DECIZIE   Nr. 429 din 21 octombrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 1220 din 20 decembrie 2004

    Ioan Vida               - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Aspazia Cojocaru        - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Ion Predescu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Iuliana Nedelcu         - procuror
    Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ovidiu Adamescu in Dosarul nr. 568/2004 al Tribunalului Constanta - Sectia penala.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, deoarece inexistenta unei cai de atac impotriva hotararii de declinare a competentei nu contravine dispozitiilor constitutionale si nici celor din documentele internationale invocate de autor.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 26 mai 2004, pronuntata in Dosarul nr. 568/2004, Tribunalul Constanta - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedura penala.
    Exceptia a fost ridicata de Ovidiu Adamescu prin aparator Teodor Nita, in dosarul cu numarul de mai sus, avand drept obiect solutionarea unui recurs formulat impotriva unei sentinte penale pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care aceasta si-a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Roman.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca textul legal criticat ingradeste dreptul la aparare si accesul liber la justitie, deoarece nu prevede nici o cale de atac impotriva unei sentinte vatamatoare data in prima instanta, desi, potrivit dispozitiilor din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, orice parte are dreptul la un recurs efectiv. De asemenea, considera ca art. 42 alin. 4 din Codul de procedura penala creeaza inegalitate intre cetateni, prin aceea ca in caz de respingere a declinarii de competenta partea nemultumita poate contesta pe calea recursului, o data cu fondul, si incheierea prin care instanta s-a recunoscut competenta, pe cand in caz de admitere a declinarii de competenta partea nu mai are nici o cale de atac impotriva hotararii.
    Tribunalul Constanta - Sectia penala opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata pentru urmatoarele considerente:
    Prevederile art. 42 alin. 4 din Codul de procedura penala contravin principiului egalitatii in drepturi, deoarece exista diferente de reglementare intre normele procesual civile si cele procesual penale referitoare la hotararea de declinare de competenta a instantei de judecata. Astfel, in timp ce in materie penala o astfel de hotarare nu este supusa nici unei cai de atac, in materie civila hotararea de declinare a competentei poate fi, potrivit art. 158 alin. 3 din Codul de procedura civila, atacata pe calea recursului.
    In opinia instantei, este evident ca textul legal criticat ingradeste liberul acces la justitie, dat fiind ca, impotriva hotararii de declinare a competentei, partea ale carei drepturi sau interese legitime au fost vatamate nu se poate adresa justitiei pentru recunoasterea si respectarea drepturilor sale sau pentru restabilirea situatiei de legalitate. In plus, potrivit art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, orice persoana ale carei drepturi sau libertati au fost incalcate are dreptul la un recurs efectiv, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor de serviciu. Instanta apreciaza ca textul legal contestat nu contravine principiului fundamental al dreptului la aparare si nici art. 53 din Constitutie.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul Romaniei apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece dispozitiile procedural penale criticate potrivit carora hotararile de declinare a competentei nu sunt supuse apelului sau recursului nu contravin prevederilor art. 126 si art. 129 din Legea fundamentala, care atribuie exclusiv legiuitorului stabilirea competentei, a procedurii de judecata si a cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti.
    Nu este ingradit nici exercitiul dreptului la aparare prevazut de art. 24 din Constitutie, intrucat, pe parcursul procesului penal, sunt asigurate toate drepturile persoanei de a se apara impotriva invinuirilor ce i se aduc, de a dovedi nevinovatia sa si de a avea posibilitatea de a fi asistata de un avocat.
    Textul de lege supus controlului Curtii Constitutionale nu restrange exercitiul unor drepturi sau al unor libertati. Prevederile art. 42 alin. 4 din Codul de procedura penala nu aduc atingere nici dreptului la un proces echitabil sau dreptului la un recurs efectiv, deoarece conceptul de proces echitabil nu implica in mod necesar existenta mai multor grade de jurisdictie, a unor cai de atac impotriva hotararilor judecatoresti si nici exercitarea acestor cai de atac de catre toate partile din proces.
    Avocatul Poporului arata ca legiuitorul are dreptul exclusiv de a institui regula potrivit careia hotararea de declinare a competentei nu este supusa apelului si nici recursului, in considerarea faptului ca, prin aceasta, instanta nu se pronunta asupra fondului, iar exercitarea unor cai de atac ar prelungi nejustificat judecarea definitiva a dosarului, cu consecinta diminuarii rolului preventiv si educativ al procesului penal. Eventualele erori pe care le-ar contine hotararea de declinare a competentei pot fi indreptate de catre instanta de control judiciar cu ocazia exercitarii cailor de atac impotriva hotararii prin care s-a rezolvat fondul cauzei.
    Textul legal criticat nu contravine dreptului partilor de a fi aparate in tot cursul procesului penal, iar dispozitiile art. 53 din Constitutie nu au incidenta in cauza.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand Incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 42 alin. 4 din Codul de procedura penala, care are urmatorul continut: "Hotararea de declinare a competentei nu este supusa apelului si nici recursului."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea in drepturi, ale art. 21 referitoare la liberul acces la justitie, ale art. 24 referitoare la dreptul la aparare si ale art. 53 referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau a unor libertati, precum si dispozitiile din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale referitoare la dreptul la un recurs efectiv.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca institutia declinarii de competenta desemneaza obligatia stabilita prin lege pentru organul judiciar investit cu solutionarea cauzei de a trimite cauza organului judiciar competent ori de cate ori constata ca instrumentarea acesteia nu intra in atributiile sale. Declinarea de competenta nu are caracterul unei judecati - pentru ca in cadrul acestei proceduri nu se solutioneaza fondul cauzei -, ci al unui incident in administrarea justitiei, inerent bunei functionari a sistemului judiciar.
    Tinand seama de natura institutiei, ca si de imperativul celeritatii procesului penal, nu se poate retine, asa cum fara temei sustine autorul exceptiei, ca textul de lege prin care se dispune ca hotararea de declinare a competentei nu este supusa apelului si nici recursului este de natura sa incalce sau sa restranga dreptul la aparare al partilor.
    Atat inculpatul, cat si celelalte parti isi pot exercita dreptul la aparare si celelalte drepturi procesuale in fata instantei competente, precum si dreptul de a ataca prin mijloacele prevazute de lege hotararea prin care aceasta instanta va solutiona cauza.
    In ce priveste sustinerea referitoare la incalcarea liberului acces la justitie, nici aceasta nu poate fi primita, caci accesul la justitie inseamna accesul la instantele de judecata inzestrate cu competenta si cu procedurile stabilite prin lege, iar pe de alta parte este impropriu sa se afirme lipsa de acces la justitie chiar in cadrul desfasurarii unui proces judiciar.
    Curtea Constitutionala a retinut, in mod constant, ca principiul egalitatii nu inseamna uniformitate, astfel incat, daca la situatii egale trebuie sa corespunda un tratament egal, la situatii diferite tratamentul juridic nu poate fi decat diferit. Or, critica avansata de autor sub aspectul incalcarii dispozitiilor art. 16 din Constitutie nu poate fi primita, deoarece prevederile art. 42 alin. 4 din Codul de procedura penala se aplica in mod egal tuturor partilor din proces, fara a face nici o diferentiere in cadrul acestei categorii.
    Prin urmare, nefiind incalcate nici unul dintre drepturile si libertatile fundamentale, nu se poate sustine ca s-ar aduce atingere dreptului la un recurs efectiv prevazut de art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, cu atat mai mult cu cat dreptul intern ofera partii interesate suficiente garantii pentru repararea posibilelor incalcari ale drepturilor procesuale.
    Dispozitiile art. 53 din Constitutie nu au incidenta in cauza.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ovidiu Adamescu in Dosarul nr. 568/2004 al Tribunalului Constanta - Sectia penala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 21 octombrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Afrodita Laura Tutunaru