DECIZIE Nr.
458 din 20 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 din Codul familiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 334 din 20 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 din Codul familiei,
excepţie ridicată de Dan Costin Nicolau în Dosarul nr. 1.889/233/2009
al Judecătoriei Galaţi.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Magistratul-asistent învederează Curţii
faptul că autorul excepţiei a depus la dosarul cauzei o cerere prin
care solicită admiterea excepţiei, astfel cum aceasta a fost
formulată.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, arătând că nu sunt motive pentru ca
instanţa de contencios constituţional să reconsidere
soluţia pronunţată prin Decizia nr. 20/2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 10 iulie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 1.889/233/2009, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 40 din Codul familiei.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost
ridicată de Radu Dan Costin Nicolau într-o cauză civilă ce are
ca obiect o acţiune de desfacere a căsătoriei prin divorţ.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul excepţiei
susţine că prevederile de lege criticate nesocotesc interesul majorai
copilului minor, care, în cazul admiterii acţiunii de divorţ şi
revenirii mamei la numele avut anterior căsătoriei, ar porni în
viaţă cu handicapul moral de a nu avea acelaşi nume cu ambii
părinţi. Propune completarea alin. (3) al art. 40 din Codul familiei
cu menţiunea „cu excepţia cazului în care din căsătorie au
rezultat copii minori, situaţie în care se aplică alin. (1) al art.
40 din Codul familiei".
Judecătoria Galaţi consideră că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată. In acest sens, arată că prevederile Codului
familiei oferă posibilitatea părţilor de a conveni în sensul ca
cel care a luat, la momentul încheierii căsătoriei, numele celuilalt
soţ să-l poată păstra şi după divorţ sau
chiar instanţa să aprecieze asupra acestui aspect în funcţie de
fiecare speţă.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 40 din Codul familiei nu sunt contrare dispoziţiilor
art. 48 alin. (1) din Constituţie, iar prevederile art. 49 alin. (1) din
Legea fundamentală nu sunt incidente în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 40 din Codul familiei, republicat în Buletinul
Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul conţinut:
„La desfacerea căsătoriei prin divorţ,
soţii se pot învoi ca soţul care, potrivit art. 27, a purtat în
timpul căsătoriei numele de familie al celuilalt soţ, să
poarte acest nume şi după desfacerea căsătoriei.
Instanţa judecătorească va lua act de
această învoială prin hotărârea de divorţ. Instanţa,
pentru motive temeinice, poate să încuviinţeze acest drept, chiar în
lipsa unei învoieli între soţi.
Dacă nu a intervenit o învoială sau
dacă instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare dintre foştii
soţi va purta numele ce avea înainte de căsătorie."
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale ale art. 48 alin. (1) privind familia
şi ale art. 49 alin. (1) referitoare la protecţia copiilor şi a
tinerilor.
Analizând excepţia, Curtea constată că
s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 20 din 12 ianuarie 2010,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 5
februarie 2010, cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor de
lege criticate, reţinând că prevederile art. 40 din Codul familiei
lasă posibilitatea soţilor să hotărască de comun
acord, în caz de divorţ, cu privire la menţinerea sau nu a numelui de
familie dobândit prin căsătorie de către unul dintre ei. Numai
în cazul în care soţii nu se înţeleg asupra acestui aspect şi
există motive temeinice care să justifice o astfel de hotărâre,
instanţa poate încuviinţa dreptul soţului care a purtat în
timpul căsătoriei numele de familie al celuilalt soţ să
păstreze acest nume şi după desfacerea căsătoriei. Dacă
aceste condiţii nu sunt întrunite, legea dispune că fiecare dintre
foştii soţi va purta numele pe care îl avea înainte de
căsătorie.
Curtea a observat că aceste prevederi nu aduc
atingere familiei ori regimului special de protecţie de care se
bucură copiii şi tinerii, astfel încât criticile autorului
excepţiei nu pot fi reţinute.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în
decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi
în cauza de faţă.
In ceea ce priveşte solicitarea autorului
excepţiei privind completarea textelor de lege criticate, Curtea
observă că aceasta nu poate fi primită, fiind contrară
dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea
şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit
cărora „Curtea Constituţională se pronunţă numai
asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost
sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse
controlului."
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 40 din Codul familiei, excepţie ridicată de Dan
Costin Nicolau în Dosarul nr. 1.889/233/2009 al Judecătoriei Galaţi.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 20 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Toma