DECIZIE Nr.
452 din 15 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 700 din Codul civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 370 din 31 mai 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă -
procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 700 din Codul civil, excepţie
ridicată de Doina Ceauşu în Dosarul nr. 293/2006 al Judecătoriei Sighişoara.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 14 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul
nr. 293/2006, Judecătoria Sighişoara a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a art. 700 din
Codul civil, excepţie ridicată de Doina Ceauşu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat contravine art.
46 din Constituţie, întrucât termenul de 6 luni este de natură să deturneze
rolul instituţiei moştenirii, ca mod principal de dobândire a proprietăţii.
Totodată, apreciază că dispoziţiile art. 700 din Codul civil sunt în flagrantă
contradicţie cu litera şi spiritul actualei Constituţii, care garantează
proprietatea atât în ceea ce priveşte regimul ei de transmisibilitate, cât şi
din perspectiva protecţiei prin mijloace procedurale.
Judecătoria Sighişoara consideră
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. In acest sens, arată
că reglementarea criticată a mai fost supusă controlului de constituţionalitate
prin Decizia nr. 138/2000, prilej cu care Curtea Constituţională a statuat că
nu contravine prevederilor Legii fundamentale.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale şi nu contravin
prevederilor art. 46 din Constituţie. Referitor la prevederile art. 154 alin.
(1) din Constituţie, apreciază că acestea nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 700 din Codul civil, potrivit cărora „Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6
luni socotit de la deschiderea succesiunii.
In cazul când moştenitorul a fost împiedicat de a se
folosi de dreptul său, din motive de forţă majoră, instanţa judecătorească, la
cererea moştenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni socotit de
la data când a luat sfârşit împiedicarea."
Autorul excepţiei susţine că
textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art.
46, potrivit cărora dreptul la moştenire este garantat, şi în art. 154 alin.
(1), privind conflictul temporal de legi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 700 din Codul civil au mai fost supuse
controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederile art. 46 din
Legea fundamentală. Astfel, prin Decizia nr. 138/2000, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 484 din 4 octombrie 2000, Curtea a reţinut că „dispoziţiile
art. 700 alin. 1 din Codul civil au ca obiect dreptul subiectiv de opţiune
succesorală, iar nu însuşi dreptul la moştenire, care este garantat prin art.
46 din Constituţie".
De asemenea, Curtea a constatat
că „în reglementarea dată de Codul civil moştenirea se transmite de drept
asupra succesorilor din momentul morţii celui care lasă moştenirea, fără a fi
necesară vreo manifestare de voinţă din partea succesibilului şi chiar fără
ştirea lui, astfel că patrimoniul succesoral nu rămâne niciun moment fără
titular.
Dar, întrucât este de principiu că nimeni nu poate fi
obligat să accepte o moştenire, transmiterea patrimoniului succesoral, deşi
operează de la decesul celui care lasă moştenirea, nu este nici definitivă şi
nici obligatorie. De aceea succesibilul are un drept de opţiune succesorală,
putând alege între, pe de o parte, consolidarea (confirmarea) titlului de
moştenitor prin acceptarea moştenirii şi, pe de altă parte, desfiinţarea
acestui titlu prin renunţare la succesiune. Acest drept de opţiune succesorală,
la fel ca, de altfel, însuşi dreptul la moştenire, este un drept patrimonial,
supus prin urmare prescripţiei extinctive. Stabilirea duratei termenului de prescripţie extinctivă
constituie o materie care intră, desigur, în competenţa legiuitorului. Astfel,
reducerea termenului de opţiune succesorală de la 30 de ani la 6 luni prin
Decretul nr. 73/1954 a constituit opţiunea legiuitorului, pentru a limita la o
perioadă cât mai scurtă de timp incertitudinea cu privire la titularul
dreptului real şi pentru a se îngădui, practic, oricărui succesibil exercitarea
dreptului de opţiune succesorală. Prin urmare, termenul de prescripţie
extinctivă de 6 luni nu este de natură să îngrădească dreptul la moştenire
consfinţit prin art. 42 din Constituţie".
In ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea
prevederilor art. 154 alin. (1) din Constituţie, care reglementează conflictul
temporal dintre Legea fundamentală şi celelalte acte normative în vigoare la
data adoptării sale, iar nu conflictele temporale survenite între diverse acte
normative, Curtea constată că invocarea acestui text constituţional nu are
relevantă în cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 700 din Codul civil, excepţie ridicată de Doina Ceauşu în
Dosarul nr. 293/2006 al Judecătoriei Sighişoara.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu