DECIZIE Nr.
424 din 26 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 15, 21, 24 si 30 din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si ale
art. 4 alin. (6) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia
operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 330 din 19 mai 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia
Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi -magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale
art. 4 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind
obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice
fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Compania Rusticana" -
S.R.L. din comuna Remetea Mare în Dosarul nr. 8.187/325/2008 al Judecătoriei
Timişoara, cauză ce face obiectul Dosarului nr. 2.434D/2008 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr.
2.436D/2008 şi nr. 2.512D/2008, având ca obiect excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Casino Bastione" - S.R.L. din Timişoara
în Dosarul nr. 11.334/325/2008, respectiv de AngelaGrecu în Dosarul nr.
11.517/325/2008, ambele cauze aflate pe rolul Judecătoriei Timişoara.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, văzând identitatea parţială de obiect a acestor
cauze, din oficiu, pune în discuţie problema conexării lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
propunerea de conexare a cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.512D/2008 şi nr.
2.436D/2008 la Dosarul nr. 2.434D/2008, care a fost
primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei, precizând că, în privinţa art. 4 alin. (6) lit. e) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor
economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, se impune
respingerea ca inadmisibilă a excepţiei, deoarece acest text de lege este în
prezent abrogat.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarelor, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 1 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 8.187/325/2008, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15,
21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, precum şi ale art. 4 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de
marcat electronice fiscale.
Prin încheierile din 19
noiembrie 2008, pronunţate în dosarele nr. 11.334/325/2008 şi nr.
11.517/325/2008, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15, 21, 24 şi ale art.
30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor.
Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de
Societatea Comercială „Compania Rusticana" - S.R.L. din comuna Remetea
Mare, de Societatea Comercială „Casino Bastione" - S.R.L. din Timişoara şi
de Angela Grecu în cauze civile având ca obiect soluţionarea unor plângeri
contravenţionale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate încalcă
prevederile art. 1 alin. (3), „art. 16, art. 21, art. 24, art. 49, art.
124 şi ale art. 126 din Constituţie". Autorii excepţiei arată că prin
folosirea termenului de „contravenient", procedura de constatare şi
sancţionare a contravenţiilor nu respectă prezumţia de nevinovăţie, deşi Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în jurisprudenţa sa în materie, de
exemplu Cauza Anghel împotriva României, 2007, că această procedură poate fi asimilată unei proceduri
penale, ceea ce implică aplicarea prezumţiei de nevinovăţie şi în domeniul
contravenţional. Tot astfel, potrivit normelor legale criticate,
contravenientului îi revine sarcina de a-şi proba nevinovăţia în faţa instanţei
de judecată, în timp ce agentul constatator este scutit de orice sarcină a
probării acuzaţiilor şi sancţiunilor îndreptate împotriva contravenientului,
„deşi constituţional este ca agentul constatator să îi dovedească
vinovăţia". In plus, este indicată, în sensul celor susţinute, Decizia nr.
51 din 31 ianuarie 2008, prin care Curtea Constituţională a sancţionat, prin
admiterea excepţiei, existenţa unei jurisdicţii extraordinare, astfel cum a
fost caracterizată activitatea specifică desfăşurată de Consiliul Naţional
pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Judecătoria Timişoara, exprimându-şi
opinia doar în dosarele nr. 2.434D/2008 şi nr. 2.436D/2008, apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 4 alin. (6) din
Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza
aparate de marcat electronice fiscale sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
410 din 25 iulie 2001. Textele de lege criticate au următorul conţinut:
- Art. 15: „(1) Contravenţia
se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în
actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, denumite în mod
generic agenţi constatatori.
(2) Pot fi agenţi constatatori: primarii, ofiţerii
şi subofiţerii din cadrul Ministerului de Interne, special abilitaţi,
persoanele împuternicite în acest scop de miniştri şi de alţi conducători ai
autorităţilor administraţiei publice centrale, de prefecţi, preşedinţi ai
consiliilor judeţene, primari, de primarul general al municipiului Bucureşti,
precum şi de alte persoane prevăzute în legi speciale.
(3) Ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului
de Interne constată contravenţii privind: apărarea ordinii publice; circulaţia
pe drumurile publice; regulile generale de comerţ; vânzarea, circulaţia şi
transportul produselor alimentare şi nealimentare, ţigărilor şi băuturilor
alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a
Guvernului.";
-Art. 21: „(1) In cazul în
care prin actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor nu se
prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică
şi sancţiunea.
(2) Dacă, potrivit actului normativ de stabilire şi
sancţionare a contravenţiei, agentul constatator nu are dreptul să aplice şi
sancţiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de îndată organului sau
persoanei competente să aplice sancţiunea. In acest caz sancţiunea se aplică
prin rezoluţie scrisă pe procesul-verbal.
(3) Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de
actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al
faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită
fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de
urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi
de celelalte date înscrise în procesul-verbal.";
- Art. 24: „(1) Persoana
împuternicită să aplice sancţiunea dispune şi confiscarea bunurilor destinate,
folosite sau rezultate din contravenţii. In toate situaţiile agentul
constatator va descrie în procesul-verbal bunurile supuse confiscării şi va lua
în privinţa lor măsurile de conservare sau de valorificare prevăzute de lege,
făcând menţiunile corespunzătoare în procesul-verbal.
(2) In cazul în care bunurile nu se găsesc
contravenientul este obligat la plata contravalorii lor în lei.
(3) Agentul constatator are obligaţia să stabilească
cine este proprietarul bunurilor confiscate şi, dacă acestea aparţin unei alte
persoane decât contravenientul, în procesul-verbal se vor menţiona, dacă
este posibil, datele de identificare a
proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care identificarea nu
a fost posibilă.";
- Art. 30: „(1) Dacă
persoana împuternicită să aplice sancţiunea apreciază că fapta a fost săvârşită
în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, constituie infracţiune,
sesizează organul de urmărire penală competent.
(2) In cazul în care
fapta a fost urmărită ca infracţiune şi ulterior s-a stabilit de către procuror
sau de către instanţă că ea ar putea constitui contravenţie, actul de sesizare
sau de constatare a faptei, împreună cu o copie de pe rezoluţia, ordonanţa sau,
după caz, de pe hotărârea judecătorească, se trimite de îndată organului în
drept să constate contravenţia, pentru a lua măsurile ce se impun conform
legii.
(3) Termenul de 6 luni pentru aplicarea sancţiunii
în cazul prevăzut la alin. (2) curge de la data sesizării organului în drept să
aplice sancţiunea."
De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi
prevederile art. 4 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999
privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat
electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, astfel cum au fost modificate prin
art. I pct. 2 din Legea nr. 264/2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14
noiembrie 2008. Textul de lege criticat în vigoare are
următorul conţinut:
- Art. 4 alin. (6): „Utilizatorii
de aparate de marcat electronice fiscale sunt obligaţi: a) să folosească numai
consumabile de tipul şi cu caracteristicile tehnice prevăzute în manualul de
utilizare a aparatului respectiv;
b) să folosească numai consumabile care asigură menţinerea
lizibilităţii datelor pe perioada de arhivare prevăzută de prezenta ordonanţa
de urgenţă;
c) să solicite distribuitorului autorizat de la
care a cumpărat aparatul sau unităţii acreditate de către acesta completarea
manualului de utilizare cu informaţii privind tipul şi caracteristicile tehnice
ale consumabilelor, dacă manualul de utilizare a aparatului respectiv nu
conţine astfel de informaţii;
d) să încheie cu furnizorii consumabilelor
contracte ferme conţinând clauze de livrare numai a consumabilelor de tipul şi
cu caracteristicile tehnice prevăzute în manualul de utilizare, care să asigure
menţinerea lizibilităţii datelor pe perioada de arhivare prevăzută de prezenta
ordonanţa de urgenţă, precum şi clauze privind daunele la care sunt îndreptăţiţi
utilizatorii în cazul nerespectării clauzelor contractuale de către
furnizori."
In opinia autorilor excepţiei, textele de lege
menţionate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 alin. (3)
care consacră principiul statului de drept, democratic şi social, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 -Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 53 (şi nu
art. 49) - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 - Infăptuirea justiţiei şi art. 126 - Instanţele judecătoreşti.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate invocată,
Curtea Constituţională constată că dispoziţiile art. 15, 21, 24 şi 30 din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor au
mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, din prisma unor
critici asemănătoare şi prin raportare la aceleaşi texte fundamentale invocate
şi în prezenta cauză. Prin Decizia nr. 69 din 15 ianuarie 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009, Curtea, pentru argumentele acolo expuse,
a respins excepţia de neconstituţionalitate, astfel că atât această soluţie,
cât şi motivele care au fundamentat-o se menţin şi în cauza de faţă.
Cât priveşte dispoziţiile art. 4 alin. (6) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de
a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, Curtea constată, mai întâi, că
prevederile lit. e) ale art. 4 alin. (6) au fost
abrogate prin art. I pct. 2 din Legea nr. 264/2008, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor privind
neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o
lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, astfel că, în temeiul alin. (6) al aceluiaşi text legal, excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (6) lit. e) din ordonanţa
de urgenţă criticată urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
Referitor la critica de neconstituţionalitate privind
celelalte dispoziţii în vigoare ale art. 4 alin. (6) lit. a)-d) din acelaşi act
normativ, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Textele legale atacate reglementează obligaţiile
utilizatorilor de aparate de marcat electronice fiscale, obligaţii de natură să
prevină evaziunea sau frauda fiscală şi care nu afectează deplina exercitare a
drepturilor fundamentale invocate, care privesc principiul egalităţii, accesul
liber la justiţie, dreptul la apărare, înfăptuirea justiţiei sau instanţele
judecătoreşti. De asemenea, având în vedere că autorul excepţiei nu formulează
critici de neconstituţionalitate distincte cu referire la acest text normativ,
Curtea constată că hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor
Omului în Cauza Anghel împotriva României, 2007, sau Decizia nr. 51/2008 a Curţii Constituţionale, invocate,
nu au incidenţă în cauză.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca neîntemeiată,
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15, 21, 24 şi 30 din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
precum şi ale art. 4 alin. (6) lit. a)-d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de
marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Compania Rusticana" - S.R.L. din comuna Remetea Mare, de Societatea
Comercială „Casino Bastione" - S.R.L. din Timişoara, respectiv de Angela
Grecu în dosarele nr. 8.187/325/2008, nr. 11.334/325/2008 şi, respectiv, nr.
11.517/325/2008 ale Judecătoriei Timişoara.
II. Respinge, ca inadmisibilă,
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (6) lit. e) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor
economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „Compania Rusticana" - S.R.L. din comuna Remetea
Mare în Dosarul nr. 8.187/325/2008 al Judecătoriei Timişoara.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 martie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi