DECIZIE Nr.
428 din 15 aprilie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 425 din 6 iunie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel
Oradea - Secţia civilă mixtă în Dosarul nr. 458/83/2005 al acestei instanţe.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
180D/2008, care are acelaşi obiect al excepţiei de neconstituţionalitate.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei,
avocatul Ilie Şerban, cu împuternicire avocaţială la dosar. Lipsesc celelalte
părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor, având în vedere faptul că sunt îndeplinite cerinţele conexării
prevăzute de art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
Apărătorul părţii prezente nu se opune conexării celor
două dosare.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord ca
aceste dosare să fie conexate.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor, în
temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea
Dosarului nr. 180D/2008 la Dosarul nr. 1.166D/2007,
care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Avocatul părţii prezente solicită admiterea excepţiei
de neconstituţionalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise anexate
la încheierea de sesizare a Curţii. Totodată, invocă şi încălcarea prevederilor
Cartei Europene a Drepturilor Omului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât nu au
intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare ajurisprudenţei
Curţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 9 mai 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 458/83/2005, şi Incheierea din 16 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr.
1.738/97/2007, Curtea de Apel Oradea - Secţia civilă mixtă şi Tribunalul
Hunedoara - Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate
în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Excepţia a fost ridicată din oficiu de Curtea de Apel
Oradea - Secţia civilă mixtă şi de Cristian Martin Florian Niedermayer.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prin Legea nr. 247/2005 privind reforma
în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente au
fost aduse modificări unor legi speciale din domeniile proprietăţii în ceea ce
priveşte termenul de depunere a cererilor având ca obiect dreptul de
proprietate, în sensul stabilirii unui nou termen. In cazul Legii nr. 10/2001
nu a mai fost stabilit un nou termen pentru depunerea acestor cereri, or, acest
lucru reprezintă o încălcare a prevederilor art. 44 alin. (2) teza întâi din
Constituţie. In plus, mai susţin că termenul prevăzut de textul de lege
criticat, fiind un termen de decădere, împiedică instanţa de judecată să aplice
regulile specifice instituţiei prescripţiei, şi anume întreruperea sau
suspendarea şi chiar repunerea în termen.
Tribunalul Hunedoara - Secţia civilă apreciază că textul de lege criticat este în acord atât cu
dispoziţiile Constituţiei, cât şi cu prevederile Convenţiei pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi, respectiv, cu cele ale
Primului Protocol adiţional la convenţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază excepţia
ca fiind neîntemeiată. In acest sens, arată că legiuitorul a circumscris
exercitarea dreptului de restituire de respectarea unor termene, cum este şi
termenul de 6 luni prevăzut de art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, în
interiorul căruia trebuie trimisă notificarea persoanei juridice deţinătoare a
imobilului. Acest termen nu este însă de natură să aducă atingere dreptului de
proprietate. In sensul celor arătate, invocă jurisprudenta Curţii
constituţionale în materie.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional. In acest sens, arată că
prevederile criticate sunt norme procedurale pentru exercitarea dreptului de a
solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, care
sunt conforme cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie. Face referire
la deciziile Curţii Constituţionale nr. 50/2007, nr. 1.215/2007 şi nr.
1.036/2007.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989, republicată, în urma adoptării Legii nr . 247/2005, în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, având
următorul cuprins: „Nerespectarea
termenului de 6 luni*) prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea
dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin
echivalent."
Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 21 alin. (2), potrivit cărora nicio lege nu poate
îngrădi accesul liber la justiţie, şi ale art. 44 alin. (1) referitoare la
garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului.
Analizând excepţia, Curtea reţine că prin art. 22 şi
următoarele din Legea nr. 10/2001 a fost instituită o procedură administrativă
ce are ca scop restituirea în natură a imobilelor - terenuri sau construcţii -
de către persoana juridică deţinătoare, prin decizie sau dispoziţie motivată a
organelor sale de conducere.
Legiuitorul a circumscris exercitarea dreptului la
restituire a imobilelor de respectarea unor termene, cum este şi termenul de 6
luni prevăzut de art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, în interiorul căruia
trebuie trimisă notificarea către persoana juridică deţinătoare a imobilului.
Acest termen nu este, însă, de natură să aducă atingere dreptului de
proprietate privată, aşa cum susţine autorul excepţiei de
neconstituţionalitate. In jurisprudenta Curţii Constituţionale (de exemplu în
Decizia nr. 344 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 776 din 5 noiembrie 2003), s-a statuat că
„recunoaşterea sine die a posibilităţii persoanei interesate de a declanşa procedura de
recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi fost de natură să
genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietăţii imobiliare
(...)".
Potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua
din Constituţie, exercitarea dreptului de proprietate trebuie să se facă în
limitele legii, iar, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (Decizia
nr. 737 din 26 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 940 din 21 noiembrie 2006, şi Decizia nr. 1.215 din 18 decembrie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 25
ianuarie 2008), „legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul
juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea
principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune
cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor
subiecte de drept, instituind limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca
drept subiectiv garantat".
Cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina
o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel
Oradea - Secţia civilă mixtă în Dosarul nr. 458/83/2005, şi de Cristian Martin
Florian Niedermayerîn Dosarul nr. 1.738/97/2007 al Tribunalului Hunedoara -
Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 aprilie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu