DECIZIE Nr.
437 din 26 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind
vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile
statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat si ale art.
6 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vanzarea de locuinte construite din
fondurile statului catre populatie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 393 din 10 iunie 2009
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind
vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile
statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat şi ale art.
6 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din
fondurile statului către populaţie, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Faur" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 14.288/3/2008 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de
19 martie 2009 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când
Curtea, la cererea reprezentantului autorului excepţiei, a amânat pronunţarea
pentru data de 26 martie 2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1.118 R din 6 iunie 2008,
pronunţată în Dosarul nr. 14.288/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a
IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind
vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile
statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat şi ale art.
6 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile
statului către populaţie.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Faur" - S.A. din Bucureşti într-un recurs declarat împotriva încheierii
de respingere a sesizării Curţii Constituţionale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat
este neconstituţional, întrucât „consacră" obligaţia de a vinde locuinţele
construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau
bugetare de stat către titularii contractelor de închiriere, fără a diferenţia
între calitatea de persoană de drept public şi cea de drept privat, precum şi
impunerea unui preţ de vânzare derizoriu şi fără a se avea în vedere că între
timp aceste unităţi de stat s-au privatizat, iar locuinţele fac parte din
„patrimoniul" acestora.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că prevederile de lege criticate nu contravin
dispoziţiilor constituţionale invocate. Arată că asupra constituţionalităţii
prevederilor de lege criticate Curtea s-a pronunţat prin mai multe decizii,
respingând excepţia.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Arată că prin
dispoziţiile criticate a fost consacrată „o normă de justiţie socială, întrucât
dă posibilitatea chiriaşilor să cumpere locuinţele la construirea cărora au
contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. In cazul
privatizării unităţilor din ale căror fonduri a fost construită locuinţa ce a
făcut obiectul vânzării, obligaţia de vânzare către chiriaşi, prevăzută de
dispoziţiile Legii nr. 85/1992, este - astfel cum a statuat Curtea
Constituţională - o obligaţie in rem, deci în considerarea bunului
(locuinţa construită din fondurile unităţii economice sau bugetare), iar nu o
obligaţie in personam, care ar fi avut în considerare societatea
comercială ce a luat naştere pe calea privatizării".
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând Decizia civilă nr. 1.118 R din 6 iunie 2008,
punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului părţii prezente, concluziile
procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de
locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din
fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, şi ale art. 6 din
Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile
statului către populaţie, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 22 din 8 februarie 1990.
Textele criticate au următoarea redactare:
- Art. 7 din Legea nr. 85/1990: „Locuinţele
construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la
data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuinţele de
intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea
acestora, cu plata integrală sau în rate a preţului, în condiţiile
Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi.
De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condiţiile
prevederilor alin. 1 şi cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. 3,
titularilor de contracte de închiriere şi locuinţele care înainte de 6 martie
1945 au aparţinut regiilor autonome, instituţiilor şi societăţilor cu capital
de stat, mixt sau privat, care şi-au încetat existenţa după această dată sau,
după caz, au devenit, prin reorganizare, unităţi economice sau bugetare de
stat.
Locuinţele care înainte de 6 martie 1945 au
aparţinut societăţilor cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condiţiile
de evaluare, de achitare integrală sau în rate a preţului şi de exceptare de la
vânzare, prevăzute în Legea nr. 112/1995.
Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevăzute la alin.
1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de
vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor
face în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi,
completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzură din Decretul nr.
93/1977, la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe
ţară la data cumpărării, faţă de cel existent la data intrării în vigoare a
Legii nr. 85/1992.
Art. 1 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.
Beneficiază de prevederile alin. 1 şi chiriaşii care
nu sunt angajaţii unităţilor proprietare.
Locuinţele de intervenţie, în sensul prezentei legi,
sunt cele destinate cazării personalului unităţilor economice sau bugetare
care, prin contractul de muncă, îndeplineşte activităţi sau funcţii ce necesită
prezenţa, permanentă sau în caz de urgenţă, în cadrul unităţilor. Aceste
locuinţe nu se vând.
Unităţile economice sau bugetare pot să deţină şi să
construiască din fonduri proprii locuinţe de serviciu, destinate închirierii
salariaţilor acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de
muncă. Modul de administrare şi eventuala
înstrăinare a acestor locuinţe se vor stabili de consiliile de administraţie,
respectiv de conducerile unităţilor.
Locuinţele de serviciu din mediul rural, destinate
personalului medical, didactic, altor specialişti sau personalului Ministerului
de Interne, nu se vând.";
- Art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990: „Preţurile
de vânzare către populaţie pentru locuinţele construite din fondurile statului
şi recepţionate până la data de 31 decembrie 1989 se stabilesc potrivit
anexelor nr. 1 şi 2.
In vederea corelării preţurilor de vânzare cu
preţurile de deviz pentru locuinţele recepţionate după 1 ianuarie 1990,
Ministerul Economiei Naţionale, Ministerul Finanţelor şi Comisia Naţională
pentru Urbanism şi Amenajarea Teritoriului vor prezenta în termen de 60 de zile
de la data prezentului decret-lege nivelurile corespunzătoare ale preţurilor de
vânzare în funcţie de numărul de camere, suprafeţele utile, gradul de confort
şi finisaj."
Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei
sunt cele ale art. 44 alin. (1), (2) şi (3) privind dreptul de proprietate
privată, ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 135 privind
economia şi ale art. 136 referitor la proprietate, precum şi dispoziţiile art.
1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în
faţa Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, care, prin încheiere, a respins ca
fiind inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Impotriva
acestei încheieri autorul excepţiei a formulat recurs la Tribunalul Bucureşti -
Secţia a IV-a civilă, instanţă care, prin Decizia civilă nr. 1.118 R din 6
iunie 2008, a admis calea de atac şi a modificat încheierea judecătoriei în
sensul sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate.
într-o atare situaţie, Curtea constată că decizia pronunţată de Tribunalul
Bucureşti - Secţia a IV-a civilă nu a soluţionat fondul cauzei, împrejurare ce
ar fi făcut inutil controlul de constituţionalitate al prevederilor criticate,
ci numai problema admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate. Aşa
fiind, deşi sesizarea nu s-a realizat printr-o încheiere, aşa cum prevăd
dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, pentru a se evita
tergiversarea soluţionării litigiului dintre părţi, deci pentru înfăptuirea cu
celeritate a actului de justiţie, Curtea Constituţională reţine spre judecare
excepţia de neconstituţionalitate.
Examinând excepţia, Curtea constată că s-a mai
pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor de lege criticate prin
raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale ca şi în prezenta cauză, de
exemplu, prin Decizia nr. 814 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 574 din 30 iulie 2008.
Curtea a statuat că art. 7 din Legea nr. 85/1992
consacră o normă de justiţie socială, dând posibilitatea chiriaşilor să cumpere
locuinţele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul
sistem statal-juridic. Pe această bază s-a apreciat că dispoziţiile criticate
sunt nu numai conforme literei şi spiritului art. 44 din Constituţie, ci şi
legitime din punct de vedere economic, social şi moral. Curtea a reţinut că,
deşi în proprietatea societăţilor comerciale sau a regiilor autonome au intrat
şi locuinţele construite din fondurile proprii, legiferarea posibilităţii ca
fiecare chiriaş al unei asemenea locuinţe să devină proprietar nu poate fi
privită decât ca o limitare legală a dreptului de proprietate al persoanelor
juridice respective.
In cazul privatizării unităţilor din ale căror fonduri
a fost construită locuinţa ce a făcut obiectul vânzării, obligaţia de vânzare
către chiriaşi, prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 85/1992, este - astfel cum
a statuat Curtea Constituţională - o obligaţie in rem, instituită în
considerarea bunului (locuinţa construită din fondurile unităţii economice sau
bugetare), iar nu o obligaţie in personam, reglementată în considerarea
persoanei, societatea comercială ce a luat naştere pe calea privatizării.
Curtea a constatat că textele de lege criticate nu
prevăd o expropriere şi nicio naţionalizare sau orice altă măsură de trecere
silită a locuinţelor în proprietatea publică a statului.
Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia
menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind
elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990, Curtea constată că, de fapt,
autorul excepţiei nu critică obligativitatea înstrăinării locuinţelor, ci
preţul de vânzare al acestora. Or, aceasta nu este o problemă de
constituţionalitate, fiind o problemă de opţiune legislativă. Legiuitorul a
înţeles să stabilească preţul de vânzare într-un cuantum care să permită
chiriaşilor să îşi poată exercita efectiv dreptul la cumpărarea locuinţelor, în
cazul unui preţ ridicat dreptul acestora devenind iluzoriu.
In aceste condiţii textele de lege criticate nu
contravin sub niciun aspect dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale
invocate.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi
spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile
unităţilor economice sau bugetare de stat şi ale art. 6 din Decretul-lege nr.
61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului către
populaţie, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Faur" - S.A. din
Bucureşti în Dosarul nr. 14.288/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a
IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 martie
2009.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Maria Bratu