DECIZIE   Nr. 426 din 15 aprilie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 87 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, precum si a ordonantei de urgenta a Guvernului, în ansamblul sau

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 341 din 21 mai 2010

Ioan Vida                            - preşedinte

Nicolae Cochinescu           -judecător

Aspazia Cojocaru               -judecător

Acsinte Gaspar                  -judecător

Petre Lăzăroiu                    -judecător

Ion Predescu                      -judecător

Puskas Valentin Zoltan       -judecător

Tudorel Toader                   -judecător

Augustin Zegrean               -judecător

Marinela Mincă                   - procuror

Marieta Safta                      - magistrat-asistent-şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi a ordonanţei de urgenţă a Guvernului, în ansamblul său, excepţie invocată de Ionel Musteaţă în Dosarul nr. 13/264/2009 al Judecătoriei Murgeni.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 4 august 2009, pronunţată în Dosarul nr. 13/264/2009, Judecătoria Murgeni a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi a ordonanţei de urgenţă a Guvernului, în ansamblul său, excepţie invocată de Ionel Musteaţa.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt neconstituţionale, întrucât reglementarea infracţiunilor se face prin lege organică, iar nu prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului. Se arată, în acest sens, că „modalitatea neconstituţională în care a procedat Guvernul nu denotă altceva decât subrogarea puterii executive în drepturile şi atribuţiile legislativului, fapt nepermis într-un stat de drept." Cât priveşte Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în ansamblul său, se susţine că este neconstituţională în raport cu dispoziţiile art. 108 alin. (3) şi art. 115 alin. (1) din Constituţie, întrucât „legea specială de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe nu a dispus şi de altfel nici nu putea să dispună ca Guvernul să emită norme juridice de incriminare şi de pedepsire cu închisoarea a infracţiunilor, deoarece acest drept constituie atributul exclusiv al Parlamentului şi apanajul legii organice." In plus, se mai arată că nu a fost expusă „nici situaţia, starea extraordinară ce a determinat Guvernul să recurgă la procedura de urgenţă a adoptării ordonanţei."

Judecătoria Murgeni nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată, reţinând doar admisibilitatea acesteia.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi art. 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căruia „(l)Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani", precum şi ordonanţa de urgenţă Guvernului, în ansamblul său.

In susţinerea excepţiei se invocă dispoziţiile art. 1 alin. (4), art. 73 alin. (3) lit. h), art. 108 alin. (3) şi art. 115 alin. (1) şi (4), cu raportare la art. 7 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, nu poate fi reţinută susţinerea autorului conform căreia este neconstituţională reglementarea unor infracţiuni printr-o ordonanţă de urgenţă, nesocotindu-se astfel prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie. In legătură cu acest aspect, în jurisprudenţa sa Curtea Constituţională a statuat în mod constant că interdicţia de a emite ordonanţe în domeniul legilor organice priveşte exclusiv ordonanţele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu şi ordonanţele de urgenţă (de exemplu, Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998).

Autorul excepţiei critică Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 în integralitatea sa, întrucât consideră că nu sunt îndeplinite cerinţele constituţionale pentru emiterea ordonanţei de urgenţă, în sensul că nu a existat la data adoptării un caz excepţional care să o justifice. Analiza acestei susţineri trebuie făcută în lumina textului constituţional în vigoare la data emiterii ordonanţei de urgenţă. Din conţinutul expunerii de motive la proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 rezultă că dubla condiţie a existenţei cazului excepţional şi a urgenţei a fost îndeplinită conform cerinţelor constituţionale pentru adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, prevăzute de art. 114 alin. (4) din Constituţia nerevizuită. Această concluzie se desprinde din precizările făcute de Guvern în documentul mai sus amintit, legate de faptul că „amplificarea continuă a fenomenului infracţional, care a căpătat un caracter tot mai dinamic şi mai complex, a reclamat soluţii viabile de contracarare, concretizate în acest proiect de act normativ, pe de o parte, prin înăsprirea sancţiunilor penale, iar pe de altă parte, prin incriminarea ca infracţiuni a unor noi fapte". Totodată, Guvernul a arătat că promovarea unui proiect de act normativ asupra regimului circulaţiei pe drumurile publice sub forma unei ordonanţe de urgenţă „a fost determinată de necesitatea reglementării pe baze noi şi în acord cu noile reglementări europene, în cel mai scurt timp, a relaţiilor sociale dintr-un domeniu foarte important pentru societatea românească, prelungirea procedurii legislative având consecinţe nedorite, uneori dramatice, vizibile pe toate drumurile ţării. Promovarea în regim de urgenţă este determinată, nu în ultimul rând, şi de necesitatea îndeplinirii, la termenele convenite, a angajamentelor asumate de România în procesul de armonizare a legislaţiei româneşti cu aquis-ul comunitar".

In acest sens Curtea s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 245 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005, a cărei soluţie de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi considerentele care au fundamentat-o, sunt valabile şi în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi a ordonanţei de urgenţă a Guvernului, în ansamblul său, excepţie invocată de Ionel Musteaţă în Dosarul nr. 13/264/2009 al Judecătoriei Murgeni.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 aprilie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,

Marieta Safta