DECIZIE Nr.
487 din 20 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si art. 6 alin. (1) din
Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata si ale art.
2 alin. (1) si art. 10 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
119/2007 privind masurile pentru combaterea întarzierii executarii obligatiilor
de plata rezultate din contracte comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 383 din 10 iunie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 6
alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura
somaţiei de plată şi ale art. 2 alin. (1) şi art. 10 alin.
(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind
măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor
de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată
de Primăria Comunei Bradu în Dosarul nr. 1.413/1.259/2008 al Tribunalului
Argeş.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantul Ministerului Public, care
pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate,
invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această
materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi ucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin Decizia nr. 988/R/COM din 16 octombrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 1.262/46/2009, Curtea de Apel
Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ
şi fiscal, admiţând recursul împotriva încheierii din 21 august 2009,
pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. 1.413/1.259/2008,
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 6
alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura
somaţiei de plată şi ale art. 2 alin. (1) şi art. 10 alin.
(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind
măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor
de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie
ridicată de Primăria Comunei Bradu în cadrul soluţionării
unei acţiuni întemeiate pe Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate
sunt neconstituţionale, deoarece instituie în mod nejustificat o
procedură derogatorie de la dreptul comun şi limitează
posibilitatea părţilor de a administra, în judecarea somaţiei de
plată, alte probe decât înscrisurile.
Curtea de Apel Piteşti - Secţia
comercială şi de contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de
neconstituţionalitate este nefondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 6 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de
plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422
din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificările şi
completările ulterioare, şi ale art. 2 alin. (1) şi art. 10
alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007
privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării
obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
118/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din
31 octombrie 2007.
Dispoziţiile criticate din Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001 au următorul cuprins:
- Art. 1 alin. (1): „Procedura somaţiei de
plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul
realizării de bunăvoie sau prin executare silită a
creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă
obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract
constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament
sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori
în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii
privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte
prestaţii.";
- Art. 6 alin. (1): „ Dacă nu a intervenit
închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecătorul va examina
cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi
lămuririlor părţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art.
4."
Dispoziţiile criticate din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 au următorul cuprins:
- Art. 2 alin. (1): „Prezenta ordonanţă de
urgenţă se aplică creanţelor certe, lichide şi
exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani
care rezultă din contracte comerciale.";
- Art. 10 alin. (1): „In cazul în care, ca urmare a
verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor
părţilor, precum şi a celorlalte probe administrate,
constată că cererea este întemeiată, instanţa emite o
ordonanţă de plată, în care se precizează suma şi
termenul de plată."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate
susţine că prevederile de lege criticate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind
dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare
şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind
dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că s-a pronunţat în numeroase cauze asupra
dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, atât în ansamblul ei,
cât şi prin examinarea separată a dispoziţiilor sale, prin
raportare la aceleaşi norme constituţionale invocate şi în
prezenta cauză.
Astfel, prin Decizia nr. 522 din 20 iunie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 13 iulie
2006, Curtea a reţinut, în esenţă, că Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001 reglementează o procedură specială şi
accelerată, derogatorie de la normele procedurii civile, care
urmăreşte recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor
certe, lichide şi exigibile, ce reprezintă obligaţii
contractuale de plată a unor sume de bani.
Acest caracter special al procedurii a determinat
limitarea mijloacelor de probă utilizabile la înscrisuri, în prima
fază, completate ulterior cu explicaţiile şi lămuririle
date de părţi, limitarea fiind deopotrivă valabilă pentru
ambele părţi, în condiţii identice pentru exercitarea dreptului
la apărare. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre
părţi urmează a fi rezolvate conform reglementărilor din
dreptul comun. Modul în care instanţele judecătoreşti admit sau
resping cererile de probaţiune reprezintă o problemă de
aplicare, iar nu de constituţionalitate a textului de lege.
Referitor la dispoziţiile criticate din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, Curtea s-a
pronunţat în repetate rânduri, exemplu fiind Decizia nr. 1.001 din 7
octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
774 din 18 noiembrie 2008. Cu acel prilej, Curtea a constatat că
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 a fost adoptată
pentru a stabili măsuri pentru combaterea întârzierii executării
obligaţiilor de plată asumate prin contracte comerciale şi
pentru stabilirea unei proceduri simplificate de soluţionare a
acţiunilor în justiţie având ca obiect asemenea obligaţii. Or,
potrivit art. 126 din Constituţie, competenţa instanţelor de
judecată şi procedura în faţa acestora se stabilesc prin lege,
precum ordonanţa criticată. [...] Mai mult, art. 2 din
ordonanţă prevede că procedura reglementată de acest act
normativ vizează exclusiv creanţele certe, lichide şi exigibile
ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care
rezultă din contracte comerciale, iar art. 10 dispune că
ordonanţa de plată se va emite numai în urma verificării cererii
pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor părţilor, precum
şi a celorlalte probe administrate, instanţa constatând că
cererea este întemeiată.
Intrucât criticile de neconstituţionalitate din
prezenta cauză privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi
având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale,
soluţiile şi considerentele deciziilor menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 alin. (1)şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată şi ale
art. 2 alin. (1)şi art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru
combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată
rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de
Primăria Comunei Bradu în Dosarul nr. 1.413/1.259/2008 al Tribunalului
Argeş.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 20 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean