DECIZIE   Nr. 469 din 22 aprilie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 1 lit. a) din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 438 din 11 iunie 2008

Ioan Vida                                - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Marinela Mincă                      - procuror

Florentina Geangu                 - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Ioan Isfănuţ în Dosarul nr. 6.225/30/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 28 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 6.225/30/2006, Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Ioan Isfănuţ într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei decizii penale a Tribunalului Timiş.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat este contrar prevederilor art. 16 din Constituţie, deoarece „persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, de a fi inculpaţi şi condamnaţi pentru acuzaţia de a fi săvârşit fapte având aceeaşi încadrare juridică, pot beneficia sau, dimpotrivă, nu pot beneficia de prevederile art. 81 din Codul penal, decât condiţionat de un criteriu subiectiv, şi anume de cuantumul pedepsei". Mai susţine că dispoziţiile art. 81 din Codul penal încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi ale art. 124 alin. (2), întrucât „judecătorul ar trebui să facă o individualizare a modului de executare a pedepsei, fără limitările impuse de lege".

Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, dispoziţiile art. 81 alin. 1 din Codul penal. Din susţinerile autorului excepţiei rezultă că excepţia de neconstituţionalitate priveşte, în realitate, numai dispoziţiile art. 81 alin. 1 lit. a) din Codul penal, asupra constituţionalităţii cărora Curtea urmează a se pronunţa.

Textul criticat are următorul conţinut: „Instanţa poate dispune suspendarea  condiţionată  a  executării pedepsei aplicate persoanei fizice pe o anumită durată, dacă sunt întrunite următoarele condiţii:

a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amendă."

Examinând excepţia astfel cum a fost ridicată, Curtea constată că suspendarea condiţionată a executării pedepsei este reglementată de legiuitor şi pusă la dispoziţia instanţei ca mijloc de individualizare judiciară a executării pedepsei. Fiind o creaţie a legiuitorului, este firesc ca acesta să determine nu numai condiţiile, dar şi sfera de incidenţă a măsurii, respectiv să excludă de la aceasta persoanele care au săvârşit infracţiuni deosebit de grave sau infracţiuni de violenţă care vădesc o periculozitate aparte a infractorului. Câtă vreme aplicarea acestei măsuri se face prin hotărâre judecătorească, pronunţată ca urmare a finalizării procesului penal, nu poate fi primită susţinerea în sensul că reglementarea criticată ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil.

Referitor la susţinerea autorului excepţiei, în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare art. 16 din Constituţie, Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece textul constituţional vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. In felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui.

In ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 124 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi", Curtea reţine că acestea trebuie corelate cu dispoziţiile alin. (1) şi alin. (3) ale aceluiaşi articol, potrivit cărora „Justiţia se înfăptuieşte în numele legii" şi „Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii". Din această perspectivă susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia judecătorul ar trebui să facă o individualizare a modului de executare a pedepsei, fără limitările impuse de lege, este neîntemeiată.

Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d)şi ai art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALA

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 1 lit. a) din Codul penal, excepţie ridicată de Ioan Isfănuţ în Dosarul nr. 6.225/30/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 aprilie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu