DECIZIE Nr.
421 din 26 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 270 din 24 aprilie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae
Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen Cătălina Gliga - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de primarul sectorului 6
Bucureşti în Dosarul nr. 25/403/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspund
autorul excepţiei, prin avocat Cristina Irinel Stoica, şi partea Societatea
Comercială „Yourfriend" - S.R.L. din Bacău, prin apărător Mihai Cliveti,
ambii cu împuterniciri avocaţiale depuse la dosar. Lipsesc celelalte părţi,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care, în
esenţă, solicită admiterea acesteia, considerând că dispoziţiile art. 10 alin.
(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu conţin norme
suficient de clare, care să determine cu precizie competenţa materială de
soluţionare a litigiilor care vizează un act administrativ emis de o autoritate
publică locală, dar în care valoarea cererii depăşeşte suma de 500.000 lei.
Intrucât textul de lege criticat nu stabileşte instanţa de judecată competentă
într-o asemenea situaţie, autorul excepţiei apreciază că este îngrădit accesul
liber la justiţie.
Reprezentantul convenţional al părţii Societatea
Comercială „Yourfriend" - S.R.L. din Bacău susţine că excepţia de neconstituţionalitate
este inadmisibilă, textul de lege criticat neavând legătură cu soluţionarea
cauzei. Arată că în speţă a fost deja pronunţată o hotărâre judecătorească,
având autoritate de lucru judecat, asupra cererii privind anularea unui act
administrativ, astfel că prezenta excepţie de neconstituţionalitate ar fi
trebuit ridicată, eventual, la acel moment şi nu în cadrul litigiului de faţă
care priveşte acordarea de despăgubiri. In plus, în cauză se aplică prevederile
art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 17 din Codul de procedură civilă,
care instituie regula potrivit căreia cererea accesorie este de competenţa
instanţei învestite cu soluţionarea cererii principale.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază, mai
întâi, că textul de lege criticat are incidenţă în cauza de faţă; în
continuare, arată că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
stabilesc competenţa materială de judecată a instanţei în funcţie de două
criterii obiective, primul referindu-se la rangul autorităţii administrative
emitente - locale sau centrale - iar al doilea la valoarea cererii. Din
economia textului criticat rezultă clar că atunci când acţiunea judiciară
priveşte atât un act administrativ, cât şi cereri referitoare la taxe şi
impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei, pentru determinarea
competenţei materiale de judecată operează al doilea criteriu prevăzut de lege.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 20 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 25.403/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
primarul sectorului 6 Bucureşti într-o cauză privind soluţionarea unui recurs
formulat împotriva unei sentinţe civile prin care a fost admisă în parte o acţiune
privind anularea unui act administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine că textul de lege criticat, care prevede
o derogare parţială de la principiul accesorium
sequitor principale, în sensul că stabileşte competenţa
materială a curţii de apel de a judeca în primă instanţă cereri accesorii celei
de anulare a unui act administrativ emis de o autoritate locală sau judeţeană,
care depăşesc valoric suma de 500.000 lei, nu conţine norme suficient de clare
şi previzibile şi are o redactare ambiguă. Astfel, este afectat dreptul de
acces la instanţă şi la folosirea căilor de atac al justiţiabililor - în egală
măsură, persoane fizice sau juridice de drept public ori privat -, aceştia
neavând un reper sigur al instanţei în faţa căreia să îşi exercite drepturile
şi libertăţile procesuale, inclusiv cele referitoare la competenţa instanţelor
de judecată. „In aceste condiţii, judecătorul este constrâns să stabilească el
însuşi, pe cale jurisprudenţială în afara legii, adică substituindu-se
legiuitorului, regulile necesare pentru a se pronunţa asupra competenţei
litigiului cu judecarea căruia a fost învestit, încălcând astfel art. 1 alin.
(4) din Constituţie, privind separaţia puterilor." Considerente
asemănătoare au stat la baza pronunţării de către Curtea Constituţională a
Deciziei nr. 189 din 2 martie 2006, prin care a fost admisă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004. Textul de lege criticat „nu conţine
nicio deosebire între situaţiile care atrag o anumită competenţă derogatorie de
la regula de drept comună prevăzută de Codul de procedură civilă, dar lasă să
se interpreteze o astfel de derogare, ceea ce contravine art. 57 din
Constituţie". „Se creează în favoarea subiecţilor de drept care încalcă
normele legale privind exercitarea drepturilor procesuale cu bună-credinţă un
avantaj, prin posibilitatea introducerii acţiunii la o instanţă necompetentă,
de vreme ce criteriul de stabilire a competenţei este discutabil."
Autorităţile administraţiei locale nu pot fi lipsite de dreptul de a şti cu
claritate care este instanţa competentă să soluţioneze litigiile privind pretinsele daune rezultate din anularea unor acte administrative.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 sunt în deplin acord cu normele
constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004 sunt constituţionale. Acestea nu aduc atingere liberului acces la
justiţie şi nici dreptului la folosirea căilor de atac, care, potrivit art. 129
din Constituţie, se realizează în condiţiile legii, fiind, prin urmare,
competenţa exclusivă a legiuitorului de a stabili care sunt căile de atac şi în
ce condiţii sunt exercitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art.
10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările
ulterioare. Din motivarea scrisă a autorului excepţiei rezultă însă că acesta are în vedere doar prevederile alin. (1) al art. 10 din Legea nr.
554/2004, astfel cum au fost modificate de art. I pct.
18 din Legea nr. 97/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 100/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul
justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 15 aprilie 2008. Textul
legal criticat are în prezent următorul conţinut:
- Art. 10 alin. (1) -„Litigiile privind actele
administrative emise sau încheiate de
autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi
impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până
la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale,
iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile
publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii,
datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se
soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de
apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
In opinia autorului excepţiei, textul de lege menţionat
contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) care consacră
principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 21 alin. (1)
privind accesul liber la justiţie, art. 57 referitoare la obligaţia exercitării
cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale şi ale art. 129
din Constituţie privind dreptul la folosirea căilor de atac.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată că autorul acesteia formulează criticile de
neconstituţionalitate din perspectiva unei pretinse omisiuni legislative, şi
anume lipsa stabilirii competenţei materiale de soluţionare a unei cereri care
vizează un act administrativ emis de autorităţile locale, dar a cărei valoare
depăşeşte suma de 500.000 lei. Apreciază, în acest context, că dispoziţiile
art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu
reglementează o astfel de situaţie, motiv pentru care consideră că textul de lege
contravine, în principal, liberului acces la justiţie şi dreptului la folosirea
căilor de atac. Persoana interesată nu cunoaşte cu exactitate instanţa
competentă, nu ştie unde trebuie să adreseze cererea sa, iar judecătorul este
obligat să îşi depăşească atribuţiile legale, stabilind el însuşi, în locul
legiuitorului, care instanţă de judecată este cea competentă.
Curtea Constituţională reţine că susţinerile de
neconstituţionalitate astfel formulate conferă excepţiei de
neconstituţionalitate caracter inadmisibil. Aceasta, deoarece
neconstituţionalitatea unei reglementări constituie o stare intrinsecă a
acesteia şi nu poate fi dedusă pe calea unei interpretări proprii a autorului
excepţiei, cu caracter subiectiv, şi nici prin evidenţierea unei anumite lacune
legislative, adică a ceea ce textul de lege nu prevede in terminis. Totodată, Curtea nu se
poate pronunţa asupra unei pretinse omisiuni legislative, pentru că această
operaţiune ar excede competenţei sale şi ar echivala cu o ingerinţă asupra
atribuţiilor specifice Parlamentului, în calitate de unică autoritate
legiuitoare a ţării. Pe de altă parte, Curtea reţine că dispoziţiile legale
criticate conţin norme de procedură, care stabilesc competenţa instanţelor de
judecată şi asupra cărora legiuitorul are, potrivit art. 126 alin. (2) din
Constituţie, competenţă exclusivă de reglementare. De altfel, prin conţinutul
lor normativ, textul de lege atacat nu contravine drepturilor fundamentale
invocate, referitoare la accesul liber la justiţiei şi dreptul la folosirea
căilor de atac, astfel că revine instanţei de judecată sesizate cu soluţionarea
cererii ca, în virtutea rolului său activ, să interpreteze prevederile legale
aplicabile, urmând să aprecieze asupra instanţei de judecată competente cu
judecarea respectivei cereri.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de primarul
sectorului 6 Bucureşti în Dosarul nr. 25.403/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti
- Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 martie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi