DECIZIE Nr.
463 din 2 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întai din titlul
XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si
justitiei, precum si unele masuri adiacente
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 448 din 30 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul
XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi
justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Dumitru Popa
şi Floare Popa în Dosarul nr. 2.384/271/2007 al Tribunalului Bihor - Secţia
civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 11 septembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.384/271/2008, Tribunalul Bihor- Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5
alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în
domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie
ridicată de Dumitru Popa şi Floare Popa.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege
criticate sunt neconstituţionale, întrucât „legea specială, prin dispoziţia
atacată, art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005, sustrage
hotărârea judecătoriei căii ordinare de atac existente până la intrarea în
vigoare a modificărilor survenite, anume apelul".
Tribunalul Bihor - Secţia civilă apreciază că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor
constituţionale invocate. In acest sens, arată că, în activitatea de judecată,
„instanţele sunt ordonate potrivit principiului dublului grad de jurisdicţie,
ceea ce constituie o garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârilor
judecătoreşti".
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, invocând, în acest sens,
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr.
247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi
unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, care au
următorul conţinut: „Hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în
procesele funciare în primă instanţă sunt supuse numai recursului."
Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei
sunt cele ale art. 16 referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a
autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, ale art. 21
privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare şi
ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată.
Examinând excepţia, Curtea constată că, referitor la
constituţionalitatea prevederilor de lege criticate în prezenta cauză, cu
raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală, s-a pronunţat prin
Decizia nr. 416 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 338 din 1 mai 2008, şi Decizia nr. 21 din 8 ianuarie
2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 27
ianuarie 2009.
In aceste decizii, Curtea a reţinut că „aceste
prevederi sunt norme de procedură, potrivit cărora hotărârile pronunţate de
instanţele judecătoreşti, în procesele funciare, în primă instanţă sunt supuse
numai recursului".
Curtea a constatat că Legea fundamentală nu cuprinde
dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci
statuează principial în art. 129 că, „Impotriva hotărârilor judecătoreşti,
părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în
condiţiile legii", iar art. 126 alin. (2) din Constituţie prevede că
procedura de judecată şi competenţa instanţelor judecătoreşti sunt prevăzute
prin lege.
De altfel, Curtea a statuat în mod constant că accesul
liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile
judecătoreşti şi la toate căile de atac.
De asemenea, Curtea a reţinut „că textele de lege
criticate nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare,
aşa încât nu poate fi reţinută nici încălcarea dispoziţiilor art. 16 din
Constituţie".
Considerentele şi soluţia pronunţată de Curte în deciziile
menţionate sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit
elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei acesteia.
In ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 44 din
Constituţie, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în prezenta cauză.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005
privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri
adiacente, excepţie ridicată de Dumitru Popa şi Floare Popa în Dosarul nr.
2.384/271/2007 al tribunalului Bihor -Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu