DECIZIE Nr.
473 din 20 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 222, ale art. 282 si ale art. 287
din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 73 din Legea nr. 168/1999
privind solutionarea conflictelor de munca si ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor
nr. 54/2003
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 431 din 28 iunie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Fabian Niculae -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222, ale art. 282 şi ale art. 287
din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 73 din Legea nr. 168/1999
privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 28 alin. (2) din Legea
sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Petrom" - S.A. în Dosarul nr. 3.915/104/2008 al Tribunalului Olt - Secţia
civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 29 septembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr.
438/85/2009, Tribunalul Olt - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 222, ale art. 282 şi
ale art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 73 din Legea nr.
168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă si ale art. 28 alin. (2)
din Legea sindicatelor nr. 54/2003.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Petrom"- S.A. într-un dosar având ca obiect un litigiu de muncă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că soluţia actuală consacrată de legiuitorul român
este într-o vădită contradicţie cu litera şi spiritul Constituţiei şi a
blocului constituţional, prin aceea că încalcă egalitatea în faţa legii a
unităţii şi a salariaţilor, care presupune egalitatea de arme juridice
utilizate în conflictele de muncă, încalcă dreptul de apărare al unităţii al
cărui exerciţiu nu poate fi restrâns. In situaţia de faţă, legiuitorul încalcă
Constituţia când impune ca în cazul conflictelor numite „de interese" partenerii
de dialog social să fie exclusiv sindicatele, iar în cazul conflictelor numite „de
muncă" aceşti parteneri să nu mai aibă niciun rol, fiind imposibil
pentru unitate să îi atragă în cadrul proceselor declanşate de salariaţi.
Aşadar, clasificarea pe care o face legiuitorul nu trebuie să dea naştere în
practica rezolvării conflictelor de muncă la inegalităţi ori inechităţi, între
unitate şi salariaţi. Faţă de această evidenţă, autorul excepţiei critică
dispoziţiile legale pentru că impun o diferenţiere abruptă, arbitrară de regim
juridic, între conflictele de interese şi cele de drepturi. Rolul sindicatelor
în rezolvarea conflictelor de drepturi reliefează incoerenţa legislativă.
Inadaptarea la realitatea socială este dublată de incoerenţa legislativă a
consacrării unor soluţii diferite pentru „sub-ipoteza conflictelor de
drepturi". In cazul din speţă, menţinerea în legislaţia actuală a art. 222
şi art. 282 din Legea nr. 53/2003, a art. 73 din Legea nr. 168/1999 şi a art.
28 din Legea nr. 54/2003 reprezintă o incoerenţă legislativă în privinţa
calităţii procesuale a sindicatelor ia rezolvarea conflictelor de drepturi şi,
în acelaşi timp, vatămă, în esenţă, dreptul la apărare şi la un proces
echitabil.
Tribunalul Olt - Secţia civilă consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 222, ale art. 282 şi ale art. 287 din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii, ale art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea
conflictelor de muncă şi ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr.
54/2003, texte de lege care au următorul conţinut:
-Art. 222 din Legea nr. 53/2003: „La cererea
membrilor lor, sindicatele pot să îi reprezinte pe aceştia în cadrul
conflictelor de drepturi.";
- Art. 282 din Legea nr. 53/2003: „Pot fi părţi în conflictele
de muncă:
a) salariaţii, precum şi orice altă persoană
titulară a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul prezentului cod, al altor
legi sau al contractelor colective de muncă;
b) angajatorii - persoane
fizice şi/sau persoane juridice -, agenţii de muncă temporară,
utilizatorii, precum şi orice altă persoană care beneficiază de o muncă
desfăşurată în condiţiile prezentului cod;
c) sindicatele şi patronatele;
d) alte persoane juridice sau fizice care au
această vocaţie în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură
civilă.";
- Art. 287 din Legea nr. 53/2003: „Sarcina probei
în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună
dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.";
- Art. 73 din Legea nr. 168/1999: „Cererile pot fi
formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate, după cum urmează:
a) măsurile unilaterale de executare, modificare,
suspendare sau încetare a contractului de muncă, inclusiv deciziile de imputare
sau angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de
30 de zile de la data la care cel interesat a luat cunoştinţă de măsura
dispusă;
b) constatarea nulităţii unui contract individual
sau colectiv de muncă poate fi cerută de părţi pe întreaga perioadă în care
contractul respectiv este în fiinţă;
c) constatarea încetării unui contract colectiv de
muncă poate fi cerută până la încheierea unui nou contract colectiv de muncă;
d) plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate şi
restituirea unor sume care au format obiectul unor plăţi nedatorate pot fi
cerute de salariaţi în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.";
- Art. 28 din Legea nr. 54/2003: „(1) Organizaţiile
sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii,
statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele
individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu
ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de
jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători
proprii sau aleşi.
(2) In exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin.
(1) organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută
de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor,
fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acţiunea nu
va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză
se opune sau renunţă la judecată."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 1 alin. (3) privind statul român, art. 9 privind sindicatele,
patronatele şi asociaţiile profesionale, art. 16 alin. (1) şi (2) privind
egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, art. 24 alin. (1) privind dreptul la
apărare, art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere, art. 41 alin. (5)
privind munca şi protecţia socială a muncii şi art. 53 privind restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate
cere, de fapt, modificarea şi completarea prevederilor legale, fapt ce
excedează competenţei Curţii Constituţionale, întrucât, potrivit prevederilor
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, „(3)Curtea Constituţională se
pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost
sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse
controlului".
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222, ale art. 282 şi ale art. 287
din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 73 din Legea nr. 168/1999
privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 28 alin. (2) din Legea
sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Petrom" - S.A. în Dosarul nr. 3.915/104/2008 al Tribunalului Olt - Secţia
civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 aprilie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae