DECIZIE Nr.
470 din 6 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 alin. (3) din Legea nr. 119/1996
cu privire la actele de stare civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 580 din 5 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Acsinte Gaspar -
judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. (3) din Legea nr. 119/1996
cu privire la actele de stare civilă, excepţie ridicată de Ramona Maria
Cranciova în Dosarul nr. 2.333/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a
III-a civilă.
La apelul nominal răspunde, prin avocat, partea
Alexiadis Athanasios, constatându-se lipsa autorului excepţiei, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul părţii Alexiadis Athanasios solicită
respingerea excepţiei, apreciind că instituirea obligaţiei de a transcrie
actele de stare civilă întocmite de autorităţi străine constituie o măsură de
control şi de verificare a îndeplinirii de către cetăţeanul român a condiţiilor
prevăzute de legea română.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale
criticate nu încalcă textele constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 8 martie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 2.333/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 43 alin. (3) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de
stare civilă, excepţie ridicată de Ramona Maria Cranciova într-un litigiu
având ca obiect soluţionarea unei cereri de anulare a căsătoriei.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate, autorul
acesteia arată că dispoziţiile legale criticate, impunând cetăţeanului român
obligaţia de a cere transcrierea în România a actului de căsătorie eliberat în
străinătate, discriminează cetăţenii români căsătoriţi cu cetăţeni străini în
raport cu cetăţenii români căsătoriţi cu cetăţeni români. Se arată că
cetăţeanul străin cu domiciliul în România nu are posibilitatea legală de a
transcrie în România actul de căsătorie eliberat în străinătate, astfel încât
acesta nu poate introduce o cerere de anulare a căsătoriei pe teritoriul
României, ceea ce îngrădeşte accesul la justiţie şi dreptul la un proces
echitabil. Totodată, în opinia autorului excepţiei, prin neacordarea acestei
posibilităţi şi cetăţeanului străin, se încalcă principiul egalităţii soţilor.
In susţinerea excepţiei se mai apreciază că art. 48
alin. (2) din Constituţie prevede ca prin lege ordinară să se reglementeze
condiţiile de nulitate a căsătoriei, pe când Legea nr. 119/1996 este una
organică, ceea ce contravine textului constituţional indicat.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In acest sens se consideră că nu se poate vorbi de crearea unei poziţii de avantaj al cetăţenilor români
căsătoriţi cu cetăţeni români faţă de cetăţenii români căsătoriţi cu cetăţeni
străini, iar dispoziţia legală criticată nu încalcă nici dreptul la un proces
echitabil. De asemenea, instanţa consideră că legea criticată nu este una
organică, nereglementând vreunul dintre domeniile enumerate expres de art. 73
alin. (3) din Constituţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că art. 43 alin. (3) din Legea nr. 119/1996 este constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 43 alin. (3) din Legea nr. 119/1996 cu privire la
actele de stare civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 11 noiembrie 1996, astfel cum au fost modificate prin
art. I pct. 6 din Legea nr. 94/2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 15
aprilie 2004.
Textul legal criticat are următorul cuprins: „(3)
Actele de stare civilă ale cetăţenilor români, întocmite la autorităţile
străine, au putere doveditoare în ţară numai dacă sunt înscrise sau transcrise
în registrele de stare civilă române. Transcrierea actelor de stare civilă şi
înscrierea menţiunilor primite din străinătate se efectuează cu aprobarea
Ministerului Administraţiei şi Internelor. Cetăţeanul român este obligat ca, în
termen de 6 luni de la întoarcerea în ţară sau de la primirea din străinătate a
certificatului sau a extrasului de stare civilă, să ceară transcrierea acestor
acte la autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază
administrativ-teritorială are domiciliul."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în
drepturi, ale art. 18 alin. (1) privind cetăţenii străini şi apatrizii, ale
art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale
art. 21 alin. (1) -(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un
proces echitabil, precum şi cele ale art. 48 alin. (1) şi (2) teza întâi privind familia.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
I. O primă critică formulată
de autorul excepţiei priveşte neconstituţionalitatea extrinsecă a Legii nr.
119/1996, constând în aceea că, deşi art. 48 alin. (2) din Constituţie prevede
reglementarea prin lege ordinară a condiţiilor de nulitate a căsătoriei, Legea
nr. 119/1996 a fost adoptată ca lege organică.
In legătură cu aceste susţineri, Curtea constată că
reglementările referitoare la actele de stare civilă, în ansamblu, nu fac parte
din domeniul legilor organice. In cuprinsul legii criticate există însă norme
aparţinând acestui domeniu. Astfel este, de exemplu, art. 72 alin. (2), care
prevede o nouă atribuţie în sarcina prefectului, şi anume organizarea
îndrumării şi controlului activităţii de stare civilă desfăşurate de
autorităţile administraţiei publice locale şi luarea măsurilor privind
conservarea şi securitatea documentelor de stare civilă, ceea ce este în
concordanţă cu art. 123 din Constituţie, potrivit căruia „atribuţiile
prefectului se stabilesc prin lege organică". Aşadar, în cazul de
faţă, asemenea norme au impus adoptarea Legii nr. 119/1996 cu „majoritatea
prevăzută de Constituţie pentru legile organice. In consecinţă, Curtea constată
că normele din această lege care nu sunt de domeniul legii organice sunt şi
rămân obiect de reglementare al legii ordinare. De altfel, în acest sens este
şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 718 din 29
decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 396 din 31 decembrie 1997.
II. In legătură cu critica de
neconstituţionalitate intrinsecă a prevederilor art. 43 alin. (3) din Legea nr.
119/1996, Curtea reţine că obligaţia cetăţeanului român de a cere transcrierea
în România a actului de căsătorie eliberat de autorităţile străine este necesară atât pentru a asigura
certitudinea stării civile a persoanei respective, având în vedere că actul în
cauză a fost eliberat de o autoritate străină, cât şi pentru a se putea
constata dacă au fost respectate toate cerinţele de fond impuse de legea română
cu privire la căsătoria încheiată de cetăţeanul român, care, în acest caz,
potrivit art. 3 din Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de
drept internaţional privat, este lex fori.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că, în
privinţa transcrierii actelor de stare civilă, cetăţenii români căsătoriţi cu
cetăţeni străini sunt într-o situaţie obiectiv diferită faţă de cetăţenii
români căsătoriţi cu cetăţeni români, ceea ce, sub acest aspect, impune un
tratament juridic diferit. Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, în
acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, egalitatea nu înseamnă
uniformitate, impunându-se stabilirea unui tratament juridic diferit pentru
situaţii diferite, când aceasta se justifică în mod raţional şi obiectiv,
astfel cum apare şi în situaţia de faţă.
Curtea constată însă că, potrivit art. 4 din Legea nr.
119/1996, cetăţenii străini pot cere înregistrarea actelor şi faptelor de stare
civilă în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români. Astfel, invocarea în
susţinerea excepţiei a dispoziţiilor constituţionale ale art. 18 alin. (1), ale
art. 21 alin. (1) -(3) şi ale art. 48 alin. (1) nu este relevantă, întrucât
ambii soţi, cetăţeanul român sau străin, pot cere şi în România, în condiţii
identice, şi anularea căsătoriei încheiate în străinătate.
Totodată, Curtea constată că art. 20 din Constituţie nu
este incident în cauză, întrucât autorul excepţiei nu s-a raportat la vreun
tratat sau pact pretins a fi încălcat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 43 alin. (3) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de
stare civilă, excepţie ridicată de Ramona Maria Cranciova în Dosarul nr.
2.333/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly