Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, excepţie ridicată de Dan Dragoş Dumitraşcu în Dosarul nr. 1.925/54/2014 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.703D/2015.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea statul român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 4 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.925/54/2014, Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, excepţie ridicată de Dan Dragoş Dumitraşcu într-o cauză penală în care se fac cercetări pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată şi evaziune fiscală.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că deducerea cunoaşterii provenienţei bunurilor din circumstanţele faptice obiective creează o veritabilă prezumţie de vinovăţie, încălcând dreptul la un proces echitabil şi principiul egalităţii în faţa legii. Astfel, se răstoarnă sarcina probei în procesul penal care, în final, îl obligă pe inculpat să îşi dovedească nevinovăţia prin fapte negative nedeterminate. 7. Totodată, este afectat principiul egalităţii în faţa legii, deoarece în cazul persoanelor acuzate de săvârşirea infracţiunii de spălare de bani aceştia trebuie să îşi probeze nevinovăţia, pe când, în cazul celorlalţi inculpaţi, nu operează o asemenea prezumţie.8. De asemenea, norma legală atacată ridică serioase semne de întrebare cu privire la previzibilitatea dispoziţiei şi având în vedere exigenţele art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, textul apare ca fiind confuz, imprecis şi impredictibil.9. În sfârşit, sintagma „circumstanţe faptice obiective" lipseşte de previzibilitate norma de incriminare, în condiţiile în care principiul respectării legilor şi cel al legalităţii incriminării impun legiuitorului să legifereze prin texte suficient de clare şi precise pentru a putea fi aplicate, inclusiv prin asigurarea posibilităţii persoanelor interesate de a se conforma prescripţiei legale.10. Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 73 din 27 ianuarie 2011. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 73 din 27 ianuarie 2011.13. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, principiul egalităţii în drepturi nu exclude, ci, dimpotrivă presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite, iar violarea principiului egalităţii şi nediscriminării ar putea exista atunci când se aplică un tratament diferenţiat la cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă. Or, în speţă, dispoziţiile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice.14. Nu poate fi primită nici susţinerea potrivit căreia dispoziţiile criticate afectează dreptul la un proces echitabil şi prezumţia de nevinovăţie, deoarece acestea se aplică în corelaţie cu principiul aplicării legii procesual penale consacrat de art. 5 din Codul de procedură penală privind aflarea adevărului, care instituie obligaţia organelor judiciare de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana suspectului/inculpatului. Totodată, organele judiciare sunt obligate să strângă şi să administreze probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului/inculpatului. De asemenea, potrivit art. 101 alin. (1) din Codul de procedură penală, probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Ca urmare, legea procesual penală conţine norme-garanţii de natură să asigure şi să garanteze aflarea adevărului prin aprecierea obiectivă a probelor.15. În sfârşit, conţinutul juridic al infracţiunii de spălare a banilor, precum şi modalităţile concrete de săvârşire a faptei, coroborate cu împrejurarea cunoaşterii provenienţei bunurilor sau a scopului urmărit sunt de natură să ofere suficientă previzibilitate, judecătorul având astfel posibilitatea de a proceda la o corectă individualizare a pedepsei. Totodată, textul criticat permite destinatarilor săi - care pot apela, la nevoie, la sfatul unor specialişti - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. În acest sens este şi jurisprudenţa instanţei europene de la Strasbourg care a reţinut în mod constant că previzibilitatea legii nu se opune ca persoana interesată să fie nevoită să recurgă la consiliere de specialitate pentru a evalua la un nivel rezonabil circumstanţele cauzei şi consecinţele ce ar putea decurge dintr-o anumită acţiune (a se vedea hotărârile din 25 mai 1993 şi 15 noiembrie 1996 pronunţate în cauzele Kokkinakis împotriva Greciei şi Cantoni împotriva Franţei). 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 12 octombrie 2012, care au următorul conţinut: „(4) Cunoaşterea provenienţei bunurilor sau scopul urmărit poate fi dedusă/dedus din circumstanţele faptice obiective."19. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la respectarea Constituţiei şi a legilor, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, precum şi dispoziţiile art. 6 part. 2 referitor prezumţia de nevinovăţie din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale contestate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 687 din 20 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 4 decembrie 2015, Curtea a statuat că din simpla analiză a textului se poate observa că legiuitorul a incriminat fapta condiţionat de cunoaşterea de către autorul operaţiunii a împrejurării că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni, sens în care o astfel de cunoaştere poate fi dedusă din circumstanţe faptice obiective. Acest fapt nu echivalează cu încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, deoarece, în acord cu art. 99 din Codul de procedură penală, sarcina probei care serveşte la cunoaşterea împrejurărilor care dovedesc că o persoană avea cunoştinţă de anumite aspecte referitoare la provenienţa bunurilor aparţine procurorului, suspectul sau inculpatul nefiind obligat să îşi dovedească nevinovăţia.21. Acesta este sensul dispoziţiilor legale criticate, potrivit cărora cunoaşterea provenienţei bunurilor sau scopul urmărit poate fi dedusă/dedus din circumstanţele faptice obiective ce îşi găsesc corespondent în probele administrate în condiţiile mai sus arătate.22. În plus, prevederile contestate stabilesc criterii obiective de apreciere a caracterului penal al operaţiunilor săvârşite în legătură cu bunul sau sumele rezultate dintr-o anumită infracţiune. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că norma legală trebuie să fie suficient de accesibilă şi de previzibilă, astfel încât să permită cetăţeanului să dispună de informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat şi să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea. Astfel, în Hotărârea din 25 august 1998, pronunţată în Cauza Hertel împotriva Elveţiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că previzibilitatea legii nu trebuie neapărat să fie însoţită de certitudini absolute. Certitudinea, chiar dacă este de dorit, este dublată uneori de o rigiditate excesivă, or, dreptul trebuie să ştie să se adapteze schimbărilor de situaţie. Există multe legi care se servesc, prin forţa lucrurilor, de formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare depinde de practică, aşa cum se întâmplă şi în cazul judecătorului român. În Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că legea internă pertinentă care înglobează atât dreptul scris, cât şi pe cel nescris trebuie să fie formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate, care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist, să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Aşa fiind, o lege care atribuie o putere de apreciere (cum este, în speţă, cazul autorităţilor chemate să aplice legea) nu contravine, în principiu, acestei exigenţe.23. În sfârşit, Curtea a mai constatat că, potrivit considerentelor (19) din Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului, „Directiva 91/308/CEE a inclus notarii şi alţi membri ai profesiilor liberale juridice în domeniul de aplicare a regimului comunitar de combatere a spălării banilor; acest domeniu de aplicare trebuie să rămână neschimbat în prezenta directivă; membrii acestor profesii liberale juridice, definiţi de statele membre, se supun dispoziţiilor prezentei directive, atunci când participă la tranzacţii financiare sau comerciale, inclusiv la furnizarea de consultanţă fiscală, deoarece aici se întâlneşte riscul cel mai ridicat ca serviciile membrilor profesiilor liberale juridice să fie folosite ilegal, în scopul spălării produselor activităţii infracţionale sau în scopul finanţării terorismului." Aşa fiind, potrivit art. 1 din această ultimă directivă, cunoaşterea, intenţia sau motivaţia, ce trebuie să fie un element al activităţilor de spălare de bani, pot fi stabilite pe baza unor stări de fapt obiective, adică pe baza aceloraşi circumstanţe faptice obiective criticate de autor în prezenta cauză şi care, prin excelenţă, constituie atributul organelor judiciare, Curtea Constituţională nefiind competentă să se pronunţe asupra modului de interpretare şi de aplicare a legii într-o speţă dedusă judecăţii instanţei de drept comun.24. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.25. Distinct de aceste argumente, Curtea constată că nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece se compară situaţia juridică a persoanelor acuzate de săvârşirea infracţiunii de spălare de bani cu cea a persoanelor acuzate de săvârşirea altor infracţiuni. Or, prezumţia de nevinovăţie operează pentru toate persoanele acuzate indiferent de fapta pentru care sunt cercetaţi şi, prin urmare, nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia este afectat principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dan Dragoş Dumitraşcu în Dosarul nr. 1.925/54/2014 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia penală pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 21 iunie 2016.PREŞEDINTE,MONA-MARIA PIVNICERUMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru