consecinta, sunt
supuse autorizarii, exprima necesitatea apararii unor valori sociale de o
importanta deosebita, inclusiv viata si integritatea fizica si psihica ale
persoanei, precum si interesele patrimoniale ale acesteia. Societatea nu poate
ingadui ca anumite profesiuni, precum aceea de medic, de farmacist sau de
stomatolog, sa fie practicate de persoane fara calificare si fara raspunderea
necesara in caz de urmari periculoase ori pagubitoare. Nu pot fi, de exemplu,
tolerati electricieni instalatori care efectueaza lucrari de instalatii
electrice fara sa aiba pregatirea si, mai ales, raspunderea pe care o astfel de
activitate o presupune. Faptul ca aceleasi cerinte, cu aceleasi consecinte
juridice, au fost impuse si profesiei de avocat este o optiune a legiuitorului,
determinata, astfel cum s-a mai aratat, de o anumita oportunitate, care intra
in activitatea de legiferare a Parlamentului.
2. In legatura cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.
143, 146, ale art. 148 alin. 1 lit. h), ale art. 149 - 152 si ale art. 156 din
Codul de procedura penala Curtea constata ca rezolvarea litigiului nu depinde
de aceste dispozitii legale, care se refera la luarea masurii preventive a
arestarii si a prelungirii ei, in conditiile in care autorul exceptiei, apelant
in cauza, este judecat in stare de libertate, in temeiul art. 281 din Codul
penal, pentru savarsirea infractiunii de exercitare fara drept a profesiei de
avocat, prevazuta la art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si
exercitarea profesiei de avocat, republicata.
In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicata, potrivit carora "Curtea Constitutionala decide
asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind
neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o
lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, de care depinde solutionarea
cauzei", dispozitii coroborate cu cele ale alin. (6) al aceluiasi articol
["Daca exceptia este inadmisibila, fiind contrara prevederilor alin. (1),
(2) sau (3), instanta o respinge printr-o incheiere motivata, fara a mai sesiza
Curtea Constitutionala."], rezulta ca exceptia de neconstitutionalitate
este inadmisibila si urmeaza sa fie respinsa.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din
Codul penal, exceptie ridicata de Dorin Andronic in Dosarul nr. 404/2000 al
Curtii de Apel Targu Mures - Sectia penala.
2. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 143, 146, ale art. 148 alin. 1 lit. h), ale art. 149 - 152
si ale art. 156 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de acelasi
autor in acelasi dosar.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 13 februarie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Mihai Paul Cotta