DECIZIE Nr. 42
din 14 ianuarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 100 alin. (3) lit. f) din Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 185 din 23 martie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Fabian Niculae -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (3) lit. f) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de
Smărăndiţa Bălănescu în Dosarul nr. 756/302/2009 al
Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 8 mai 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 756/302/2009, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti -
Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 100 alin. (3)
lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002
privind circulaţia pe drumurile publice.
Excepţia a fost ridicată de
Smărăndiţa Bălănescu, într-o cauză având ca
obiect o plângere contravenţională.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul consideră
că dispoziţiile criticate reprezintă o încălcare a
prevederilor constituţionale menţionate, întrucât se permite o
aplicare abuzivă, în baza unei analize precare din partea agenţilor
de circulaţie, a sancţiunilor prevăzute de lege şi
încălcarea dreptului de a conduce un autovehicul corespunzător pe
drumurile publice. Autorul consideră că prin modul în care este
formulat articolul criticat se aduce atingere drepturilor cetăţenilor
români, inclusiv dreptului de a conduce un autovehicul, drept dobândit în urma
unor cursuri de conducere şi promovării unui examen de
circulaţie. Atribuirea către agenţii de circulaţie a
dreptului de a aplica sancţiuni în condiţiile în care capacitatea de
atenţie la toate detaliile din trafic era diminuată ca urmare a
numărului mare de autoturisme contravine dispoziţiilor art. 15 alin.
(1) din Constituţie, prin încălcarea unui drept consacrat prin
dispoziţiile legale în vigoare. Prin atribuţiile conferite
agenţilor de circulaţie care nu sunt obligaţi a proba
contravenţia pe care o sancţionează se încalcă prevederile
art. 16 alin. (1) şi (2), situând agenţii de circulaţie mai
presus de lege şi de obligaţiile ce revin tuturor părţilor
în faţa instanţelor de a proba ceea ce susţin. Textul criticat
încalcă şi prevederile art. 21, încălcând dreptul la un proces
echitabil.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti -
Secţia a II-a civilă consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 100 alin. (3) lit. f) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe
drumurile publice sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 100 alin. (3) lit. f) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe
drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 670 din 3 august 2006, prevederi ce au următorul conţinut: „Constituie
contravenţie şi se sancţionează cu amenda
prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea
sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării
exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile
săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai
a următoarelor fapte: [...] lit. f) nerespectarea semnalelor,
indicaţiilor şi dispoziţiilor poliţistului rutier aflat în
exercitarea atribuţiilor de serviciu;".
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 privind statul
român, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi,
art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind dreptul la un proces echitabil
şi art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiţiei.
Examinând excepţia, Curtea constată că
asupra dispoziţiilor art. 100 alin. (3) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice s-a mai
pronunţat prin Decizia nr. 287 din 11 martie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008, constatând
că sunt constituţionale.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii
Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în
decizia de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta
cauză.
Curtea mai reţine că procesul-verbal de
constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucură de
prezumţia de legalitate, însă, atunci când este formulată o
plângere împotriva acesteia, este contestată chiar prezumţia de care
se bucură. In acest caz, instanţa de judecată competentă va
administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării
legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a
formulat plângerea nu trebuie să îşi demonstreze propria
nevinovăţie, revenind instanţei de judecată obligaţia
de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflării
adevărului.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (3) lit. f) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Smărăndiţa
Bălănescu în Dosarul nr. 756/302/2009 al Judecătoriei Sectorului
5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 14 ianuarie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae