DECIZIE Nr.
475 din 2 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 297 din 6 mai 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură
penală, excepţie invocată de Marian Oprişan în Dosarul nr. 1.302/117/2008 al
Tribunalului Cluj - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate,
arătând că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale
invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 19 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.302/117/2008, Tribunalul
Cluj - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură
penală, excepţie invocată de Marian Oprişan.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate conţin o dublă
restrângere a accesului la calea de atac a recursului în cazurile în care se
solicită restituirea dosarului la procuror în vederea refacerii urmăririi
penale. Inculpatul se află astfel într-o poziţie de inegalitate în raport cu
Ministerul Public în legătură cu accesul la căile de atac prevăzute de lege. In
opinia autorului excepţiei, „apare inechitabilă şi restrângerea titularilor
recursului menţionat de art. 332 alin. 4 la procuror şi la orice altă persoană
ale cărei interese au fost vătămate prin hotărârea judecătorească fiind excluse
părţile, inclusiv inculpatul, care pentru admisibilitatea unei asemenea căi de
atac ar trebui să justifice o vătămare procesuală, condiţie care nu se cere în
cazul recursului declarat de procuror".
Tribunalul Cluj - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât textul de lege criticat nu încalcă normele constituţionale şi din
actele internaţionale invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în
materie.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate nu încalcă prevederile Legii fundamentale, precum
şi din actele internaţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală: „Impotriva
hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror şi de orice
persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre, în 3 zile de la
pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 11 şi art.
20 privind Dreptul internaţional şi dreptul intern, respectiv Tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac
împotriva hotărârilor judecătoreşti. De asemenea, autorul excepţiei consideră
că textele de lege criticate încalcă şi prevederile art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
privind dreptul la un proces echitabil, precum şi pe cele ale art. 2 din
Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţie, privind dreptul la două grade de
jurisdicţie în materie penală, respectiv art. 14 alin. 1 şi 5 din Pactul
internaţional privind drepturile civile şi politice, privind dreptul la un
proces echitabil, respectiv dreptul oricărei persoane declarată vinovată de o
infracţiune de a obţine examinarea de către o jurisdicţie superioară.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată căs-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa
asupra constituţionalităţii textului de lege criticat în prezenta cauză, în
raport de dispoziţiile constituţionale care consacră egalitatea în drepturi,
dreptul la un proces echitabil şi folosirea căilor de atac. In acest sens sunt,
de exemplu, Decizia nr. 591 din 8 noiembrie 2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.062 din 28 noiembrie 2005, şi Decizia nr. 285 din 11 martie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008, a căror soluţie de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi considerentele de principiu pe
care aceasta se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă,
întrucât nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea
jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie.
In prezenta cauză, autorul excepţiei mai invocă
încălcarea art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a art. 14 alin. 5
din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, care consacră
dreptul oricărei persoane declarată vinovată de o infracţiune de a obţine examinarea de către o
jurisdicţie superioară. Cu privire la aceste dispoziţii, Curtea constată că nu
sunt incidente în cauză, întrucât art. 332 alin. 4 din Codul de procedură
penală nu tranşează asupra unei acuzaţii în materie penală.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie invocată
de Marian Oprişan în Dosarul nr. 1.302/117/2008 al Tribunalului Cluj - Secţia
penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta