DECIZIE Nr.
418 din 15 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 lit. a) din Legea concurentei nr.
21/1996
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 343 din 25 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 lit. a) din Legea
concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Compania
Naţională Poşta Română - S.A. în Dosarul nr. 5.270/3/2007
al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul
excepţiei şi pentru partea Compania Naţională „Poşta
Română" - S.A. - Direcţia Regională de Poştă
Bucureşti, consilier juridic Steliana Stoleru, lipsind cealaltă
parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei
şi al părţii menţionate solicită admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată,
arătând, în esenţă, că textul de lege criticat încalcă
dispoziţiile constituţionale privitoare la egalitatea în drepturi
şi restrânge libertatea economică, cu încălcarea art. 53 din Legea
fundamentală. Totodată, arată că art. 6 lit. a) din Legea
concurenţei nr. 21/1996 nu prevede criterii de determinare a folosirii în
mod abuziv a unei poziţii dominante deţinute de către unul sau
mai mulţi agenţi economici, motiv pentru care aceste dispoziţii
pot fi aplicate şi se aplică în mod discriminatoriu. Depune concluzii
scrise în sensul celor arătate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât
dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile
constituţionale invocate, acestea fiind o expresie a garantării unui
mediu concurenţial corect în vederea maximizării bunăstării
clienţilor români.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 1 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 5.270/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a
comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 lit. a) din Legea
concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Compania
Naţională Poşta Română - S.A. într-o cauză având ca
obiect obligaţia de a face.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se susţine că
textul legal criticat este neconstituţional deoarece conferă
instanţei de judecată atribuţii de legiuitor, prin aceea că
îi permite să completeze contractele încheiate, care au putere de lege
între părţile contractante, încălcându-se astfel principiul
separaţiei puterilor în stat. De asemenea, impune partenerilor comerciali
care încheie contracte să se supună clauzelor minimale ale
drepturilor stabilite, „lucru ce încalcă grav principiul
egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi
echivalează cu o restrângere a drepturilor şi
libertăţilor." Se mai arată că se produce o
încălcare a drepturilor şi libertăţilor deoarece
comerciantul nu poate negocia drepturi inferioare celor apreciate de
instanţă.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială consideră că
excepţia ridicată este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, susţinerile autorului excepţiei, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 6 lit. a) din Legea concurenţei nr.
21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742
din 16 august 2005, care au următorul cuprins: „Este interzisă
folosirea în mod abuziv a unei poziţii dominante deţinute de
către unul sau mai mulţi agenţi economici pe piaţa
românească ori pe o parte substanţială a acesteia, prin
recurgerea la fapte anticoncurenţiale, care au ca obiect sau pot avea ca
efect afectarea activităţii economice ori prejudicierea consumatorilor.
Asemenea practici abuzive pot consta, în special, în:
a) impunerea, în mod direct sau indirect, a
preţurilor de vânzare sau de cumpărare, a tarifelor ori a altor
clauze contractuale inechitabile şi refuzul de a trata cu anumiţi
furnizori sau beneficiari;".
Dispoziţiile constituţionale invocate în
susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (4) privind
separaţia puterilor în stat, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi şi
ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
astfel cum a fost formulată, Curtea constată că
dispoziţiile legale criticate, care interzic folosirea în mod abuziv a
unei poziţii dominante deţinute de către unul sau mai mulţi
agenţi economici pe piaţa românească ori pe o parte
substanţiala a acesteia, prin recurgerea la fapte anticoncurenţiale
constând în impunerea, în mod direct sau indirect, a preţurilor de vânzare
sau de cumpărare, a tarifelor ori a altor clauze contractuale inechitabile
şi refuzul de a trata cu anumiţi furnizori sau beneficiari, dau
expresie obligaţiei statului, impusă de dispoziţiile art. 135
alin. (2) lit. a) din Constituţie, de a asigura libertatea
comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea
cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Aşa cum a statuat de principiu Curtea Constituţională în
jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 230 din 14 martie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 5
aprilie 2007, „concurenţa presupune o confruntare loială între
comercianţii care acţionează pe acelaşi segment de
piaţă şi oferă consumatorilor produse similare.
In scopul creării cadrului favorabil pentru
valorificarea tuturor factorilor de producţie, statul trebuie să
susţină o politică concurenţială corectă, aceasta
jucând un rol esenţial în facilitarea liberei circulaţii a
mărfurilor, în stimularea iniţiativei participanţilor la
activitatea de comerţ, realizând şi funcţia de garanţie a
unei economii de piaţă." Norma criticată constituie,
aşa cum s-a arătat, o expresie a acestei politici şi o
garanţie de natură a asigura existenţa unei reale
libertăţi economice în condiţiile prevăzute de art. 45 din
Constituţie, care presupune garantarea accesului pe piaţă al
agenţilor economici şi protejarea destinatarilor serviciului prestat
sau ai bunurilor furnizate.
Contrar susţinerilor autorului excepţiei,
prevederile art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996 nu
aduc atingere principiului separaţiei puterilor în stat şi nu
instituie privilegii sau discriminări pe criterii arbitrare, fiind în mod
egal aplicabile tuturor persoanelor - agenţi economici - aflate în ipoteza
normei.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 53 din
Constituţie, invocate de asemenea în susţinerea excepţiei, se
constată că nu sunt incidente în cauză, întrucât acestea sunt
aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a
exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
cetăţenilor, restrângere care nu a fost constatată.
De altfel, prin criticile formulate se tinde la
modificarea şi completarea dispoziţiilor ce fac obiectul
excepţiei, a căror redactare actuală determină, în opinia
autorului excepţiei, o aplicare discriminatorie. Astfel de critici nu intră
însă în competenţa de soluţionare a Curţii
Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se
pronunţă numai cu privire la constituţionalitatea actelor cu
privire la care a fost sesizată.
Pentru motivele arătate mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi
(6) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 6 lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996,
excepţie ridicată de Compania Naţională Poşta
Română - S.A. în Dosarul nr. 5.270/3/2007 al Tribunalului Bucureşti -
Secţia a VI-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 15 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta