DECIZIE Nr.
480 din 6 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in
cursul procesului penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 411 din 2 iunie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu -
procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea
pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului
penal, excepţie ridicată de Octavian Rache în Dosarul nr. 10.188/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5
Bucureşti - Secţia I penală.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
1.710D/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006, excepţie ridicată de Dorel Cheche în
Dosarul nr. 10.681/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală.
La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
190D/2008, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006, excepţie ridicată, din oficiu, de
instanţa de judecată în Dosarul nr. 8.850/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5
Bucureşti - Secţia I penală.
La apelul nominal lipseşte partea Gabriel Solomon, faţă
de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.709D/2007, nr. 1.710D/2007 şi
nr. 190D/2008 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema
conexării cauzelor.
Autorul excepţiei prezent este
de acord cu propunerea de conexare a dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării
cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune
conexarea dosarelor nr. 1.710D/2007 şi nr. 190D/2008 la Dosarul nr.
1.709D/2007, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Autorul excepţiei, Dorel Cheche, solicită admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, şi depune
documente referitoare la admiterea de către instanţa de judecată a unei alte
contestaţii formulate de autorul excepţiei împotriva unei încheieri a
judecătorului delegat, prin care a fost soluţionată plângerea împotriva unei
alte hotărâri de sancţionare date de comisia de disciplină din penitenciar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 14 şi 19 noiembrie 2007 şi din 11
decembrie 2007, pronunţate'în dosarele nr. 10.188/302/2007, nr. 10.681/302/2007 şi nr.
8.850/302/2007, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74
alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor
dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepţia a fost ridicată de Octavian Rache, de Dorel Cheche şi, din
oficiu, de instanţa de judecată, cu ocazia soluţionării unor contestaţii privind
încheieri ale judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de
libertate referitoare la plângeri formulate împotriva unor hotărâri de
sancţionare date de comisia de disciplină din penitenciar.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. 74 alin.
(7) din Legea nr. 275/2006, potrivit cărora contestaţia introdusă împotriva
încheierii judecătorului delegat nu suspendă executarea sancţiunilor
disciplinare, încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3)
privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art.
23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie, ale art. 24 privind
dreptul la apărare, ale art. 53 cu privire la restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei
şi ale art. 129 cu privire la folosirea căilor de atac, precum şi prevederile
art. 6 paragrafele 1, 2 şi 3 lit. b) şi c) privind dreptul la un proces
echitabil, ale art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv şi ale art. 17
privind interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv dispoziţiile art.
2 din Protocolul nr. 7 la această Convenţie privind dreptul la două grade de
jurisdicţie în materie penală. Arată că sancţiunile disciplinare ce pot fi
aplicate unei persoane condamnate (avertismentul, suspendarea dreptului de a
participa la activităţi culturale, artistice şi sportive, suspendarea dreptului
de a presta o muncă, suspendarea dreptului de a primi şi de a cumpăra bunuri,
suspendarea dreptului de a primi vizite) se pot dispune pe o durată cuprinsă
între o lună şi 3 luni, perioadă care expiră de cele mai multe ori pe parcursul
procedurii judiciare în care persoana condamnată contestă legalitatea sau
temeinicia sancţiunii disciplinare. Prin urmare, deşi persoana condamnată la o
pedeapsă privativă de libertate, sancţionată disciplinar, recurge la procedura
judiciară prevăzută de lege pentru a contesta sancţiunea disciplinară ce i-a
fost aplicată, pe parcursul procedurii demersul rămâne în mare măsură fără
obiect, deoarece execută sancţiunea disciplinară, în această ipoteză neexistând
niciun mijloc de întoarcere a executării. Singurul efect pe care l-ar mai putea
avea admiterea plângerii sau a contestaţiei este eliminarea din dosarul
personal a sancţiunii disciplinare, cu consecinţe asupra unei eventuale
liberări condiţionate sau asupra unei ulterioare modificări a regimului de
executare. Se constată astfel că, deşi în mod formal condamnatul are acces la
justiţie, acesta nu este un recurs efectiv, cât timp instanţa nu poate dispune
nicio măsură reparatorie în ipoteza în care ar admite contestaţia.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 este neîntemeiată, invocând în acest sens
Deciziile Curţii Constituţionale nr. 462/2007 şi nr. 463/2007.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că textul de lege
criticat nu prevede posibilitatea suspendării executării sancţiunilor
disciplinare prevăzute de art. 71 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 275/2006,
deoarece îngrădirea drepturilor nu este atât de gravă ca în cazul aplicării
sancţiunii izolării prevăzute de art. 71 alin. (1) lit. f). Consideră că
dispoziţiile art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 nu încalcă dreptul la un
proces echitabil, consacrat de prevederile constituţionale ale art. 21 alin.
(3), asigurându-se tuturor părţilor interesate posibilitatea de a se folosi de
toate regulile şi garanţiile procesuale în vederea apărării şi realizării
intereselor lor legitime. De asemenea, susţine că art. 23 alin. (11) din
Constituţie stabileşte principiul prezumţiei de nevinovăţie în procesul penal,
nu pentru orice procedură adusă în faţa unei instanţe de judecată. In cazul în
care instanţa de judecată constată că aplicarea sancţiunii disciplinare s-a
făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale, atunci persoana sancţionată ilegal
poate cere sancţionarea penală, disciplinară sau civilă a persoanei respective,
precum şi despăgubiri şi repunerea în drepturi.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 sunt constituţionale,
întrucât nu conţin norme contrare dreptului persoanelor interesate de a se
adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor
legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum şi de judecarea cauzei
lor într-un termen rezonabil. De asemenea, consideră că textul de lege criticat
nu încalcă principiul prezumţiei de nevinovăţie, întrucât aplicarea unei
sancţiuni disciplinare nu implică pronunţarea instanţei asupra fondului
procesului penal, adică şi asupra vinovăţiei inculpatului. Invocă în acest sens
Deciziile Curţii Constituţionale nr. 462/2007, nr. 463/2007, nr. 1.005/2007,
nr. 1.243/2007 şi nr. 21/2008.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele
întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei prezent,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind
executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul
procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, având
următorul cuprins: „Plângerea formulată conform alin. (1) şi contestaţia
introdusă potrivit alin. (5) nu suspendă executarea sancţiunilor disciplinare,
cu excepţia celei prevăzute în art. 71 alin. (1) lit. f)."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
legale autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un
proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie,
ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 53 cu privire la restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 124 referitor la
înfăptuirea justiţiei şi ale art. 129 cu privire la folosirea căilor de atac,
precum şi prevederile art. 6 paragrafele 1, 2 şi 3 lit. b) şi c) privind
dreptul la un proces echitabil,
ale art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv şi ale art. 17 privind
interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, respectiv dispoziţiile art. 2 din Protocolul
nr. 7 la această convenţie privind dreptul la două grade de jurisdicţie în
materie penală.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 74 din Legea nr. 275/2006 au mai fost supuse, în
integralitatea acestora, controlului instanţei de contencios constituţional,
prin raportare la o serie de texte din Constituţie şi din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în
prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 462 din
15 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, Curtea a
respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 din Legea nr.
275/2006, în integralitatea acestora. Astfel, Curtea a reţinut că prevederile
legale contestate se circumscriu celei de-a treia faze a procesului penal, şi
anume fazei de executare. Prin urmare, cadrul general de reglementare vizează o
activitate ulterioară fazei de judecată, în care s-a stabilit deja existenţa
vinovăţiei în materie penală. Aşa fiind, aspectele criticate excedează
procedurii penale speciale care guvernează numai fazele de urmărire penală şi
de judecată, deoarece situaţia juridică a condamnatului nu este identică cu cea
a făptuitorului, învinuitului ori cu cea a inculpatului. Cu această ocazie,
Curtea a mai constatat că art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 se referă la
măsurile disciplinare şi la plângerea împotriva acestora, care, spre deosebire
de căile procesuale de atac în materie penală caracterizate prin efectul
suspensiv, au cu totul alt regim. De aceea, legiuitorul, în considerarea
acestor diferenţe, are dreptul de a reglementa o procedură specială referitoare
la executarea pedepselor, care nu mai poate pune în discuţie principiul
referitor la prezumţia de nevinovăţie.
Cu acelaşi prilej, Curtea a mai reţinut că nu poate fi
primită nici critica referitoare la încălcarea liberului acces la justiţie,
deoarece condamnatul are, în acord cu art. 21 din Constituţie şi cu art. 6 şi
art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, dreptul de a se adresa unei instanţe de judecată, după ce
nemulţumirile acestuia au fost examinate de judecătorul delegat cu executarea
pedepselor. In acest sens s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor
Omului în Cauza Pilla contra Italiei, prin Decizia asupra admisibilităţii din 23 septembrie 2004, când a
decis că, în măsura în care cererile reclamantului se referă la executarea pedepselor, art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
referitor la dreptul la un proces echitabil este inaplicabil unei proceduri ce
priveşte executarea unei pedepse. In plus, niciuna din prevederile contestate
de autor nu suprimă dreptul la apărare, în sensul consfinţit de art. 24 din
Legea fundamentală. Astfel, nimic nu îl opreşte pe condamnat să îşi angajeze un
avocat pe tot parcursul procesului ce vizează aspecte referitoare la executarea
pedepsei. Imprejurarea că acesta este privat de libertate, ca urmare a unei
condamnări definitive, nu este de natură a atrage aplicabilitatea dispoziţiilor
legale referitoare la asistenţa juridică obligatorie.
Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de
natură să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi
considerentele deciziei menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în
prezenta cauză, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 faţă de prevederile art.
23 alin. (11) şi ale art. 24 din Constituţie, respectiv faţă de dispoziţiile
art. 6 paragrafele 1, 2 şi 3 lit. b) şi c) şi ale art. 13 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Pentru aceleaşi considerente, textul de lege criticat
este în concordanţă şi cu dispoziţiile constituţionale ale art. 124 referitor
la înfăptuirea justiţiei şi ale art. 129 privind folosirea căilor de atac.
In ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 2 din
Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, care consacră dreptul la două grade de jurisdicţie în materie
penală, întrucât dispoziţiile art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 nu
vizează faza de executare a procesului penal, considerentele care au
fundamentat soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate
pronunţată de Curte prin decizia menţionată mai sus sunt valabile şi în
prezenta cauză.
Referitor la pretinsa încălcare a art. 53 din
Constituţie, aceste prevederi sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o
restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
cetăţenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu poate fi
reţinută.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 în raport cu prevederile
art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale referitoare la interzicerea abuzului de drept, prevederile
invocate nu sunt aplicabile în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a
măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie
ridicată de Octavian Rache, de Dorel Cheche şi, din oficiu, de instanţa de
judecată în dosarele nr. 10.188/302/2007, nr. 10.681/302/2007 şi nr.
8.850/302/2007 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică