DECIZIE   Nr. 440 din 26 octombrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 7 si 12 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 8 din  4 ianuarie 2005

    Ioan Vida               - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Aspazia Cojocaru        - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Iuliana Nedelcu         - procuror
    Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 7 si 12 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Anna-Maria Tinu si Tamara Tinu in Dosarul nr. 10.263/2004 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate sunt norme de procedura care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, pot fi reglementate exclusiv de legiuitor. Termenul de 20 de zile prevazut de art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedura penala nu este de natura a afecta dispozitiile constitutionale invocate in sustinerea exceptiei, ci, dimpotriva, este expresia dreptului la un proces echitabil care implica toate garantiile procesuale penale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 6 iulie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 10.263/2004, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 7 si 12 din Codul de procedura penala.
    Exceptia a fost ridicata de Anna-Maria Tinu si Tamara Tinu in dosarul cu numarul de mai sus, avand drept obiect solutionarea unei plangeri formulate impotriva unei solutii de netrimitere dispusa de parchet.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin ca art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala restrange dreptul partilor si al instantei la lamurirea cauzei prin probe, deoarece singura dovada admisa pentru a servi la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni este doar aceea cu inscrisuri. Prin urmare, nu se poate vorbi despre respectarea dreptului la aparare, a dreptului oricarei persoane de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor si intereselor sale legitime ori despre un proces echitabil. In speta dedusa judecatii autorii exceptiei sustin ca nu au posibilitatea sa solicite instantei administrarea de probe noi, care sa dovedeasca existenta infractiunii, si atata timp cat acestea nu au fost administrate in fata organului de urmarire penala, materialul probator nu poate fi completat.
    Dispozitiile alin. 12 al aceluiasi articol sunt de asemenea neconstitutionale, deoarece termenul de 20 de zile este un termen imperativ, si nu de recomandare, iar nerespectarea lui atrage nulitatea actului intocmit dupa implinirea lui. Or, intr-o atare situatie nu se mai poate pune in discutie respectarea dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la termenul rezonabil, intrucat durata unui proces nu poate fi previzibila.
    Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece, in ceea ce priveste art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala, acesta trebuie interpretat si aplicat impreuna cu dispozitiile alin. 8 al aceluiasi articol. Or, din economia textelor aratate se desprinde concluzia ca instanta de judecata are in vedere, in momentul solutionarii plangerii, intreg materialul probator existent la dosarul cauzei, care, desi nu a fost administrat in mod nemijlocit de catre aceasta, poate contine si alte mijloace de proba decat inscrisuri. Mai mult decat atat, in conditiile alin. 8 lit. b), instanta poate dispune desfiintarea solutiei si trimiterea cauzei procurorului in vederea inceperii sau redeschiderii urmaririi penale, situatie in care dispozitiile art. 333 alin. 2 din Codul de procedura penala se aplica in mod corespunzator, sau, potrivit alin. 8 lit. c), poate retine cauza spre rejudecare, cu aplicarea dispozitiilor privind judecata in prima instanta si a cailor de atac. Prin urmare partile interesate beneficiaza de toate drepturile invocate de autor in sustinerea exceptiei si nu se poate pune in discutie nerespectarea dreptului la aparare, a liberului acces la justitie sau a dreptului la un proces echitabil.
    In ceea ce priveste dispozitiile art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedura penala, instanta de judecata opineaza ca termenul de 20 de zile este un termen de recomandare si nicidecum unul imperativ, asa cum sustine autorul exceptiei. In situatia in care legiuitorul ar fi dorit sa-i dea o asemenea calificare, ar fi prevazut, desigur, si sanctiunea aplicata in cazul nerespectarii lui.
    Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul Romaniei apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentala, competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt stabilite de lege. In virtutea acestei dispozitii plangerea prevazuta de art. 278^1 din Codul de procedura penala a fost conceputa de legiuitor ca o cale de atac in cadrul careia instanta analizeaza legalitatea si temeinicia rezolutiei sau ordonantei de netrimitere in judecata fata de continutul dosarului de urmarire penala. Aceasta rezulta din modul de reglementare a solutiilor care pot fi pronuntate in urma verificarii dupa criteriile si in conditiile aratate in alin. 8.
    Instituirea unui termen de solutionare a plangerii transpune prevederile constitutionale mai sus amintite potrivit carora legiuitorul este singurul competent sa reglementeze procedura de judecata. Astfel, termenul de solutionare, criticat de autorul exceptiei, da expresie principiului celeritatii care sta la baza desfasurarii procesului penal, potrivit art. 1 din Codul de procedura penala, precum si dispozitiilor art. 21 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora partile au dreptul la solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil. Guvernul mai arata, in punctul sau de vedere, ca termenul de 20 de zile este un termen de recomandare, concluzie care se desprinde din absenta unei sanctiuni procesuale pentru cazul depasirii lui.
    Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat textele legale criticate nu opresc partile interesate de a se adresa instantelor judecatoresti, de a fi aparate si de a se prevala de toate garantiile procesuale care conditioneaza, intr-o societate democratica, desfasurarea unui proces echitabil, ci, dimpotriva, dau expresie preocuparii legiuitorului de a asigura solutionarea cauzelor penale intr-un termen rezonabil.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 278^1 alin. 7 si 12 din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut: "Instanta, judecand plangerea, verifica rezolutia sau ordonanta atacata, pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi prezentate. [...]
    Instanta este obligata sa rezolve plangerea in termen de cel mult 20 de zile de la primire si sa comunice, de indata si motivat, persoanei care a facut plangerea, modul in care aceasta a fost rezolvata."
    Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (2) si (3) referitoare la exercitarea neingradita a dreptului partilor la un proces echitabil si ale art. 24 referitoare la "dreptul la aparare", precum si prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale care dispun in legatura cu "dreptul la un proces echitabil".
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca prin dispozitiile legale criticate s-a prevazut posibilitatea atacarii rezolutiilor sau ordonantelor de netrimitere in judecata dispuse de procuror, pe calea sesizarii instantei de judecata careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta.
    Fiind vorba de dispozitii de procedura judiciara, pe care legiuitorul are competenta sa le adopte potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, exceptia ridicata in cauza nu ar putea fi admisa decat in cazul in care aceste dispozitii ar contraveni normelor si principiilor consacrate prin Legea fundamentala.
    Sustinerea autorilor exceptiei in sensul ca dispozitiile legale atacate ar contraveni prevederilor art. 21 alin. (2) si (3) si ale art. 24 din Constitutie, precum si ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind liberul acces la justitie, dreptul la aparare si la un proces echitabil este nefondata, deoarece, pe de o parte, aceste dispozitii legale sunt menite tocmai sa asigure accesul la justitie in cauzele in care parchetul a emis acte de netrimitere in judecata, iar pe de alta parte, in plangerea formulata impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului nu se judeca insasi cauza, ci doar temeinicia si legalitatea solutiilor pronuntate de procuror, pe baza probelor administrate in cursul urmaririi penale si a eventualelor probe scrise infatisate instantei de partile in proces.
    In limitele obiectului aceste categorii de cauze, partile care se plang impotriva ordonantei sau rezolutiei de netrimitere in judecata au posibilitatea sa demonstreze atat caracterul incomplet al urmaririi penale, cat si aprecierea eronata a probelor pe care s-a intemeiat solutia emisa de procuror. In prima ipoteza, instanta admite plangerea, prin sentinta, desfiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata si trimite cauza procurorului in vederea inceperii sau redeschiderii urmaririi penale, iar in cea de-a doua ipoteza, cand probele existente la dosar sunt insuficiente pentru judecarea cauzei, instanta retine cauza spre judecare.
    Nici o dispozitie legala nu impiedica partea interesata ca, atunci cand apreciaza ca este posibila administrarea altor probe pentru stabilirea adevarului, sa solicite procurorului care a emis actul de netrimitere in judecata sau procurorului superior ierarhic sa dispuna, in conditiile prevazute de lege, inceperea sau redeschiderea urmaririi penale.
    In ceea ce priveste critica art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedura penala, sustinerile autorilor exceptiei nu pot fi primite, termenul de 20 de zile stabilit pentru solutionarea plangerii impotriva rezolutiei sau a ordonantei de netrimitere in judecata urmarind, in mod explicit, asigurarea celeritatii procedurii, stabilirea acestui termen nefiind de natura sa incalce prevederile constitutionale invocate sau normele stabilite prin conventiile internationale la care Romania este parte.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 7 si 12 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Anna-Maria Tinu si Tamara Tinu in Dosarul nr. 10.263/2004 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 26 octombrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Afrodita Laura Tutunaru