Decizia Nr.1270 din 27.09.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 12.431/63/2010 şi care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 714D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 715D/2011, nr. 716D/2011, nr. 718D/2011-721D/2011, nr. 791D/2011-793D/2011 şi nr. 808D/2011-818D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarele nr. 12.660/63/2010, nr. 11.747/63/2010, nr. 3.657/104/2010, nr. 2.922/104/2010, nr. 3.390/104/2010, nr. 3.472/104/2010, nr. 3.499/104/2010, nr. 2.902/104/2010, nr. 3.131/104/2010, nr. 3.496/104/2010, nr. 3.477/104/2010, nr. 3.654/104/2010, nr. 3.739/104/2010, nr. 3.710/104/2010, nr. 3.388/104/2010, nr. 2.918/104/2010, nr. 3.480/104/2010, nr. 3.447/104/2010, nr. 3.006/104/2010 şi nr. 2.865/104/2010.La apelul nominal răspund avocatul Emilian Popescu pentru partea Dorina Popescu, prin moştenitorii Emilian Popescu şi Ovidiu Ioan Popescu, precum şi avocatul Lacrima Ciorbea pentru părţile Adina Magda Rădulescu, Ion Crachină, Mihai Mihăilescu, Ilie Incrosnatu şi Dumitru Chelaru. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Avocatul Lacrima Ciorbea arată că în dosarele nr. 718D/2011 şi nr. 809D/2011-812D/2011 Asociaţia Naţională a Pensionarilor din Serviciul Auxiliar de Specialitate al Instanţelor Judecătoreşti şi al Parchetelor, Asociaţia Naţională a Aviatorilor Pensionari din România şi Asociaţia Funcţionarilor Publici Parlamentari din România „Legifer“ au depus cereri de intervenţie în interes propriu şi în interesul părţilor Adina Magda Rădulescu, Ion Crachină, Mihai Mihăilescu, Ilie Incrosnatu şi Dumitru Chelaru şi solicită admiterea acestor cereri. În acest sens arată că dispoziţiile Legii nr. 119/2010 afectează toate aceste categorii de persoane, beneficiare ale unor pensii speciale.Avocatul Emilian Popescu solicită, de asemenea, admiterea cererii de intervenţie.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenţie a Asociaţiei Naţionale a Pensionarilor din Serviciul Auxiliar de Specialitate al Instanţelor Judecătoreşti şi al Parchetelor, Asociaţiei Naţionale a Aviatorilor Pensionari din România şi a Asociaţiei Funcţionarilor Publici Parlamentari din România „Legifer“, invocând în acest sens dispoziţiile art. 30 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.Deliberând, Curtea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, respinge ca inadmisibilă cererea de intervenţie a Asociaţiei Naţionale a Pensionarilor din Serviciul Auxiliar de Specialitate al Instanţelor Judecătoreşti şi al Parchetelor, a Asociaţiei Naţionale a Aviatorilor Pensionari din România şi a Asociaţiei Funcţionarilor Publici Parlamentari din România „Legifer“.Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 714D/2011-716D/2011, nr. 718D/2011-721D/2011, nr. 791D/2011- 793D/2011 şi nr. 808D/2011-818D/2011, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Părţile prezente sunt de acord cu conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 715D/2011, nr. 716D/2011, nr. 718D/2011-721D/2011, nr. 791D/2011-793D/2011 şi nr. 808D/2011-818D/2011 la Dosarul nr. 714D/2011, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului Emilian Popescu, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile Legii nr. 119/2010 sunt contrare prevederilor art. 15 alin. (2) şi art. 44 din Constituţie prin aceea că afectează drepturi subiective născute anterior intrării legii în vigoare. De asemenea, arată că dreptul la pensie reprezintă un „bun“, astfel că reducerea pensiei are semnificaţia unei exproprieri realizate fără respectarea dispoziţiilor Constituţiei.Reprezentantul părţilor Adina Magda Rădulescu, Ion Crachină, Mihai Mihăilescu, Ilie Incrosnatu şi Dumitru Chelaru solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că, de la data pronunţării Curţii Constituţionale asupra actului normativ criticat prin deciziile nr. 871/2010 şi nr. 873/2010, au intervenit elemente noi, care justifică reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale. În acest sens arată că pe rolul instanţelor de judecată se află un număr foarte mare de contestaţii privind recalcularea pensiilor şi că, în multe cazuri, instanţele au dispus repunerea în plată a pensiilor de serviciu şi plata diferenţei dintre pensiile de serviciu şi pensia contributivă. De asemenea, ca urmare a abrogării Hotărârii Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, unele case de pensii au repus în plată pensiile speciale, în timp ce altele nu. Referitor la critica de neconstituţionalitate formulată, arată că actul normativ criticat este retroactiv, aducând atingere unor drepturi câştigate anterior. De asemenea, Legea nr. 119/2010 are şi un caracter discriminatoriu, întrucât nu permite ca în urma recalculării pensiei să fie păstrat în plată cuantumul mai avantajos, ceea ce art. 180 din Legea nr. 19/2000 permitea pentru toţi beneficiarii pensiilor în sistemul acestei din urmă legi. Totodată, arată că pensia reprezintă un „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel că diminuarea ei este contrară prevederilor art. 44 din Constituţie. În acelaşi context arată că măsurile adoptate prin Legea nr. 119/2010 nu sunt justificate în realitate de realizarea unor economii bugetare. În sfârşit, susţine că actul normativ criticat a fost adoptat cu încălcarea dispoziţiilor art. 146 din Constituţie, întrucât promulgarea legii a fost făcută înaintea trecerii termenului de două zile prevăzut pentru exercitarea dreptului de a ataca legea pe calea controlului de constituţionalitate a priori.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 15 aprilie 2011, pronunţate în dosarele nr. 3.499/104/2010, nr. 2.902/104/2010, nr. 3.131/104/2010 şi nr. 3.496/104/2010, încheierile din 6 mai 2011, pronunţate în dosarele nr. 12.431/63/2010, nr. 12.660/63/2010 şi nr. 11.747/63/2010, încheierile din 20 mai 2011, pronunţate în dosarele nr. 3.657/104/2010, nr. 2.922/104/2010, nr. 3.390/104/2010, nr. 3.472/104/2010, nr. 3.480/104/2010, nr. 3.447/104/2010, nr. 3.006/104/2010 şi nr. 2.865/104/2010, încheierile din 30 mai 2011, pronunţate în dosarele nr. 3.739/104/2010, nr. 3.710/104/2010, nr. 3.388/104/2010 şi nr. 2.918/104/2010, şi încheierile din 6 iunie 2011, pronunţate în dosarele nr. 3.477/104/2010 şi nr. 3.654/104/2010, Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.Excepţia a fost ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată cu prilejul soluţionării unor contestaţii privind decizii de pensionare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale arată, în esenţă, că legea criticată aduce atingere modalităţii în care legea anterioară a constituit dreptul la pensie, cu consecinţe drastice asupra cuantumului pensiei. Aşa fiind, este încălcat principiul neretroactivităţii legii civile. De asemenea, arată că decizia de pensionare reprezintă un titlu de creanţă asupra statului, precum şi faptul că partea necontributivă a pensiei de serviciu constituie o compensaţie acordată pentru a contrabalansa interdicţiile şi îngrădirile unor categorii socioprofesionale cu un statut special. Prin urmare, având în vedere raţiunile ce au stat la baza recunoaşterii acestei compensaţii, statul nu are posibilitatea de a interveni ulterior pe cale legislativă pentru anihilarea unei pensii speciale aflate în plată, întrucât, la momentul acordării acesteia, nu a fost condiţionată de existenţa resurselor financiare ale statului. În acelaşi context aminteşte că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, pensia reprezintă un „bun“, intrând astfel în sfera de protecţie a art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, afectarea cuantumului pensiei prin recalculare dobândeşte semnificaţia unei încălcări a dreptului de proprietate privată. În sfârşit, susţine că Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor creează o discriminare între categoriile socioprofesionale prevăzute la art. 1. În acest sens arată că persoanele prevăzute la art. 1 lit. a) şi b) din lege se bucură de un mod de recalculare a pensiei mai avantajos în raport cu celelalte categorii de persoane prevăzute de art. 1, prin aceea că punctajul mediu anual realizat se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani, reprezentând stagiul complet de cotizare, iar pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective. Din contră, pentru celelalte categorii socioprofesionale, stagiul complet de cotizare este calculat în funcţie de data naşterii, aşa cum se prevede în anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000, iar pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi nu pot fi dovedite se utilizează salariul minim pe ţară, aşa cum prevede art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că prevederile de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 44 privind proprietatea privată. De asemenea, invocă dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 12 octombrie 2004 pronunţată în Cauza Kjartan Ásmundsson contra Islandei, Hotărârea din 5 martie 2009 pronunţată în Cauza Sandra Janković contra Croaţiei, Hotărârea din 28 aprilie 2009 pronunţată în Cauza Rasmussen contra Poloniei, Hotărârea din 15 iunie 1999 pronunţată în Cauza Domalewski contra Poloniei, Hotărârea din 28 mai 1985 pronunţată în Cauza Abdulaziz, Cabales and Balkandali contra Regatului Unit şi Hotărârea din 26 noiembrie 2002 pronunţată în Cauza Buchen contra Cehiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat cu privire la conformitatea actului normativ criticat în raport cu prevederile Constituţiei referitoare la dreptul de proprietate şi principiul neretroactivităţii legii civile. Astfel, prin deciziile nr. 871 şi nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a reţinut, în esenţă, că „pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială“. Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurări sociale, „ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia“. Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială „nu poate fi considerată ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări şi asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. [...] Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.“Cu acelaşi prilej Curtea a statuat că „partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de «bun», ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.“Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.În ceea ce priveşte critica referitoare la existenţa unui tratament juridic diferenţiat între diversele categorii socio-profesionale, de natură să creeze o situaţie privilegiată militarilor, precum şi poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, Curtea reţine că art. 5 alin. (2) din Legea nr. 119/2010 prevede că: „Pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), punctajul mediu anual realizat se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani reprezentând stagiul complet de cotizare.“ Alin. (4) al aceluiaşi articol prevede că: „În cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective.“Din contră, pentru celelalte categorii socioprofesionale prevăzute de art. 1 din Legea nr. 119/2010, art. 3 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că: „Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.“ Articolul 77 alin(1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, stabilea în acest sens că: „Punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 3.“Anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2010 prevedea, ca regulă generală, un stagiu complet de cotizare de 25 de ani pentru femei, respectiv 30 de ani pentru bărbaţi, stagiul creştea până la 30 de ani, respectiv 35 de ani pentru bărbaţi până în anul 2015. De asemenea, art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 stabilea că: „În condiţiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare ale acestora. În caz contrar, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe ţară, în vigoare în perioada respectivă.“ Curtea constată că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Având în vedere însă incidenţa în cauză a dispoziţiilor Legii nr. 19/2000, aflate în strânsă legătură cu obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea, potrivit celor statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, urmează a se raporta şi la aceste dispoziţii de lege în contextul analizei art. 1-4 şi art. 7 din Legea nr. 119/2010. Din examinarea textelor de lege aplicabile în vederea recalculării pensiilor militare de stat, a pensiilor de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, pe de o parte, şi a textelor aplicabile recalculării celorlalte categorii de pensii menţionate de art. 1 din Legea nr. 119/2010, pe de altă parte, reiese voinţa legiuitorului de a crea un regim juridic distinct între categoriile de pensii comparate, regim ce tinde să creeze condiţii mai favorabile privind recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 lit. a) şi b) din legea amintită. Aşa fiind, urmează ca instanţa de contencios constituţional să analizeze dacă o astfel de diferenţă de tratament juridic are semnificaţia încălcării principiului constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor. În vederea acestui demers, Curtea aminteşte că, potrivit celor statuate în mod constant în jurisprudenţa sa în materie, art. 16 alin. (1) din Constituţie impune legiuitorului instituirea unui tratament juridic identic pentru situaţii obiectiv identice. Împrejurări diferite, care plasează diferitele categorii de persoane în situaţii obiectiv diferite, justifică însă, iar uneori chiar impun instituirea unui tratament juridic diferit, fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere principiului egalităţii în drepturi. În situaţia actului normativ analizat, obiectivul este acela de a transforma anumite tipuri speciale, preferenţiale de pensii, în al căror cuantum se regăsea o semnificativă componentă necontributivă, în pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000, întemeiate pe principiul contributivităţii. Din această perspectivă, Legea nr. 119/2010 nu face nicio deosebire între diferitele categorii de pensii supuse acestui proces, componenta necontributivă a pensiei speciale fiind deopotrivă eliminată pentru toate categoriile de pensii menţionate în art. 1. Ceea ce diferă sunt condiţiile de recalculare a pensiilor în sistemul public de pensii, respectiv stagiile de cotizare în funcţie de care se calculează punctajul mediu anual şi cuantumul veniturilor care se iau în calcul la stabilirea pensiilor, dar care nu pot fi dovedite. Curtea observă că în sistemul public de pensii există mai multe categorii socioprofesionale care se bucură de un regim juridic mai favorabil în ceea ce priveşte calculul pensiilor, fără ca aceasta să aibă semnificaţia unei discriminări. În acest sens pot fi amintite persoanele care au desfăşurat activitatea în condiţii deosebite ori speciale de muncă şi care beneficiază de vârste de pensionare şi stagii de cotizare mai reduse. Factorul determinant în instituirea tratamentului juridic diferenţiat îl constituie condiţiile specifice în care aceste categorii socio-profesionale au desfăşurat activitatea. În ceea ce priveşte persoanele care se încadrează în ipoteza dispoziţiilor art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010, o relevanţă deosebită o au considerentele Deciziei nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, în care Curtea, analizând din perspectiva criticii raportate la art. 16 alin. (1) din Constituţie prevederile Legii privind sistemul unitar de pensii publice, arăta că dispoziţiile mai favorabile aplicabile cadrelor militare în activitate, soldaţilor şi gradaţilor voluntari, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, sub aspectul acordării dreptului la pensie, sunt justificate de „natura activităţii desfăşurate, care creează condiţiile unei uzuri corporale accentuate prin expunere la pericole de vătămare corporală şi chiar de ameninţare a vieţii“. Curtea apreciază că aceleaşi raţiuni impun şi în prezenta cauză respingerea ca neîntemeiată a criticilor raportate la principiul constituţional al egalităţii în drepturi, categoriile socio-profesionale comparate aflându-se în situaţii obiectiv diferite, care justifică instituirea unui tratament juridic diferenţiat. Referitor la susţinerea potrivit căreia dispoziţiile Legii nr. 119/2010 nu permit ca, în urma recalculării, titularul pensiei să poată opta pentru cuantumul mai avantajos, Curtea reţine că un asemenea drept a fost prevăzut de Legea nr. 19/2000 numai pentru pensiile din sistemul public de pensii, respectiv cele întemeiate pe sistemul contributiv, întrucât numai în acest caz cuantumul pensiei poate fi considerat ca fiind un drept câştigat. Au o deosebită relevanţă în acest context cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, în care s-au statuat următoarele: „Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivităţii, se constituie într-un drept câştigat, astfel încât diminuarea acesteia nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar. Prin sumele plătite sub forma contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză practic şi-a câştigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivităţii; astfel, contributivitatea ca principiu este de esenţa dreptului la pensie, iar derogările, chiar şi temporare, referitoare la obligaţia statului de a plăti cuantumul pensiei, rezultat în urma aplicării acestui principiu, afectează substanţa dreptului la pensie. Aceasta nu înseamnă că legea nu poate în viitor să reaşeze sistemul de calcul al pensiilor, bazându-se, însă, tot pe principiul contributivităţii, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la negarea evoluţiei în reglementarea juridică a acestui domeniu. De aceea, dacă prin reaşezarea sistemului de calcul al pensiei în sensul arătat mai sus rezultă un cuantum mai mic al acesteia, statul este obligat să adopte reglementări similare art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, şi anume să menţină în plată cuantumul pensiei stabilit potrivit reglementărilor anterior în vigoare dacă acesta este mai avantajos. Aceasta este o măsură de protecţie a persoanelor care beneficiază de pensie în sensul art. 47 alin. (2) din Constituţie, constituind, de asemenea, o speranţă legitimă a asiguratului, întemeiată pe prevederile legale în vigoare cu privire la obţinerea şi încasarea unui anumit cuantum al pensiei.“ Din această perspectivă este evident că nu se poate vorbi despre o identitate de situaţii între prevederile Legii nr. 19/2000 şi dispoziţiile de lege criticate ale Legii nr. 119/2010, astfel că tratamentul juridic diferit nu poate dobândi semnificaţia unei încălcări a principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor ori a principiului neretroactivităţii legii civile. Cât priveşte critica invocată de reprezentantul părţilor Adina Magda Rădulescu, Ion Crachină, Mihai Mihăilescu, Ilie Incrosnatu şi Dumitru Chelaru, referitoare la încălcarea art. 146 din Constituţie, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 14 şi art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, aceasta nu poate constitui obiect al controlului de constituţionalitate, instanţa de contencios constituţional nefiind sesizată cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 în raport cu textul constituţional mai sus amintit. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarele nr. 12.431/63/2010, nr. 12.660/63/2010, nr. 11.747/63/2010, nr. 3.657/104/2010, nr. 2.922/104/2010, nr. 3.390/104/2010, nr. 3.472/104/2010, nr. 3.499/104/2010, nr. 2.902/104/2010, nr. 3.131/104/2010, nr. 3.496/104/2010, nr. 3.477/104/2010, nr. 3.654/104/2010, nr. 3.739/104/2010, nr. 3.710/104/2010, nr. 3.388/104/2010, nr. 2.918/104/2010, nr. 3.480/104/2010, nr. 3.447/104/2010, nr. 3.006/104/2010 şi nr. 2.865/104/2010. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 septembrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea