DECIZIE   Nr. 453 din 15 aprilie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuta din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 383 din 10 iunie 2010

Ioan Vida                                - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Aspazia Cojocaru                   -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Petre Lăzăroiu                       -judecător

Ion Predescu                          -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Carmen-Cătălina Gliga          - procuror

Ioana Marilena Chiorean       - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.655/111/2008 al Tribunalului Bihor - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 8.316D/2009 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul si în dosarele nr. 8.317-8.318D/2009, nr. 8.320D/2009, nr. 8.324^-8.325D/2009, nr. 8.327-8.330D/2009 şi nr. 8.333-8.337D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 6.657/111/2008 al Tribunalului Bihor - Secţia civilă, în Dosarul nr. 4.742/87/2008 al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă, în Dosarul nr. 8.933/101/2008 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.924/85/2009 al Tribunalului Sibiu- Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.882/40/2009 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, în dosarele nr. 2.905/84/2009, 'nr. 2.313/84/2009, nr. 2.311/84/2009 şi nr. 2.312/84/2009 ale Tribunalului Sălaj - Secţia civilă, în dosarele nr. 3.059/87/2008 şi nr. 3.548/87/2008 ale Tribunalului Teleorman - Secţia civilă, în dosarele nr. 194/100/2009 şi nr. 2.844/100/2009 ale Tribunalului Maramureş - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 963/115/2009 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 8.317-8.318D/2009, nr. 8.320D/2009, nr. 8.324- 8.325D/2009, nr. 8.327-8.330D/2009 şi nr. 8.333- 8.337D/2009 la Dosarul nr. 8.316D/2009, având în vedere că acestea au un obiect identic.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 8.317- 8.318D/2009, nr. 8.320D/2009, nr. 8.324-8.325D/2009, nr. 8.327-8.330D/2009 şi nr. 8.333-8.337D/2009 la Dosarul nr. 8.316D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 9 octombrie 2009 ale Tribunalului Bihor - Secţia civilă, pronunţate în dosarele nr. 6.655/111/2008 şi nr. 6.657/111/2008, prin Incheierea din 20 octombrie 2009 a Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă, pronunţată în Dosarul nr. 4.742/87/2008, prin Incheierea din 26 martie 2009 a Tribunalului Mehedinţi - Secţia civilă, pronunţată în Dosarul nr. 8.933/101/2008, prin Incheierea din 28' iulie 2009 a Tribunalului Sibiu - Secţia civilă, pronunţată în Dosarul nr. 1.924/85/2009, prin încheierea din 20 octombrie 2009 a Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, pronunţată în Dosarul nr. 2.882/40/2009 , prin încheierile din 9 noiembrie 2009, 23 noiembrie 2009 şi 19 octombrie 2009 ale Tribunalului Sălaj - Secţia civilă, pronunţate în dosarele nr. 2.905/84/2009, nr. 2.313/84/2009, nr. 2.311/84/2009 şi nr. 2.312/84/2009, prin încheierile din 7 octombrie 2009 şi 20 noiembrie 2009 ale Tribunalului Teleorman - Secţia civilă, pronunţate în dosarele nr. 3.059/87/2008 şi nr. 3.548/87/2008, prin încheierile din 6 noiembrie 2009 şi 22 octombrie 2009 ale Tribunalului Maramureş - Secţia civilă, pronunţate în dosarele nr. 194/100/2009 şi nr.'2.844/100/2009, şi prin încheierea din 16 noiembrie 2009 a Tribunalului Caraş-Severin - Secţia civilă, pronunţată în Dosarul nr. 963/115/2009, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti în cauze având ca obiect soluţionarea unor acţiuni în pretenţii.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece din cuprinsul lor rezultă abrogarea implicită a Legii nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, iar acest procedeu nu este admis de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, lege obligatorie pentru toate subiectele de drept, inclusiv pentru Parlament.

Tribunalul Bihor - Secţia civilă, Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă, Tribunalul Mehedinţi - Secţia civilă, Tribunalul Sibiu - Secţia civilă, Tribunalul Sălaj - Secţia civilă, Tribunalul Teleorman - Secţia civilă, Tribunalul Maramureş - Secţia civilă şi Tribunalul Caraş-Severin - Secţia civilă şi-au exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

Tribunalul Botoşani - Secţia civilă nu şi-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,   raportate   la   prevederile   Constituţiei,   precum  şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu următorul cuprins: „(2) Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: [...] orice alte dispoziţii contrare."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste dispoziţii contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) şi (5), art. 73 alin. (3) lit. p) şi art. 79 alin. (1).

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că întreaga motivare a acesteia se referă la modul de interpretare şi aplicare în timp a două legi organice, şi anume Codul muncii şi Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă. Autorul excepţiei susţine, în acest sens, că există o practică neunitară la nivelul instanţelor de judecată, în privinţa constatării abrogării implicite a prevederilor art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, având drept consecinţă pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti diferite asupra aceleiaşi probleme de drept. De asemenea, arată că nu au fost respectate normele de tehnică legislativă cu prilejul adoptării Codului muncii.

Or, Curtea reţine că problemele ce ţin de aplicarea legii, respectiv luarea deciziei asupra incidenţei în cauză a unor texte de lege, revin instanţei de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, care prevede că „(1) Justiţia se realizează prin Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege", iar nu instanţei de contencios constituţional. Astfel, instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide care dintre legile puse în discuţie sunt incidente, folosind toate principiile de interpretare a legii. Decizia instanţei de judecată poate fi atacată la instanţa superioară, iar, în cazul în care practica judiciară vădeşte o interpretare neunitară, Constituţia, prin art. 126 alin. (3), dă Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar nu Curţii Constituţionale, competenţa de a stabili interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti.

Eventualele necorelări de ordin legislativ dintre dispoziţiile Legii nr. 168/1999 şi cele ale Legii nr. 53/2003 - Codul muncii nu pot forma obiect al controlului de constituţionalitate şi nici nu pot fi invocate drept argument în sprijinul susţinerii neconstituţionalităţii unor reglementări. Examinarea acestora nu intră în sfera de competenţă a Curţii Constituţionale, ci în competenţa exclusivă a Parlamentului de a interveni pe calea unor modificări, completări sau abrogări pentru a asigura ordinea juridică necesară.

Curtea Constituţională nu poate fi transformată în legiuitor pozitiv, ci trebuie să îşi limiteze rolul la cel de legiuitor negativ, având doar competenţa de a lipsi de efecte juridice legile neconstituţionale.

De asemenea, Curtea reţine că atribuţiile sale privind analiza conformităţii unor texte de lege cu Constituţia nu se pot extinde şi asupra aspectelor ce ţin de respectarea normelor de tehnică legislativă, atât timp cât aceste norme nu au relevanţă în plan constituţional.

In acelaşi sens s-a pronunţat Curtea şi prin Decizia nr. 1.016 din 7 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, prin care a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de acelaşi autor.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 6.655/111/2008 şi nr. 6.657/111/2008 ale Tribunalului Bihor - Secţia civilă în Dosarul nr. 4.742/87/2008 al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă, în Dosarul nr. 8.933/101/2008 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.924/85/2009 al Tribunalului Sibiu - Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.882/40/2009 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, în dosarele nr. 2.905/84/2009, nr. 2.313/84/2009, nr. 2.311/84/2009 şi nr. 2.312/84/2009 ale Tribunalului Sălaj - Secţia civilă, în dosarele nr. 3.059/87/2008 şi nr. 3.548/87/2008 ale Tribunalului Teleorman - Secţia civilă, în dosarele nr. 194/100/2009 şi nr. 2.844/100/2009 ale Tribunalului Maramureş - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 963/115/2009 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 aprilie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean