DECIZIE Nr. 49
din 4 iunie 2007
cu privire la incadrarea
juridica a faptei de trafic de persoane, comisa asupra mai multor persoane, in
aceleasi conditii de loc si de timp.
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 775 din 15 noiembrie 2007
Dosar nr. 14/2007
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa,
preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în
Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a
examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la incadrarea juridica a faptei de trafic de persoane, comisa asupra
mai multor persoane, in aceleasi conditii de loc si de timp.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 90 de
judecători din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general
al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut
recursul în interesul legii, cerând să fie admis în sensul de a se decide că
fapta de a trafica mai multe persoane în aceleaşi condiţii de loc şi de timp
constituie o infracţiune unică, în formă continuată, iar nu mai multe
infracţiuni distincte aflate în concurs.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constată următoarele:
In practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că
nu există un punct de vedere unitar cu privire la încadrarea juridică a faptei
de traficare a mai multor persoane în aceleaşi condiţii de loc şi de timp.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul că,
într-o astfel de situaţie, ne aflăm în prezenţa unei pluralităţi de infracţiuni,
sub forma concursului real, pentru fiecare persoană traficată trebuind să se
reţină săvârşirea câte unei infracţiuni unice autonome, ceea ce determină
încadrarea întregului ansamblu infracţional într-o pluralitate de infracţiuni
corespunzând numărului de persoane traficate.
Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că traficarea
mai multor persoane în aceleaşi condiţii de loc şi de timp constituie o
infracţiune unică, săvârşită în formă continuată, în măsura în care astfel de
condiţii impun reţinerea aceleiaşi rezoluţii infracţionale.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat
corect dispoziţiile legii.
Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001,
„constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea,
cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte
forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate
sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi
exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori
de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate
asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane".
Corelativ, prin art. 13 alin. (1) din aceeaşi lege, se
prevede că „recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea
unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic
de minori".
In raport cu conţinutul acestor dispoziţii ale legii,
pentru săvârşirea oricăreia dintre cele două infracţiuni menţionate este
suficientă deci existenţa unui singur subiect pasiv.
Ca urmare, ori de câte ori una dintre aceste
infracţiuni priveşte mai mulţi subiecţi pasivi, ne aflăm fie în faţa unei
pluralităţi de infracţiuni, sub forma concursului
reglementat în art. 33 din Codul penal, fie în faţa
unei infracţiuni unice, continuate, în sensul prevederilor art. 41 alin. 2 din
Codul penal.
Pentru realizarea acestei diferenţieri este
indispensabil să se procedeze la o analiză completă, pe baza elementelor de
fapt corect determinate, a condiţiilor de loc şi de timp în care s-au comis
faptele la care se referă dispoziţiile art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001,
spre a se stabili dacă au fost săvârşite în realizarea aceleiaşi rezoluţii
infracţionale sau, eventual, îşi au sursa în rezoluţii distincte.
Sub acest aspect este de observat că, potrivit
reglementării date prin art. 41 alin. 2 din Codul penal, „infracţiunea este
continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în
realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în
parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni".
Rezultă deci că, pentru a se considera că faptele
identice cu caracter repetat au fost comise în realizarea aceleiaşi rezoluţii,
este suficient să se constate în conţinutul lor, în raport cu reglementarea
menţionată, unitate de dispoziţii legale violate, unitate de hotărâre
infracţională şi pluralitate de acte separate într-un interval de timp mai mult
sau mai puţin îndelungat.
Or, atât timp cât prin
săvârşirea repetată a oricăreia dintre faptele la care se referă art. 12 sau 13
din Legea nr. 678/2001 se încalcă de mai multe ori aceeaşi dispoziţie a legii,
ca urmare a unei singure hotărâri infracţionale luate de autor, dusă la
îndeplinire într-un interval de timp mai mult sau mai puţin îndelungat, se
impune ca toate aceste acte, care prezintă fiecare în parte conţinutul
aceleiaşi infracţiuni, să fie încadrate, după caz, într-o infracţiune unică,
continuată, de trafic de persoane şi, respectiv, de
trafic de minori.
In această privinţă, diferenţa de obiect sau de subiect
pasiv al infracţiunii nu poate determina pulverizarea unei acţiuni unice sau
repetate în timp, îndeplinite în realizarea aceleiaşi rezoluţii, în tot atâtea
infracţiuni autonome concurente câte bunuri sau persoane au făcut obiectul
acelei acţiuni. De aceea, aşa cum faptul de a sustrage în împrejurări identice
într-o zi un obiect, iar în zilele următoare alte obiecte nu poate constitui
decât o singură infracţiune continuată de furt, tot
astfel fapta unui individ de a trafica prin acte repetate mai multe persoane
majore sau minore, în realizarea aceleiaşi rezoluţii,
constituie, după caz, infracţiunea continuată de trafic de persoane sau de
minori, iar nu un concurs real de asemenea infracţiuni.
Aşadar, câtă vreme pentru existenţa infracţiunii
continuate de trafic de persoane sau de trafic de minori nu este necesară
realizarea unităţii de subiect pasiv, nu poate fi reţinut concursul de
infracţiuni numai datorită pluralităţii de subiecţi pasivi în cadrul repetării
actelor de acest fel, indiferent care ar fi modalitatea lor alternativă de
săvârşire (recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire de
persoane).
Atribuţia de a stabili dacă mai multe fapte, imputabile
unui inculpat, constituie sau
nu infracţiuni distincte, concurente, sau o singură infracţiune, continuată,
este o chestiune de fapt, pe care numai instanţa de fond o poate rezolva în mod
suveran, deoarece numai această instanţă poate constata dacă a existat o singură rezoluţie infracţională în concepţia
şi scopul urmărit de acel inculpat.
Sub acest aspect, între elementele ce pot fi avute în
vedere la decelarea unicităţii de rezoluţie, trebuie subliniate: intervalele de
timp relativ scurte dintre actele comise, vizarea prin actele respective de bunuri
sau valori de acelaşi fel, identitatea de procedee folosite, condiţiile sau
împrejurările asemănătoare pentru săvârşirea faptelor şi, mai ales, unicitatea
scopului urmărit.
Aşa fiind, în măsura în care, în raport cu elementele
menţionate, unitatea de rezoluţie poate fi reţinută şi în cazul pluralităţii de
subiecţi pasivi şi în cel al mai multor conţinuturi alternative ale aceleiaşi
infracţiuni, se impune să se constate că traficul de persoane, comis asupra mai
multor subiecţi pasivi, în aceleaşi condiţii de loc şi de timp, constituie o
infracţiune unică, în formă continuată, iar nu mai multe infracţiuni aflate în
concurs.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi
ale art. 4142 din
Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a
se stabili că traficul de persoane incriminat prin dispoziţiile art. 12 şi 13
din Legea nr. 678/2001, comis asupra mai multor subiecţi pasivi, în aceleaşi condiţii
de loc şi de timp, constituie o infracţiune unică, în formă continuată, iar nu
mai multe infracţiuni aflate în concurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
Traficul de persoane incriminat prin dispoziţiile art.
12 şi 13 din Legea nr. 678/2001, comis asupra mai multor subiecţi pasivi, în
aceleaşi condiţii de loc şi de timp, constituie o infracţiune unică, în formă
continuată, iar nu mai multe infracţiuni aflate în concurs.
Obligatorie, pentru instanţe, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură
penală.
Pronunţată astăzi, 4 iunie 2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei