DECIZIE Nr.
436 din 30 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 402 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 541 din 22 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 402 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Camera de Comerţ şi Industrie laşi în Dosarul nr.
1.963/2004 al Tribunalului laşi.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 7 decembrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 1.963/2004, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Camera de Comerţ şi Industrie Iaşi.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, datorită
„formulării derizorii" a art. 402 alin. 3 din Codul de procedură civilă,
cauza sa va fi judecată în complet de apel, deci în doi judecători, deşi
contestaţia se judecă cu procedura prevăzută pentru judecata în prima instanţă
şi, ca atare, ar trebui să fie examinată de un complet format dintr-un singur
judecător. In opinia autorului excepţiei, prin aceasta se aduce atingere
dreptului său la apărare şi la un proces echitabil, întrucât nu mai poate
beneficia de calea de atac a apelului, ci numai de cea
a recursului.
Tribunalul Iaşi consideră
că excepţia de neconstitu-ţionalitate este neîntemeiată. In acest sens arată că
dispoziţiile art. 400-402 din Codul de procedură civilă instituie reglementarea
de bază privind competenţa instanţelor de a soluţiona contestaţiile la
executare. Astfel, dacă în ceea ce priveşte contestaţia împotriva măsurilor de
executare competenţa aparţine întotdeauna judecătoriei, contestaţia la titlu se
îndreaptă la instanţa care a emis acest titlu, deci este posibil ca o asemenea
contestaţie să fie rezolvată de judecătorie, tribunal, curte de apel sau chiar de Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie. Instanţa apreciază că modul în care instanţele de judecată aplică
legea nu poate face obiect al controlului de constituţionalitate, pentru
aceasta existând mecanismul controlului judecătoresc al hotărârilor pronunţate
de instanţe prin intermediul căilor de atac.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 402 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. In
acest sens arată că dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere dreptului
persoanei de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin
lege, ci, mai mult, acestea sunt în deplină concordanţă cu prevederile art. 126
alin. (2) din Constituţie potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti
şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor,
notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstitu-ţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 402 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora
„Contestaţia la executare se judecă cu procedura prevăzută pentru judecata
în primă instanţă, care se aplică în mod corespunzător. Părţile vor fi citate
în termen scurt, iar judecarea contestaţiei se face de urgenţă şi cu precădere.
Hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie se dă
fără drept de apel, cu excepţia hotărârii pronunţate în temeiul art. 4001 şi al art. 401 alin. 2.
Hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia
privind înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă
aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea ce se execută."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege
criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3)
teza întâi privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 care consacră
dreptul la apărare.
Examinând critica autorului
excepţiei, Curtea constată că, în ceea ce priveşte motivul de neconstitutionalitate
referitor la „suprimarea căii de atac a apelului", Curtea a statuat în
jurisprudenta sa constantă că „accesul liber la justiţie nu înseamnă că el
trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti, deoarece competenţa şi
căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli
deosebite, în considerarea unor situaţii deosebite".
Aşa fiind, Curtea nu poate reţine că textul de lege
dedus controlului contravine art. 21 din Constituţie, în măsura în care, în
cuprinsul acestuia, nu se precizează in terminis că accesul liber la justiţie implică întotdeauna dreptul de a
exercita atât calea de atac a apelului, cât şi a recursului, situaţie în care exercitarea cumulativă a ambelor căi
de atac împotriva unei hotărâri ar fi constituit, într-adevăr, un criteriu de
constituţionalitate. De altfel, nici reglementările internaţionale în materie
nu impun un anumit număr de grade de jurisdicţie sau de căi de atac, în acest
sens fiind art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, care prevede asigurarea posibilităţii unui recurs
efectiv la o instanţă naţională.
Curtea constată că nu poate fi reţinută nici critica
privind înfrângerea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 24
referitoare la dreptul la apărare, deoarece exercitarea acestui drept nu este
îngrădită, părţile având dreptul de a fi asistate de un avocat în tot cursul
procesului şi de a beneficia, în cadrul procesului, de toate mijloacele de
apărare şi garanţiile prevăzute de lege, independent de gradele de jurisdicţie
de care beneficiază.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 402 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Camera de Comerţ şi Industrie laşi în Dosarul nr. 1.963/2004 al Tribunalului
laşi.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora