DECIZIE Nr. 44
din 14 ianuarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1), art. 6 alin. (2), art.
13 si art. 14 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 119/2007
privind masurile pentru combaterea întarzierii executarii obligatiilor de plata
rezultate din contracte comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 156 din 11 martie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 6 alin.
(2), art. 13 şi art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii
executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Maxima
Production" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.514/303/2009 al
Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată. In acest sens, invocă
jurisprudenţa constantă a Curţii în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 9 iulie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 326/833/2009, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a
sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei
de neconstituţionalitate a art. 2 alin. (1), art. 6 alin. (2), art. 13
şi art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii
executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Maxima
Production" - S.R.L. din Bucureşti.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul susţine
că dispoziţiile art. 2 alin. (1), art. 6 alin. (2), art. 13 şi
art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
119/2007 sunt neconstituţionale, prin aplicarea acestora
încălcându-se dreptul la apărare şi la un proces echitabil.
Posibilitatea soluţionării cererii creditorului doar pe baza actelor
depuse şi a explicaţiilor date de acesta împiedică exercitarea
dreptului la apărare, iar emiterea titlului executoriu în urma unui proces
sumar şi executarea acestui titlu încalcă dreptul constituţional
la ocrotirea proprietăţii.
Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Autorităţile nu au comunicat punctele lor de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 2 alin. (1), art. 6 alin. (2), art. 13 şi
art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării
obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31
octombrie 2007, texte de lege care au următorul conţinut:
- Art. 2 alin. (1): „Prezenta ordonanţă de
urgenţă se aplică creanţelor certe, lichide şi
exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani
care rezultă din contracte comerciale.";
- Art. 6 alin. (2): „La cerere se anexează
înscrisurile ce atestă cuantumul sumei datorate şi orice alte
înscrisuri doveditoare ale acesteia.";
- Art. 13: „(1) Impotriva ordonanţei de
plată debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de
la data comunicării acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţionează de
către instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în
primă instanţă.
(3) Cererea în anulare nu suspendă
executarea. Suspendarea va putea fi însă încuviinţată, la
cererea debitorului, numai cu dare de cauţiune, al cărei cuantum va
fi fixat de instanţă.
(4) Dacă instanţa învestită admite
cererea în anulare, aceasta va anula ordonanţa de plată,
pronunţând o hotărâre irevocabilă. Prevederile art. 9 alin. (3)
se aplică în mod corespunzător.
(5) Hotărârea prin care a fost respinsă
cererea în anulare este irevocabilă.";
-Art. 14 alin. (1): „Ordonanţa de plată,
devenind irevocabilă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în
anulare, constituie titlu executoriu."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale
cuprinse în art. 21, 24 şi 44.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că, asupra constituţionalităţii
dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
119/2007, s-a pronunţat în repetate rânduri, exemplu fiind Decizia nr.
1.001 din 7 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, sau Decizia nr. 1.116 din 16 octombrie
2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din
19 noiembrie 2008. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 a fost
adoptată pentru a stabili măsuri pentru combaterea întârzierii
executării obligaţiilor de plată asumate prin contracte
comerciale şi pentru stabilirea unei proceduri simplificate de
soluţionare a acţiunilor în justiţie având ca obiect asemenea
obligaţii. Or, potrivit art. 126 din Constituţie, competenţa instanţelor
de judecată şi procedura în faţa acestora se stabilesc prin
lege, precum ordonanţa criticată. Prevederile de lege criticate sunt
în sensul aplicării principiului rolului activ al judecătorului,
care, la soluţionarea pricinilor în primă instanţă, are
obligaţia de a încerca împăcarea părţilor. Faptul că,
potrivit art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
119/2007, judecătorul citează părţile pentru
explicaţii şi lămuriri şi stăruie în efectuarea
plăţii sumei datorate nu înseamnă că acesta se
antepronunţă, întrucât hotărârea se va da numai după ce
judecătorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv cele
propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din ordonanţă prevede că
procedura reglementată de acest act normativ vizează exclusiv
creanţele certe, lichide şi exigibile ce reprezintă
obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din
contracte comerciale, iar art. 10 dispune că ordonanţa de plată
se va emite numai în urma verificării cererii pe baza înscrisurilor
depuse, a declaraţiilor părţilor, precum şi a celorlalte
probe administrate, instanţa constatând că cererea este
întemeiată.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 13 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 dau posibilitatea
contestării de către debitor a ordonanţei de plată şi
reglementează procedura pentru exercitarea căii de atac. Aşa
fiind, Curtea constată că prevederile art. 2, 6, 13 şi 14 din
ordonanţă nu numai că nu încalcă dreptul la apărare
şi dreptul părţilor la un proces echitabil, ci, dimpotrivă,
dau expresie acestor drepturi.
Intrucât nu au apărut împrejurări noi, care
să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale în această materie, soluţia adoptată în
precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază
îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 6 alin (2), art. 13 şi art. 14
alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007
privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării
obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Maxima
Production" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.514/303/2009 al
Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 14 ianuarie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu