DECIZIE Nr.
430 din 15 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) si (2) si ale art. 103
lit. f) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
strainilor în Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 334 din 20 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2)
şi ale art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,
excepţie ridicată de Zhao Jufeng în Dosarul nr. 2.317/2/2009 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal, care formează obiectul Dosarului nr.
6.826D/2009 al Curţii Constituţionale.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr.
7.265D/2009 şi nr. 7.266D/2009, având ca obiect excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1)şi (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, respectiv a
dispoziţiilor art. 102 alin. (1) şi (2) şi art. 103 lit. f) din
aceeaşi ordonanţă de urgenţă a Guvernului,
ridicată de Chen Rugen şi Wang Haisen în dosarele nr. 2.127/2/2009
şi nr. 2.362/2/2009 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspund Zhao Jufeng şi Chen
Rugen, autori ai excepţiei de neconstituţionalitate ce formează
obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 6.826D/2009 şi nr.
7.265D/2009, însoţiţi de domnul Ioan Budura, interpret autorizat de
limba chineză. Se constată lipsa celuilalt autor al excepţiei
şi a părţii Oficiul Român pentru Imigrări, faţă
de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent învederează Curţii
că toate aceste dosare se află la al doilea termen de judecată.
Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect
al cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexării lor.
Autorii prezenţi şi reprezentantul
Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 7.265D/2009 şi nr.
7.266D/2009 la Dosarul nr. 6.826D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele Curţii acordă cuvântul autorilor prezenţi.
Aceştia descriu împrejurările personale care justifică
solicitările lor de a rămâne pe teritoriul României.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, precizând că prevederile
de lege criticate au ca scop protejarea vieţii de familie, astfel că
nu contravin prevederilor constituţionale şi convenţionale
invocate de autorii excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, reţine următoarele:
Prin încheierile din 27 mai 2009, 13 mai 2009 şi
10 iunie 2009, pronunţate în dosarele nr. 2.317/2/2009, nr. 2.127/2/2009
şi, respectiv, nr. 2.362/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (1) şi (2)
şi ale art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.
Excepţiile au fost ridicate de Zhao Jufeng, Chen
Rugen şi Wang Haisen în cauze având ca obiect soluţionarea cererilor
de acordare a regimului tolerării şederii acesteia pe teritoriul
României sau de prelungire a acestuia.
In motivările excepţiei de neconstituţionalitate
se susţine, în esenţă, că
textele de lege criticate nu menţionează explicit motivul vieţii
de familie ca motiv de acordare a regimului tolerării, iar noţiunile
„motive obiective" şi „împrejurări independente de voinţa
străinului, imprevizibile şi de neînlăturat" sunt prea vagi
şi imprecise. Or, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a
Drepturilor Omului, legea trebuie să indice cu suficientă claritate
limitele şi modalităţile de exercitare a marjei de apreciere
acordate autorităţilor.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată,
reiterând argumentele reţinute de Curtea Constituţională în
jurisprudenţa sa în materie.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât
tolerarea rămânerii pe teritoriul României a străinilor care nu au
drept de şedere este o măsură legală, care nu
impietează exercitarea dreptului persoanei la respectarea vieţii
private şi de familie.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului
şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile autorilor prezenţi,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale art. 103
lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul
conţinut:
-Art. 102 alin. (1) şi (2): „(1) Tolerarea
rămânerii pe teritoriul României, denumită în continuare tolerare,
reprezintă permisiunea de a rămâne pe teritoriul ţării
acordată de Oficiul Român pentru Imigrări străinilor care nu au
dreptul de şedere şi, din motive obiective, nu părăsesc
teritoriul României.
(2) Prin motive
obiective, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, se
înţelege acele împrejurări independente de voinţa
străinului, imprevizibile şi care nu pot fi înlăturate,
datorită cărora străinul nu poate părăsi teritoriul
României.";
- Art. 103 lit. f): „Străinii
prevăzuţi la art. 102 alin. (1) pot fi toleraţi în
următoarele situaţii: (...)
f) atunci când Oficiul Român pentru Imigrări
constată că aceştia se află în imposibilitatea de a
părăsi temporar România din alte motive obiective."
In opinia autorilor excepţiei de
neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin
dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Constituţie şi celor ale art.
8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, care garantează dreptul la
viaţă familială şi privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea observă că a mai examinat constituţionalitatea
prevederilor de lege supuse controlului de constituţionalitate prin prisma
aceloraşi critici de neconstituţionalitate ca şi cele formulate
în prezentele cauze conexate şi prin raportare la aceleaşi texte
constituţionale şi convenţionale. Prin mai multe decizii,
instanţa de contencios constituţional a statuat că acestea nu
contravin prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate
în motivarea excepţiilor. Dintre cele mai recente decizii pronunţate
în acest sens poate fi menţionată Decizia nr. 75 din 21 ianuarie
2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 23
februarie 2010, sau Decizia nr. 112 din 9 februarie 2010, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 8 martie 2010.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţiile
şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale art. 103 lit. f)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind
regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Zhao Jufeng,
Chen Rugen şi Wang Haisen în dosarele nr. 2.317/2/2009, nr. 2.127/2/2009
şi, respectiv, nr. 2.362/2/2009 ale Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 15 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu