DECIZIE Nr.
453 din 15 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuta din
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 383 din 10 iunie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima
liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti în
Dosarul nr. 6.655/111/2008 al Tribunalului Bihor - Secţia civilă
şi care formează obiectul Dosarului nr. 8.316D/2009 al Curţii
Constituţionale.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul si în
dosarele nr. 8.317-8.318D/2009, nr. 8.320D/2009, nr. 8.324^-8.325D/2009, nr.
8.327-8.330D/2009 şi nr. 8.333-8.337D/2009, având ca obiect aceeaşi
excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi
autor în Dosarul nr. 6.657/111/2008 al Tribunalului Bihor - Secţia
civilă, în Dosarul nr. 4.742/87/2008 al Tribunalului Giurgiu - Secţia
civilă, în Dosarul nr. 8.933/101/2008 al Tribunalului Mehedinţi -
Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.924/85/2009 al Tribunalului Sibiu-
Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.882/40/2009 al Tribunalului
Botoşani - Secţia civilă, în dosarele nr. 2.905/84/2009, 'nr.
2.313/84/2009, nr. 2.311/84/2009 şi nr. 2.312/84/2009 ale Tribunalului
Sălaj - Secţia civilă, în dosarele nr. 3.059/87/2008 şi nr.
3.548/87/2008 ale Tribunalului Teleorman - Secţia civilă, în dosarele
nr. 194/100/2009 şi nr. 2.844/100/2009 ale Tribunalului Maramureş -
Secţia civilă şi în Dosarul nr. 963/115/2009 al Tribunalului
Caraş-Severin - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor nr. 8.317-8.318D/2009, nr. 8.320D/2009, nr. 8.324- 8.325D/2009, nr. 8.327-8.330D/2009
şi nr. 8.333- 8.337D/2009 la Dosarul nr. 8.316D/2009, având în vedere
că acestea au un obiect identic.
Reprezentantul Ministerului Public arată că
este de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 8.317- 8.318D/2009, nr.
8.320D/2009, nr. 8.324-8.325D/2009, nr. 8.327-8.330D/2009 şi nr.
8.333-8.337D/2009 la Dosarul nr. 8.316D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 9 octombrie 2009 ale Tribunalului
Bihor - Secţia civilă, pronunţate în dosarele nr. 6.655/111/2008
şi nr. 6.657/111/2008, prin Incheierea din 20 octombrie 2009 a
Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă, pronunţată în Dosarul
nr. 4.742/87/2008, prin Incheierea din 26 martie 2009 a Tribunalului
Mehedinţi - Secţia civilă, pronunţată în Dosarul nr.
8.933/101/2008, prin Incheierea din 28' iulie 2009 a Tribunalului Sibiu -
Secţia civilă, pronunţată în Dosarul nr. 1.924/85/2009,
prin încheierea din 20 octombrie 2009 a Tribunalului Botoşani -
Secţia civilă, pronunţată în Dosarul nr. 2.882/40/2009 ,
prin încheierile din 9 noiembrie 2009, 23 noiembrie 2009 şi 19 octombrie
2009 ale Tribunalului Sălaj - Secţia civilă, pronunţate în
dosarele nr. 2.905/84/2009, nr. 2.313/84/2009, nr. 2.311/84/2009 şi nr. 2.312/84/2009,
prin încheierile din 7 octombrie 2009 şi 20 noiembrie 2009 ale
Tribunalului Teleorman - Secţia civilă, pronunţate în dosarele
nr. 3.059/87/2008 şi nr. 3.548/87/2008, prin încheierile din 6 noiembrie
2009 şi 22 octombrie 2009 ale Tribunalului Maramureş - Secţia
civilă, pronunţate în dosarele nr. 194/100/2009 şi
nr.'2.844/100/2009, şi prin încheierea din 16 noiembrie 2009 a
Tribunalului Caraş-Severin - Secţia civilă, pronunţată
în Dosarul nr. 963/115/2009, Curtea Constituţională a fost
sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti în cauze având ca
obiect soluţionarea unor acţiuni în pretenţii.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt
neconstituţionale, deoarece din cuprinsul lor rezultă abrogarea
implicită a Legii nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de
muncă, iar acest procedeu nu este admis de Legea nr. 24/2000 privind
normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,
lege obligatorie pentru toate subiectele de drept, inclusiv pentru Parlament.
Tribunalul Bihor - Secţia civilă, Tribunalul
Giurgiu - Secţia civilă, Tribunalul Mehedinţi - Secţia
civilă, Tribunalul Sibiu - Secţia civilă, Tribunalul Sălaj
- Secţia civilă, Tribunalul Teleorman - Secţia civilă,
Tribunalul Maramureş - Secţia civilă şi Tribunalul
Caraş-Severin - Secţia civilă şi-au
exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt
constituţionale.
Tribunalul Botoşani - Secţia civilă nu şi-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de
neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de
lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum
şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate
cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu următorul cuprins: „(2)
Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: [...] orice
alte dispoziţii contrare."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate
consideră că aceste dispoziţii contravin prevederilor
constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) şi (5), art. 73 alin.
(3) lit. p) şi art. 79 alin. (1).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că întreaga motivare a acesteia se referă la
modul de interpretare şi aplicare în timp a două legi organice,
şi anume Codul muncii şi Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea
conflictelor de muncă. Autorul excepţiei susţine, în acest sens,
că există o practică neunitară la nivelul instanţelor
de judecată, în privinţa constatării abrogării implicite a
prevederilor art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea
conflictelor de muncă, având drept consecinţă pronunţarea
unor hotărâri judecătoreşti diferite asupra aceleiaşi
probleme de drept. De asemenea, arată că nu au fost respectate
normele de tehnică legislativă cu prilejul adoptării Codului
muncii.
Or, Curtea reţine că problemele ce ţin
de aplicarea legii, respectiv luarea deciziei asupra incidenţei în
cauză a unor texte de lege, revin instanţei de judecată,
potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, care
prevede că „(1) Justiţia se realizează prin Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe
judecătoreşti stabilite de lege", iar nu instanţei de
contencios constituţional. Astfel, instanţa de judecată este cea
care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide care dintre legile
puse în discuţie sunt incidente, folosind toate principiile de interpretare
a legii. Decizia instanţei de judecată poate fi atacată la
instanţa superioară, iar, în cazul în care practica judiciară
vădeşte o interpretare neunitară, Constituţia, prin art.
126 alin. (3), dă Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, iar nu Curţii Constituţionale, competenţa de a
stabili interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către
celelalte instanţe judecătoreşti.
Eventualele necorelări de ordin legislativ dintre
dispoziţiile Legii nr. 168/1999 şi cele ale Legii nr. 53/2003 - Codul
muncii nu pot forma obiect al controlului de constituţionalitate şi
nici nu pot fi invocate drept argument în sprijinul susţinerii
neconstituţionalităţii unor reglementări. Examinarea
acestora nu intră în sfera de competenţă a Curţii
Constituţionale, ci în competenţa exclusivă a Parlamentului de a
interveni pe calea unor modificări, completări sau abrogări
pentru a asigura ordinea juridică necesară.
Curtea Constituţională nu poate fi
transformată în legiuitor pozitiv, ci trebuie să îşi limiteze
rolul la cel de legiuitor negativ, având doar competenţa de a lipsi de
efecte juridice legile neconstituţionale.
De asemenea, Curtea reţine că
atribuţiile sale privind analiza conformităţii unor texte de
lege cu Constituţia nu se pot extinde şi asupra aspectelor ce
ţin de respectarea normelor de tehnică legislativă, atât timp
cât aceste norme nu au relevanţă în plan constituţional.
In acelaşi sens s-a pronunţat Curtea şi
prin Decizia nr. 1.016 din 7 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, prin care a respins ca
inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi
dispoziţii de lege, excepţie ridicată de acelaşi autor.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima
liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din
Bucureşti în dosarele nr. 6.655/111/2008 şi nr. 6.657/111/2008 ale
Tribunalului Bihor - Secţia civilă în Dosarul nr. 4.742/87/2008 al
Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă, în Dosarul nr. 8.933/101/2008
al Tribunalului Mehedinţi - Secţia civilă, în Dosarul nr.
1.924/85/2009 al Tribunalului Sibiu - Secţia civilă, în Dosarul nr.
2.882/40/2009 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, în
dosarele nr. 2.905/84/2009, nr. 2.313/84/2009, nr. 2.311/84/2009 şi nr.
2.312/84/2009 ale Tribunalului Sălaj - Secţia civilă, în
dosarele nr. 3.059/87/2008 şi nr. 3.548/87/2008 ale Tribunalului Teleorman
- Secţia civilă, în dosarele nr. 194/100/2009 şi nr.
2.844/100/2009 ale Tribunalului Maramureş - Secţia civilă
şi în Dosarul nr. 963/115/2009 al Tribunalului Caraş-Severin -
Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 15 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean