DECIZIE Nr. 42
din 13 octombrie 2008
referitor la determinarea
modului de aplicare a pedepsei ce urmeaza a fi executata în ipoteza în care
instanta este învestita, prin acelasi act de sesizare, cu judecarea a doua
infractiuni intentionate, savarsite de acelasi inculpat, dintre care una
anterior, iar cealalta ulterior ramanerii definitive a hotararii de condamnare
cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 204 din 31 martie 2009
Dosar nr. 25/2008
Dosar nr. 26/2008
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae
Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în
Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a
examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, referitor la
determinarea modului de aplicare a pedepsei ce urmeaza
a fi executata în ipoteza în care instanta este învestita, prin acelasi act de
sesizare, cu judecarea a doua infractiuni intentionate, savarsite de acelasi
inculpat, dintre care una anterior, iar cealalta ulterior ramanerii definitive
a hotararii de condamnare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 81 de judecători din totalul de 115 aflaţi în
funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Iuliana Nedelcu,
procuror-şef al Secţiei judiciare.
Reprezentanta procurorului
general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a
învederat că există o strânsă legătură între acest recurs în interesul legii şi
recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel
Bacău ce face obiectul Dosarului nr. 26/2008, ce se referă la cazul când
obiectul judecăţii îl constituie două infracţiuni, dintre care una este
concurentă cu o altă infracţiune pentru care s-a dispus prin hotărâre
condamnarea la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiţionată a executării,
iar a doua a fost comisă în termenul de încercare al suspendării. Ca urmare, a
cerut să fie întrunite cele două dosare în vederea soluţionării lor deodată.
Secţiile Unite, ţinând seama că între cele două
recursuri în interesul legii există o strânsă legătură, în temeiul art. 164 din
Codul de procedură civilă, dispun întrunirea acestora în vederea judecării lor
deodată.
In continuare s-a dat cuvântul procurorului, care a
susţinut recursul în interesul legii declarat de procurorul general şi pe cel
formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacău, punând concluzii
pentru admiterea acestora în sensul de a se stabili că în cazul învestirii
instanţei, prin acelaşi act de sesizare, cu judecarea a două infracţiuni
intenţionate, săvârşite de acelaşi inculpat, dintre care una anterior şi
cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendarea
condiţionată a executării pedepsei, trebuie să se procedeze succesiv la:
- stabilirea mai întâi a pedepselor pentru fiecare dintre cele două infracţiuni deduse judecăţii;
- anularea suspendării condiţionate a executării
pedepsei pronunţate anterior;
- contopirea pedepsei pentru care s-a suspendat
condiţionat executarea cu aceea care a atras anularea acesteia potrivit
regulilor privind concursul de infracţiuni, cu posibilitatea adăugării unui
spor de pedeapsă;
- contopirea pedepsei rezultante astfel determinate,
potrivit regulilor comune privind recidiva postcondamnatorie sau pluralitatea
intermediară de infracţiuni, după caz, cu pedeapsa stabilită pentru fapta
săvârşită în termenul de încercare, putându-se adăuga un nou spor de pedeapsă.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursurilor în interesul legii,
constată următoarele:
In practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că
nu există un punct de vedere unitar privind aplicarea pedepsei ce urmează a fi
executată în cazul în care instanţa este învestită, prin acelaşi act de
sesizare, cu judecarea a două infracţiuni intenţionate, săvârşite de acelaşi
inculpat, dintre care una anterior, iar cealaltă ulterior rămânerii definitive
a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Astfel, unele instanţe au considerat că într-un
asemenea caz, în care sunt îndeplinite simultan atât condiţiile revocării, cât
şi cele ale anulării suspendării condiţionate a executării pedepsei, sunt
incidente dispoziţiile ce reglementează ambele instituţii juridice.
Alte instanţe, dimpotrivă, au apreciat că în astfel de
situaţii sunt aplicabile numai dispoziţiile referitoare la revocarea
suspendării condiţionate a executării pedepsei, care sunt mai severe datorită
incidenţei cumulului aritmetic al pedepselor.
In fine, alte instanţe s-au pronunţat în sensul că
într-un asemenea caz particular de concurs de infracţiuni sunt aplicabile numai
dispoziţiile privind anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat
corect dispoziţiile legii.
Individualizarea pedepselor este reglementată în cap. V din titlul III al Părţii generale a
Codului penal (art. 72-89), care cuprind dispoziţii cu caracter general în
această materie.
Astfel, în raport cu natura sa juridică, suspendarea
condiţionată a executării pedepsei prevăzută în art. 81 din Codul penal este un
mijloc de individualizare a pedepsei principale aplicate, ce constă în
dispoziţia instanţei de judecată de a suspenda, prin însăşi hotărârea de
condamnare, executarea acelei pedepse, atunci când sunt îndeplinite cerinţele
legale, pe un termen de încercare în care condamnatul are obligaţia de a nu săvârşi o nouă infracţiune.
Ca urmare, cu excepţia cazului când infracţiunea
ulterioară este săvârşită din culpă, reglementat la art. 83 alin. 3 din Codul
penal, instanţa de judecată, revocând suspendarea condiţionată, va dispune ca
persoana condamnată să execute atât pedeapsa anterior suspendată condiţionat,
cât şi pe cea pronunţată pentru noua infracţiune, pedepsele fiind apoi cumulate
aritmetic.
In timp ce anularea suspendării condiţionate a
executării pedepsei atrage, după caz, incidenţa dispoziţiilor privind
sancţionarea concursului de infracţiuni sau a stării de recidivă, pedepsele
fiind cumulate juridic, în cazul revocării suspendării condiţionate se execută
numai prin privare de libertate cel puţin pedeapsa pentru care acest regim de
executare a fost stabilit prin hotărâre definitivă ce a intrat în puterea
lucrului judecat şi pentru care s-a revocat suspendarea condiţionată.
Aceste două instituţii juridice, anularea şi revocarea,
reglementate prin dispoziţii cu caracter imperativ, au însă efecte diferite sub
aspectul stabilirii cuantumului pedepsei finale.
De aceea, în cazul concomitentei lor, instanţa de
judecată, în respectarea principiului legalităţii pedepsei, trebuie să aplice
cu prioritate soluţia de anulare a suspendării condiţionate a executării.
Anularea, intervenind datorită unei cauze anterioare,
preexistente suspendării condiţionate a executării pedepsei şi săvârşirii unei
noi infracţiuni în termenul de încercare, sancţionează tocmai neîndeplinirea
condiţiilor în care aceasta putea fi dispusă.
Ca urmare, anularea suspendării condiţionate a
executării pedepsei constituie un remediu procesual având ca scop desfiinţarea
dispoziţiei de suspendare atunci când aceasta este lovită, ab initio, de un viciu esenţial, fiind
impusă de necesitatea ca soluţia să fie conformă cu realitatea obiectivă şi să
se înlăture o situaţie contrară adevărului, ce nu îşi găseşte justificare cât timp există o perseverenţă a inculpatului
de a săvârşi fapte penale de natură a duce la revocarea suspendării
condiţionate.
Trebuie observat deci că măsura anulării duce la
înlăturarea suspendării executării pedepsei, ca şi cum această măsură nici nu
ar fi fost pronunţată, făcând astfel să nu se poată revoca ceea ce nu mai
exista la data săvârşirii infracţiunii ulterioare.
Anularea intervine astfel datorită unei cauze
anterioare, preexistentă acordării suspendării condiţionate şi săvârşirii unei
noi infracţiuni în termenul de încercare, şi sancţionează tocmai neîndeplinirea
condiţiilor în care aceasta putea fi dispusă.
Aşadar, înlăturarea prin anularea suspendării
condiţionate a executării pedepsei face să dispară temeiul regimului
sancţionator special (cumul aritmetic) bazat pe dispoziţiile art. 83 alin. 1
teza finală din Codul penal.
In măsura în care s-ar aplica dispoziţiile ce
reglementează instituţia revocării suspendării condiţionate, s-ar ajunge, de
exemplu, la situaţia inacceptabilă ca, prin stabilirea unei pedepse mai mari
pentru infracţiunea concurentă săvârşită anterior, să fie absorbită, în cadrul
cumulului juridic, pedeapsa mai mică pentru care se dispusese suspendarea
condiţionată a executării, la care să se adauge un eventual spor, iar în final
să se revoce suspendarea condiţionată pentru această pedeapsă rezultantă, a
cărei executare nu a fost în totalitate suspendată condiţionat.
Infracţiunile săvârşite în stare de recidivă nu pot fi
considerate în concurs cu cele comise mai înainte ca hotărârea de condamnare
anterioară să fi rămas definitivă.
In ipoteza analizată potrivit
dispoziţiilor art. 33 lit. a) din Codul penal, sfera concursului de
infracţiuni, cu pluralitate infracţională, s-a închis prin rămânerea definitivă
a hotărârii de condamnare
pentru una dintre infracţiunile concurente şi, ca atare, tot ce precedă
alcătuieşte concursul, iar tot ce urmează constituie recidivă.
Ca atare, instanţa învestită prin acelaşi act de
sesizare cu judecarea a două infracţiuni intenţionate, săvârşite de acelaşi
inculpat, dintre care una anterior şi cealaltă ulterior rămânerii definitive a
hotărârii de condamnare cu suspendare condiţionată a executării, va stabili
pedeapsa ce va fi executată prin parcurgerea mai multor etape succesive, după
cum urmează:
- se vor aplica pedepse pentru fiecare dintre cele două
infracţiuni deduse judecăţii;
- se va dispune anularea suspendării condiţionate a
executării pedepsei pronunţate anterior;
- se va contopi pedeapsa stabilită pentru infracţiunea
ce a dus la condamnarea cu suspendare condiţionată cu cea care a atras anularea
acesteia, potrivit regulilor privind concursul de infracţiuni, putându-se
adăuga şi un spor de pedeapsă;
- pedeapsa rezultantă, astfel determinată, se va
contopi după regulile privitoare la recidiva postcondamnatorie sau pluralitatea
intermediară cu cea stabilită pentru fapta săvârşită în termenul de încercare,
la care se poate adăuga un nou spor de pedeapsă.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi
ale art. 4142 alin.
2 şi 3 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul
legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie şi cel formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel
Bacău şi a se decide în sensul arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacău.
In cazul în care instanţa este
învestită prin acelaşi act de sesizare cu judecarea a două infracţiuni
intenţionate, săvârşite de acelaşi inculpat, dintre care una anterior şi
cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendarea
condiţionată a executării pedepsei, sunt aplicabile exclusiv dispoziţiile art.
85 din Codul penal.
Pedeapsa ce va fi executată urmează a fi determinată
astfel:
- se vor aplica pedepse pentru fiecare dintre cele două
infracţiuni deduse judecăţii;
- se va dispune anularea
suspendării condiţionate a executării pedepsei pronunţate anterior;
- se va contopi, potrivit regulilor de la concursul de
infracţiuni, pedeapsa a cărei executare a fost iniţial suspendată condiţionat
cu pedeapsa care a atras anularea acesteia, putându-se adăuga un spor de
pedeapsă;
- pedeapsa rezultantă, astfel determinată, se va
contopi, după caz, conform regulilor prevăzute la recidiva postcondamnatorie
sau pluralitatea intermediară, cu cea stabilită pentru fapta săvârşită în
termenul de încercare, putându-se adăuga un spor de pedeapsă.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei