DECIZIE   Nr. 47 din 15 martie 2000

privind constitutionalitatea prevederilor art. 13 alin. 1 si 4 din Regulamentul Camerei Deputatilor

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 153 din 13 aprilie 2000

    Curtea Constitutionala a fost sesizata, la data de 9 februarie 2000, asupra neconstitutionalitatii prevederilor art. 13 alin. 1 si 4 din Regulamentul Camerei Deputatilor, republicat, de un numar de 52 de deputati, si anume: Daniela Popa, Aurel Constantin Papuc, Niculae Popa, Geaman Adrian Tudor Moroianu, Stefan Ignat, Emil Livius Nicolae Putin, Nicolae Groza, Dumitru Ifrim, Viorel Pop, Aron Ioan Popa, Victor Stefan Achimescu, Iosif Boda, Ioan Sorin Marinescu, Romeo Marius Trifu, Ioan Gavra, Nicolae Ionescu, Romulus Raicu, Mihai Dorin Drecin, Mircea Valcu, Petre Turlea, Vasile Ghiga, Nicolae Bud, Ioan Sonea, Ilie Neacsu, Gheorghe Secara, Florian Udrea, Vasile Matei, Sorin Victor Lepsa, Florin Tudose, Bogdan Ionescu, Constantin Drumen, Liviu Spataru, Madalin Voicu, Leon Petru Pop, Petru Steolea, Vasile Miclaus, Iohan Peter Babias, Miron Chichisan, Oana Manolescu, Silviu Petrescu, Didi Spiridon, Mihai Dorin, Gheorghe Liviu Negoita, Gheorghe Cristea, Ioan-Adrian Vilau, Vasile Mircea Cazacu, George Serban, Ioan Pintea, Nicolae Octavian Daramus, Dorin Dirstaru, Slavomir Gvozdenovici si Sorin Petre Dimitriu.
    Sesizarea face obiectul Dosarului nr. 45B/2000 al Curtii Constitutionale.
    In sesizare se sustine ca dispozitiile art. 13 alin. 1 si 4 din Regulamentul Camerei Deputatilor contravin art. 61 alin. (3) din Constitutie, care reglementeaza posibilitatea ca deputatii si senatorii sa se organizeze in grupuri parlamentare. Se apreciaza ca, potrivit acelorasi dispozitii constitutionale, "regulamentele celor doua Camere trebuie sa fie sensibil asemanatoare", iar, desi prin Decizia nr. 46 din 17 mai 1994 Curtea Constitutionala a stabilit neconstitutionalitatea prevederilor Regulamentului Senatului referitoare la modul de organizare a grupurilor parlamentare, in Regulamentul Camerei Deputatilor s-au mentinut, in legatura cu acest aspect, dispozitii restrictive, contrare Constitutiei. In opinia autorilor sesizarii dispozitiile art. 13 alin. 1 din regulament exclud posibilitatea constituirii unui grup parlamentar prin inrudire politica, in ipoteza in care deputatii unui partid sau ai unei formatiuni politice nu intrunesc numarul necesar de 10 parlamentari, incalcandu-se astfel dreptul subiectiv al deputatilor de a se organiza in grupuri parlamentare. Potrivit aceleiasi opinii, dispozitiile alin. 4 al art. 13 din regulament "interzic parlamentarilor independenti din Camera Deputatilor, care nu au candidat ca independenti in alegerile din noiembrie 1996, sa se afilieze unui grup parlamentar deja format, sa constituie grupuri mixte cu deputatii partidelor care au mai putin de 10 parlamentari, precum si de a forma grupuri parlamentare distincte". Se arata ca asemenea interdictii, existente si in Regulamentul Senatului, au fost declarate neconstitutionale prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 46 din 17 mai 1994.
    In conformitate cu dispozitiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, sesizarea a fost comunicata presedintelui Camerei Deputatilor, cu precizarea datei la care vor avea loc dezbaterile. In baza art. 21 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, presedintele Camerei Deputatilor a transmis, la data de 23 februarie 2000, punctul de vedere al Biroului permanent al acestei Camere. In acest punct de vedere se considera ca sesizarea este neintemeiata, iar prevederile art. 13 alin. 1 si 4 din Regulamentul Camerei Deputatilor sunt constitutionale. Astfel, se arata ca art. 13 alin. 1 din regulament nu interzice si, de altfel, nici nu reglementeaza organizarea grupurilor parlamentare prin inrudire politica, acest aspect fiind reglementat permisiv in alin. 4 al aceluiasi articol. In ceea ce priveste neconstitutionalitatea alin. 4 al art. 13 din Regulamentul Camerei Deputatilor, se apreciaza ca aceste prevederi "nu-si propun sa reglementeze constituirea grupurilor parlamentare pe parcursul indeplinirii mandatului Camerei Deputatilor. Ele se refera in exclusivitate la formarea grupurilor parlamentare in raport cu configuratia politica izvorata din alegeri". Se arata ca interdictii de natura celor criticate de autorii sesizarii erau cuprinse in redactarea initiala a art. 18 din regulament, care insa, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 45 din 17 mai 1994, au fost declarate neconstitutionale si in consecinta au fost eliminate din regulament, in prezent "problema ramanand fara o alta reglementare juridica".

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinand sesizarea celor 52 de deputati, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputatilor, comunicat de presedintele acesteia, raportul judecatorului-raportor, prevederile art. 13 alin. 1 si 4 din Regulamentul Camerei Deputatilor, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
    Avand in vedere dispozitiile art. 144 lit. b) din Constitutie, precum si cele ale art. 2, 3, 12 si 21 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala este competenta sa verifice constitutionalitatea art. 13 alin. 1 si 4 din Regulamentul Camerei Deputatilor, care face obiectul sesizarii.
    Prevederile art. 13 alin. 1 si 4 din Regulamentul Camerei Deputatilor, aprobat prin Hotararea Camerei Deputatilor nr. 8 din 24 februarie 1994, republicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 53 din 14 martie 1996, ce fac obiectul controlului de constitutionalitate, au urmatorul continut: "Grupurile parlamentare sunt structuri ale Camerei Deputatilor. Ele se pot constitui din cel putin 10 deputati care au candidat in alegeri pe listele aceluiasi partid sau ale aceleiasi formatiuni politice. [...]
    Deputatii unor partide sau formatiuni politice care nu intrunesc numarul necesar pentru a forma un grup parlamentar, precum si deputatii independenti se pot reuni in grupuri parlamentare mixte sau se pot afilia altor grupuri parlamentare constituite potrivit alin. 1."
    In esenta, autorii sesizarii sustin ca aceste dispozitii din Regulamentul Camerei Deputatilor interzic organizarea in grupuri parlamentare mixte sau distincte, respectiv afilierea la alte grupuri parlamentare a deputatilor independenti, ca urmare a parasirii grupurilor parlamentare din care faceau parte initial, incalcandu-se astfel art. 61 alin. (3) din Constitutie, conform caruia "Deputatii si senatorii se pot organiza in grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecarei Camere". Se mai arata ca asemenea interdictii, care au existat si in Regulamentul Senatului, au fost declarate neconstitutionale prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 46 din 17 mai 1994 privind constitutionalitatea Regulamentului Senatului.
    I. Examinand sustinerea potrivit careia textele criticate contravin art. 61 alin. (3) din Constitutie, prin aceea ca stabilesc interdictii privind organizarea in grupuri parlamentare, respectiv afilierea la alte grupuri parlamentare a deputatilor deveniti independenti, Curtea Constitutionala constata ca prevederile constitutionale invocate nu reglementeaza modalitatile si conditiile in care deputatii si senatorii se pot organiza in grupuri parlamentare, ci dispun ca aceste aspecte se solutioneaza potrivit regulamentului fiecarei Camere. Art. 13 alin. 1 si 4 din Regulamentul Camerei Deputatilor nu contine interdictii de natura celor criticate de autorii sesizarii si in consecinta nu se poate retine incalcarea vreunei norme constitutionale.
    Este adevarat ca asemenea interdictii au existat in redactarea initiala a art. 18 din Regulamentul Camerei Deputatilor, dar ele au fost eliminate din acest act normativ, intrucat, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 45 din 17 mai 1994 privind constitutionalitatea Regulamentului Camerei Deputatilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 131 din 27 mai 1994, s-a constatat neconstitutionalitatea acestor reglementari, retinandu-se ca ele se afla "in contradictie cu art. 61 alin. (3), precum si cu art. 66 din Constitutie, ca fiind o ingradire a mandatului reprezentativ". De altminteri, aceeasi constatare fusese facuta anterior, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 44 din 8 iulie 1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 190 din 10 august 1993, si in privinta prevederilor similare ale art. 2 din Regulamentul Adunarii Deputatilor. In consecinta, in redactarea actuala art. 18 din Regulamentul Camerei Deputatilor interzice doar "Formarea de grupuri parlamentare ale unor partide care nu au obtinut mandate in urma alegerilor [...]".
    De altfel, Regulamentul Camerei Deputatilor a fost supus controlului de constitutionalitate, in intregul sau, ca urmare a sesizarii presedintelui Camerei Deputatilor din 1 martie 1994. Prin Decizia nr. 45 din 17 mai 1994, mentionata anterior, Curtea Constitutionala a constatat neconstitutionalitatea a numeroase articole din regulament, dar nu si neconstitutionalitatea prevederilor art. 13.
    Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate prin Decizia nr. 45/1994 isi mentin valabilitatea si in cauza de fata.
    II. Curtea Constitutionala observa ca, de fapt, criticile formulate de autorii sesizarii privesc modul de interpretare si de aplicare a prevederilor art. 13 alin. 1 si 4 din Regulamentul Camerei Deputatilor, sub aspectul aplicabilitatii acestor prevederi numai la momentul constituirii initiale a grupurilor parlamentare sau, dimpotriva, si pe parcursul intregii legislaturi.
    Asupra acestor probleme Curtea Constitutionala nu este insa competenta sa se pronunte. In acest sens, prin Decizia nr. 98 din 25 octombrie 1995 privind constitutionalitatea refuzului Biroului permanent al Camerei Deputatilor de a aproba infiintarea unui grup parlamentar, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 248 din 31 octombrie 1995, Curtea Constitutionala a statuat ca, in cazul in care "ignorand prevederile art. 144 lit. b) din Constitutie si pe cele ale art. 21 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala si-ar extinde competenta si asupra actelor de aplicare a regulamentelor, ea nu numai ca ar pronunta solutii fara fundament constitutional, dar ar incalca astfel si principiul autonomiei regulamentare a Parlamentului". S-a mai aratat in aceeasi decizie ca "Pentru rezolvarea contestatiilor senatorilor, deputatilor sau ale grupurilor parlamentare in legatura cu masurile concrete de aplicare a regulamentelor Parlamentului urmeaza sa se recurga la folosirea cailor si procedurilor exclusiv parlamentare". Aceasta solutie a fost mentinuta in jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale si prin Decizia nr. 17 din 27 ianuarie 2000 privind constitutionalitatea Hotararii Camerei Deputatilor nr. 25 din 1 septembrie 1999 pentru alegerea vicepresedintilor, secretarilor si chestorilor Camerei Deputatilor, decizie publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 40 din 31 ianuarie 2000, subliniindu-se: "Camera Deputatilor este unica autoritate publica ce detine competenta ca, in virtutea principiului autonomiei regulamentare, prevazut in art. 61 alin. (1) din Constitutie, text conform caruia <<Organizarea si functionarea fiecarei Camere se stabilesc prin regulament propriu [...]>>, sa interpreteze, ea insasi, continutul normativ al regulamentului propriu si sa decida asupra modului de aplicare a acestuia, respectandu-se de fiecare data, desigur, normele constitutionale aplicabile."
    De altfel, aceleasi principii fusesera statuate anterior si prin: Decizia nr. 44 din 8 iulie 1993 cu privire la constitutionalitatea art. 2 din Regulamentul Adunarii Deputatilor, mentionata mai inainte; Decizia nr. 68 din 23 noiembrie 1993 privind invalidarea mandatului unui deputat, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 12 din 19 ianuarie 1994; Decizia nr. 22 din 27 februarie 1995 privind constitutionalitatea modului de alcatuire a Biroului permanent al Camerei Deputatilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 64 din 7 aprilie 1995.
    Intrucat nici sub aceste aspecte nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate prin toate aceste decizii isi mentin valabilitatea si in cauza de fata.
    III. Curtea Constitutionala retine ca lipsa reglementarii juridice a posibilitatilor si a conditiilor organizarii in grupuri parlamentare a deputatilor care demisioneaza din alte grupuri parlamentare nu constituie incalcarea vreunei prevederi constitutionale, ci reprezinta o omisiune de reglementare, care nu poate fi suplinita prin decizii ale Curtii Constitutionale. Daca ar proceda la completarea reglementarii juridice, Curtea si-ar depasi competenta stabilita prin art. 144 lit. b) din Constitutie, precum si prin art. 21 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, texte potrivit carora aceasta "[...] se pronunta asupra constitutionalitatii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre presedintii celor doua Camere, a unui grup parlamentar sau a unui numar de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori".
    Totodata, in temeiul art. 2 alin. (3) fraza intai din Legea nr. 47/1992, republicata, "In exercitarea controlului, Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra problemelor de drept, fara a putea modifica sau completa prevederea legala supusa controlului. [...]". Din aceste prevederi constitutionale si legale rezulta ca obiectia de neconstitutionalitate referitoare la caracterul incomplet al textului criticat nu poate fi primita. In acest sens este si jurisprudenta Curtii Constitutionale, de exemplu Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995.
    In plus, pronuntandu-se printr-o decizie asupra acestei omisiuni de reglementare, Curtea Constitutionala ar incalca principiul autonomiei regulamentare a Parlamentului, prevazut la art. 61 alin. (1) din Constitutie, ceea ce, astfel cum s-a aratat anterior, este inadmisibil.
    IV. In sfarsit, referitor la compararea, realizata prin sesizarea formulata de grupul celor 52 de deputati, a prevederilor regulamentelor celor doua Camere sub aspectul organizarii grupurilor parlamentare, Curtea Constitutionala constata ca o asemenea necorelare nu poate atrage vreo consecinta in ceea ce priveste constitutionalitatea art. 13 alin. 1 si 4 din Regulamentul Camerei Deputatilor. Intr-adevar, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 46 din 17 mai 1994 privind constitutionalitatea Regulamentului Senatului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 131 din 27 mai 1994, s-a constatat, printre altele, neconstitutionalitatea prevederilor art. 13 alineatul ultim si a celor ale art. 14 alin. 2, 3 si ultimul din Regulamentul Senatului. Prevederile regulamentare declarate ca fiind neconstitutionale exclud posibilitatea constituirii unui grup parlamentar prin inrudire politica, interzic senatorilor care parasesc un grup parlamentar afilierea la alt grup, trecerea de la un grup parlamentar la altul sau constituirea unui grup parlamentar de catre senatorii independenti. Desi, potrivit prevederilor art. 145 alin. (2) din Constitutie, deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii, iar conform art. 22 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicata, "Daca prin decizie se constata neconstitutionalitatea unor dispozitii ale regulamentului, Camera sesizata va reexamina aceste dispozitii, pentru punerea lor de acord cu prevederile Constitutiei", aceste interdictii, constatate ca fiind neconstitutionale, nu au fost eliminate nici pana in prezent, prin hotarare a Senatului, din regulamentul acestei Camere. In schimb, Regulamentul Camerei Deputatilor, in redactarea actuala, dupa republicarea acestuia in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 53 din 14 martie 1996, nu mai contine nici o reglementare restrictiva, identica sau similara cu cele din Regulamentul Senatului.
    In consecinta urmeaza sa se constate ca prevederile art. 13 alin. 1 si 4 din Regulamentul Camerei Deputatilor sunt constitutionale.
    Fata de cele aratate, potrivit prevederilor art. 144 lit. b) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.b), ale art. 21 si ale art. 22 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Constata ca prevederile art. 13 alin. 1 si 4 din Regulamentul Camerei Deputatilor sunt constitutionale.
    Prezenta decizie se comunica Camerei Deputatilor si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata astazi, 15 martie 2000.
    Deliberarea a avut loc la data de 15 martie 2000 si la ea au participat: Lucian Mihai, presedinte, Costica Bulai, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Ioan Muraru, Nicolae Popa, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu, Romul Petru Vonica, judecatori.

            PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Gabriela Dragomirescu