DECIZIE Nr.
447 din 31 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit. a) si h) din Legea
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 321 din 14 mai 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi h) din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Valeria-Octavia Teodor şi Miron
Teodor în Dosarul nr. 3.372/299/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a
civilă.
La apelul nominal se prezintă Valeria-Octavia Teodor,
lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine
admiterea criticii, depunând note scrise în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 17 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 3.372/299/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a art. 2 alin. (1) lit. a) şi h) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945- 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Valeria-Octavia Teodor
şi Miron Teodor.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) şi h) din
Legea nr. 10/2001 încalcă dreptul persoanei la un proces echitabil, deoarece nu
îndeplinesc criteriile de claritate, precizie, previzibilitate şi
predictibilitate pentru ca subiectul de drept vizat să îşi poată conforma
conduita, astfel încât să evite consecinţele nerespectării lor. Or, în
condiţiile în care conduita unei persoane care a cumpărat un imobil în baza
dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995, care oferea spre vânzare
chiriaşilor locuinţele revendicate, este dată de dispoziţiile legale în vigoare
la data respectivă, subiecţii care au cumpărat aceste imobile s-au întemeiat pe
garanţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată,
dreptul la un proces echitabil şi dreptul la respectarea vieţii private şi
familiale.
Aşa fiind, legea criticată contravine prevederilor art.
21 alin. (3) din Constituţie, coroborate cu cele ale art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
întrucât prin noţiunea de proces echitabil, în opinia autorului, nu se are în vedere doar simpla susţinere a unor
cereri pentru protejarea unor drepturi subiective, ci totalitatea aspectelor
care cuprind garanţiile şi obligaţiile pozitive ale autorităţilor statului pe
care jurisprudenţa aplicabilă pe teritoriul României le-au definit sau stabilit
în aplicarea textului constituţional.
Tribunalul Teleorman
- Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi de contencios administrativ şi
fiscal consideră excepţia de neconstituţionalitate
ca fiind neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 2
alin. (1) lit. a) şi h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor
imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora: „(1) In sensul prezentei legi, prin imobile
preluate în mod abuziv se înţelege:
a) imobilele naţionalizate prin Decretul nr. 92/1950
pentru naţionalizarea unor imobile, cu modificările şi completările ulterioare;
[...]
h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu
valabil, astfel cum este definiţia art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998
privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi
completările ulterioare;".
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 26 alin. (1)
şi art. 44 alin. (2) şi (3).
De asemenea, sunt invocate şi dispoziţiile art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea constată că asupra
constituţionalităţii textelor de lege criticate s-a mai pronunţat prin Decizia
nr. 196 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 27 martie 2006, în sensul respingerii acesteia.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut, în
esenţă, că, analizând argumentaţia criticii de neconstituţionalitate, autorii
acesteia solicită, în fapt, modificarea conţinutului normei legale criticate,
în sensul adaptării ei la principiile protecţiei drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, evidenţiate în jurisprudenţa instanţei de contencios
european a drepturilor omului.
Aceste susţineri nu pot fi reţinute, dat fiind faptul
că, potrivit competenţei sale înscrise în art. 146 din Constituţie şi în cap.
III din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională verifică în cadrul controlului
de constituţionalitate conformitatea legilor şi a ordonanţelor Guvernului cu
dispoziţiile şi principiile constituţionale, fără a putea modifica sau completa
prevederea legală supusă controlului. Modificarea conţinutului unei norme juridice este atributul exclusiv al
legiuitorului, în temeiul dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie,
potrivit cărora: „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului
român şi unica autoritate legiuitoare a ţării."
Cu privire la critica potrivit căreia prevederile art.
2 alin. (1) lit. a) şi h) din Legea nr. 10/2001 sunt contrare şi dispoziţiilor
art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil,
Curtea constată că aceste susţineri, referitoare la încălcarea dreptului
oricărei persoane la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi
într-un termen rezonabil, nu pot fi reţinute câtă vreme instanţa de judecată a
examinat în fond cauza dedusă judecăţii şi s-a pronunţat asupra existenţei
dreptului de proprietate pretins de reclamanţi.
Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei
anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se
impune a fi menţinută.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi h) din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Valeria-Octavia Teodor şi Miron
Teodor în Dosarul nr. 3.372/299/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a
civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 martie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu