DECIZIE Nr.
468 din 6 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr.
102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 549 din 26 iunie 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitu-ţionalitate a prevederilor art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului
nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie
ridicată de Joe Ken în Dosarul
nr. 5.830/RF/2005 (39.839/3/2005) al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a
conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
427/D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Chike Christian Nwosu
în Dosarul nr. 7.172/RF/2005
(44.089/3/2005) al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă,
asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se consată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea
Dosarului nr. 427D/2006 la Dosarul nr. 425D/2006, care a fost primul
înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 23 februarie 2006, pronunţate în dosarele nr. 5.830/RF/2005 (39.839/2005) si 7.172/RF/2005
(44.089/3/2005), Tribunalul Bucureşti - Secţia a
VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi
fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a
prevederilor „art. 5 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2000
privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată",
respectiv a prevederilor „art. 5 lit. b)" din aceeaşi ordonanţă. Excepţiile au fost ridicate de Joe Ken şi, respectiv,' de Chike
Christian Nwosu în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor declarate
împotriva sentinţelor prin care Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti Ie-a respins
acestora plângerile formulate împotriva hotărârilor Oficiului Naţional pentru
Refugiaţi de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat.
In motivarea excepţiilor de neconstitutionalitate, având un conţinut similar, se susţine că textele criticate din
Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 încalcă prevederile art. 22 alin. (2) din
Constituţie, ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale şi ale art. 3 din Convenţia împotriva torturii şi
altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante. Se arată că
din cauza lipsei de claritate a dispoziţiilor de lege criticate este posibilă
limitarea condiţiilor de acordare a protecţiei umanitare condiţionate numai la
situaţiile în care riscul de tortură, pedepse sau tratamente inumane ori
degradante ar surveni dintr-o temere bine întemeiată de persecuţie pentru unul
din cele cinci motive ale definiţiei Convenţiei de la Geneva: rasa, religia,
naţionalitatea, opiniile politice, apartenenţa la un anumit grup social. Se mai
susţine că din cauza lipsei de precizie şi claritate a textelor criticate poate
interveni arbitrariul şi în ceea ce priveşte natura şi conţinutul pedepselor
ori tratamentelor pentru a fi considerate inumane sau degradante.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitu-tionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Arată că textul de lege
criticat oferă suficiente elemente pentru a fi înţelese condiţiile în funcţie
de care se poate acorda forma solicitată de protecţie umanitară, astfel că nu înfrânge
dispoziţiile constituţionale şi convenţionale la care îşi raportează critica
autorii excepţiei.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, invocând în susţinerea
acestei opinii deciziile nr. 151/2003 şi 478/2005, prin care Curtea
Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile art. 5 alin. (1) lit.
b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul
refugiaţilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. Se
observă însă că, în realitate, în urma renumerotării şi republicării textul
criticat este cel al art. 5 pct. 2, având următorul cuprins:
„Protecţia umanitară condiţionată se poate acorda
străinului care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 2 alin. (1) şi cu
privire la care există motive serioase să se creadă că, dacă va fi returnat în
ţara de origine, riscă să sufere o vătămare a drepturilor sale, constând în:
(...)
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;".
In opinia autorilor excepţiei de neconstitutionalitate
aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor art. 22 alin. (2) din
Constituţie şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea
torturii, a pedepselor şi a tratamentelor inumane ori degradante.
De asemenea, autorul excepţiei
invocă şi încălcarea art. 3 din Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse
ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată la New York la 10
decembrie 1984, la care România a aderat prin Legea nr. 19/1990, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 10 octombrie 1990, care prevede următoarele: „1.
Nici un stat parte nu va expulza, nu va reîntoarce, nici nu va extrăda o
persoană către un alt stat în care există motive serioase de a crede că acolo
ea riscă să fie supusă la tortură.
2. Pentru a stabili dacă există asemenea motive,
autorităţile competente vor ţine seama de toate consideraţiile pertinente,
inclusiv, dacă este cazul, de existenţa, în statul vizat, a unui ansamblu de
violări sistematice ale drepturilor omului, grave, flagrante sau de
proporţii."
Examinând excepţia de neconstitutionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile de lege criticate au mai format în repetate rânduri
obiect al controlului de constituţionalitate, cu o motivare similară şi prin
raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale ca şi în cauza
de faţă. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 321 din 18 aprilie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 9 mai 2006, Curtea Constituţională a respins excepţia
ca neîntemeiată.
Cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin
valabilitatea, întrucât invocarea de către autorii excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Convenţia împotriva torturii
şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante nu
constituie un motiv pentru reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în această
materie.
Aceasta deoarece prevederile art. 5 pct. 2 din
Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 nu contravin celor din convenţia menţionată,
aplicarea art. 3 din Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori
tratamente cu cruzime, inumane sau degradante urmând să fie, eventual, avută în vedere de instanţa
judecătorească învestită cu soluţionarea recursurilor.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind
statutul si regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de Joe Ken si Chike
Christian Nwosu în dosarele nr. 5.830/RF/2005 (39.839/3/2005) şi 7.172/RF/2005
(44.089/3/2005) ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu