Decizia Nr.479 din 27.06.2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Metropolitan Life Asigurări - S.A. în Dosarul nr. 30.238/325/2013/a2 al Tribunalului Timiş - Secţia a II-a civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.280D/2016.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 466 din 28 iunie 2016 sau Decizia nr. 696 din 20 octombrie 2015.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Decizia civilă nr. 34/R din 14 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 30.238/325/2013/a2, Tribunalul Timiş - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost invocată de Metropolitan Life Asigurări - S.A. cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva Încheierii de şedinţă din 21 octombrie 2015, pronunţate de Judecătoria Timişoara - Secţia a II-a civilă, într-o cauză având ca obiect o acţiune în răspundere contractuală. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia apreciază ca fiind necesară o analiză comparativă între prevederile Codului de procedură civilă (art. 200) şi cele ale art. 39 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, care vizează instituţia cererii de reexaminare. Arată că analiza acestor prevederi legale relevă diferenţe majore, deşi au ca obiect cererea de reexaminare, întrucât formularea cererilor de reexaminare, din perspectiva celor două reglementări, se realizează în momente diferite şi împotriva unor acte diferite ale instanţei de judecată. Astfel, potrivit art. 200 din Codul de procedură civilă, cererea de reexaminare va fi îndreptată împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată, iar cererea de reexaminare, formulată în temeiul art. 39 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, are ca obiect modul de stabilire a cuantumului taxei judiciare de timbru. Cu alte cuvinte, obiectul celor două cereri este unul diferit, dar având acelaşi scop final, respectiv recalcularea taxei de timbru, astfel încât reclamantul să plătească o taxă cât mai mică.6. În esenţă, consideră că este vorba despre un tratament discriminatoriu, ambele texte proclamând dreptul exclusiv al reclamantului de a formula cerere de reexaminare, cu toate că, într-un proces, calitatea de parte o deţine şi pârâtul. Mai mult, încheierile pronunţate în cazul cererilor de reexaminare sunt definitive, ceea ce înseamnă că ele nu vor mai putea fi supuse controlului unei instanţe superioare, pârâtul fiind pus, şi de această dată, în imposibilitatea de a exprima un punct de vedere şi de a contesta hotărârea instanţei în situaţia în care nu ar fi de acord cu soluţia pronunţată. Aşa fiind, reglementarea cererii de reexaminare prin două acte normative distincte conferă reclamantului dreptul şi posibilitatea de a ataca actele instanţei, pârâtul fiind în imposibilitatea vădită de a beneficia de aceleaşi drepturi ca reclamantul.7. Tribunalul Timiş - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce priveşte prevederile art. 200 alin. (4) şi (6) din Codul de procedură civilă, instanţa de judecată a apreciat că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei, ceea ce justifică respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, iar referitor la prevederile art. 39 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 arată că „o atare limitare a fost voinţa legiuitorului de a da posibilitatea doar reclamantului de a contesta modul de stabilire a taxei de timbru, aceasta fiind o măsură care dă procesului posibilitatea de a se desfăşura cu celeritate, evitând tergiversarea voită în faza procedurii de regularizare a cererii, prin exercitarea cu rea-credinţă de către pârât a unor căi de atac în mod formal."8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 471 din 23 septembrie 2014 şi Decizia nr. 1.668 din 15 decembrie 2009, prin care s-a statuat că prevederile criticate sunt constituţionale. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut prin dispozitivul actului de sesizare, îl constituie prevederile art. 39 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013. Potrivit prevederilor criticate, „(1) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
(2) Cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă. Dispoziţiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă rămân aplicabile în ceea ce priveşte complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanţa va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condiţiile art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, numai după soluţionarea cererii de reexaminare." 13. Curtea reţine totodată că, prin Încheierea din 21 octombrie 2015, pronunţată de Judecătoria Timişoara - Secţia a II-a civilă, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi a celor ale art. 200 alin. (4) şi (6) din Codul de procedură civilă, formulată de Metropolitan Life Asigurări - S.A. Această încheiere a fost atacată cu recurs, în termenul legal de 48 ore de la pronunţare, iar prin Decizia civilă nr. 34/R din 14 martie 2016, Tribunalul Timiş - Secţia a II-a civilă a admis recursul formulat şi a admis, în parte, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013. 14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie. De asemenea apreciază că sunt încălcate şi prevederile art. 6 pct. 1 şi art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi cele ale art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, prevederi care consacră accesul efectiv la justiţie, contradictorialitatea, dreptul la apărare şi egalitatea în faţa legii. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 39 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens, fiind, spre exemplu, Decizia nr. 471 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 12 noiembrie 2014, Decizia nr. 696 din 20 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 892 din 27 noiembrie 2015, Decizia nr. 221 din 12 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 13 iunie 2016, Decizia nr. 466 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 26 august 2016, şi Decizia nr. 11 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 25 aprilie 2017, prin care Curtea a statuat în sensul constituţionalităţii prevederilor criticate. 16. Raportat la critica formulată în speţă, Curtea reţine că, potrivit noii reglementări procesual civile, pârâtul nici nu va lua la cunoştinţă despre cererea de chemare în judecată decât după ce aceasta este verificată în prealabil de către instanţă şi după ce instanţa s-a pronunţat cu privire la îndeplinirea tuturor cerinţelor legale referitoare la cererea de chemare în judecată, inclusiv cu privire la îndeplinirea cerinţei timbrării (art. 200 - Verificarea cererii de chemare în judecată şi regularizarea acesteia). De asemenea, potrivit Codului de procedură civilă, la art. 200 alin. (5), se prevede că „Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare (...)". Aşa fiind, sub aspectul subiectului activ al dreptului procesual de a ataca modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru, atât Codul de procedură civilă, cât şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 sunt în concordanţă, recunoscând acest drept numai reclamantului. 17. Curtea apreciază, de altfel, că interes în utilizarea căii de atac a reexaminării o au doar persoanele fizice sau juridice care au obligaţia de a timbra. Chiar dacă toate părţile implicate într-un proces urmăresc rezolvarea litigiului într-un cadru legal, exercitarea unei cereri (indiferent că este o cerere de chemare în judecată sau o cale de atac) trebuie să aibă la bază interesul. Interesul trebuie să fie justificat de partea care formulează cereri în procesul civil, deoarece, printr-un demers în justiţie, trebuie să se urmărească asigurarea propriilor interese. Prin urmare, calea de atac numită „cerere de reexaminare" se află numai la dispoziţia titularului cererii taxabile, acesta fiind „reclamantul-debitor" faţă de stat. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru şi se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă. Totodată, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru pot fi restituite, la cererea petiţionarului, în condiţiile şi situaţiile prevăzute de art. 45 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013. 18. Curtea subliniază faptul că cererea de reexaminare este instrumentul juridic pe care legiuitorul l-a pus la îndemână reclamantului din cadrul unei acţiuni aflate pe rolul instanţei, prin care acesta poate cere unui alt complet de judecată decât cel care i-a stabilit cuantumul taxei de timbru să recalculeze suma fixată cu acest titlu, pe care o apreciază ca fiind nejustificat de mare, iar nu pârâtului, care poate contesta suma doar ca apărare, pe cale de excepţie. Obligaţia de plată a taxelor judiciare de timbru este o obligaţie fiscală şi este prevăzută de legea specială numai în sarcina celor care apelează la justiţie. Între beneficiarul serviciului public al justiţiei şi instanţa de judecată se stabileşte un raport de drept fiscal, caracterizat prin relaţia de subordonare a părţilor. Plătitorul taxei judiciare de timbru se află într-un raport de autoritate cu instanţa de judecată, separat şi distinct de raportul juridic pe care îl are cu partea cu care se judecă şi care este, de regulă, unul de drept privat, procesul civil sau comercial debutând numai în măsura în care obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru a fost executată, în acest sens fiind şi considerentele Deciziei nr. 32 din 9 iunie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu prilejul examinării unui recurs în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2008. Calitatea procesuală activă, ca şi condiţie de exercitare a acţiunii, presupune existenţa unei identităţi între cel care formulează cererea şi subiectul activ al raportului juridic dedus judecăţii în acea cerere. Întrucât în cadrul cererii de reexaminare se pune în discuţie raportul juridic născut din obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru, între reclamant şi unitatea administrativ-teritorială de domiciliu, calitate procesual activă în astfel de cereri are doar destinatarul obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru, respectiv reclamantul. Pe cale de consecinţă, pârâtul nu are calitate procesual activă în cadrul cererii de reexaminare faţă de modul de calcul al taxei judiciare de timbru. Lipsa calităţii procesuale active rezultă din împrejurarea că în cadrul cererii de reexaminare se pune în discuţie raportul juridic născut din obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru, statornicit între reclamant şi unitatea administrativ-teritorială. Distinct de raporturile juridice stabilite în procesul în care s-a formulat cererea de reexaminare, plata taxei judiciare de timbru impune stabilirea unui raport juridic între plătitorul ei şi unitatea administrativ-teritorială. Cum cererea de reexaminare se grefează pe acest din urmă raport juridic, în care pârâtul nu este parte", el (pârâtul) nu poate dobândi calitate procesuală activă în formularea căii speciale de atac. 19. Astfel, Curtea apreciază că reglementarea legală criticată reprezintă voinţa legiuitorului de a oferi dreptul de a contesta modul de stabilire a taxei de timbru doar reclamantului, aceasta fiind o măsură care dă procesului posibilitatea de a se desfăşura cu celeritate, evitând tergiversarea voită în faza procedurii de regularizare a cererii, prin exercitarea cu rea-credinţă de către pârât a unor căi de atac în mod formal, fără ca această procedură, însă, să constituie o încălcare a liberului acces la justiţie şi nici a dreptului la apărare. În ceea ce priveşte egalitatea în faţa legii, aceasta trebuie privită din perspectiva calităţii diferite pe care pârâtul şi reclamantul le au în cadrul procesului civil, astfel încât aceştia îşi exercită drepturile adecvat poziţiei lor procesuale. 20. Concluzionând, Curtea reaminteşte şi cele reţinute prin Decizia nr. 757 din 5 noiembrie 2015, paragraful 15, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 12 ianuarie 2016, şi anume că „mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia presupun şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, legiuitorul, în virtutea rolului său constituţional consacrat de art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, putând stabili, prin lege, procedura de judecată. Aceste prevederi constituţionale dau expresie principiului consacrat şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care, de exemplu, prin Hotărârea din 16 decembrie 1992, pronunţată în Cauza Hadjianastassiou împotriva Greciei, paragraful 33, a stabilit că «statele contractante se bucură de o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii care să permită sistemului judiciar să respecte imperativele articolului 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale»". 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Metropolitan Life Asigurări - S.A. în Dosarul nr. 30.238/325/2013/a2 al Tribunalului Timiş - Secţia a II-a civilă şi constată că prevederile art. 39 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Timiş - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 iunie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora