Decizia Nr.414 din 03.07.2014

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marius Sava şi Cristian Ionuţ Rădulescu în Dosarul nr. 1.248/310/2013 al Judecătoriei Sinaia.2. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 448D/2014.3. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale privind egalitatea în drepturi şi celor referitoare la accesul liber la justiţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:5. Prin Sentinţa civilă din 27 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.248/310/2013, Judecătoria Sinaia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 83 teza întâi din noul Cod de procedură civilă“.6. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de intervenienţii Marius Sava şi Cristian Ionuţ Rădulescu într-o cauză civilă având ca obiect o plângere formulată de petenţii Mihaela Ion şi Codin Marius Rădulescu în contradictoriu cu intimatul Biroul Notarului Public Filofteia Cismaru - Sinaia, plângere formulată împotriva încheierii de rectificare şi a încheierii de respingere a unui certificat de moştenitor emise de intimat.7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textul de lege criticat „este fără putinţă de tăgadă unul lipsit de orice urmă de etică şi morală, discriminatoriu şi, în mod evident, în afara sferei constituţionale“. În acest sens, arată că dispoziţiile legale atacate „limitează reprezentarea persoanelor fizice doar prin avocat“, interzicând reprezentarea prin „mandatar neavocat, indiferent dacă are sau nu studii juridice“. Deoarece acesta nu poate pune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului, textul de lege criticat „conferă un statut special unei categorii de licenţiaţi în drept, anume avocaţii, în raport cu consilierii juridici“. Autorii excepţiei, punând în discuţie sintagma „licenţiat în drept“, consideră că „mandatarul cu studii juridice ar trebui să aibă aceleaşi drepturi de reprezentare ca şi un avocat“. Apreciază că, în mod evident, „casta avocaţilor“ a devenit o autoritate în stat care „inhibă concurenţa şi discriminează toate celelalte categorii de jurişti licenţiaţi în drept“. În legătură cu acest aspect, autorii criticii de neconstituţionalitate arată că „în Suedia nu există obligativitatea reprezentării prin avocat, orice mandatar putând reprezenta justiţiabilul“, iar în Moldova, Curtea Constituţională, printr-o decizie din anul 2000, a statuat că „orice persoană are dreptul de a apela la orice jurist pentru apărarea drepturilor sale în toate fazele dezbaterii cauzei penale“ şi că „instituirea prin lege a monopolului Uniunii Avocaţilor asupra profesiei de avocat, evident, nu contribuie la concurenţa între persoanele care acordă asistenţă juridică, mai mult ca atât, împiedică dezvoltarea lor“.8. Judecătoria Sinaia opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat, instituind anumite condiţii de exercitare a dreptului de acces liber la justiţie, nu contravine prevederilor constituţionale invocate.9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile „art. 83 teza întâi din noul Cod de procedură civilă“. Însă, din analiza concluziilor scrise depuse în motivarea criticii de neconstituţionalitate de autorii acesteia rezultă că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 83 alin. (1) din Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, intrat în vigoare la 15 februarie 2013, astfel încât Curtea urmează să se pronunţe asupra acestor dispoziţii legale, potrivit cărora: „În faţa primei instanţe, precum şi în apel, persoanele fizice pot fi reprezentate de către avocat sau alt mandatar. Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât şi în etapa dezbaterilor“.13. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii legale contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi art. 21 alin. (2) şi (4) privind accesul liber la justiţie.14. Curtea a fost sesizată, în numeroase cazuri, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă din 1865, potrivit cărora, „Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepţia consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă partea.“15. În jurisprudenţa sa constantă, spre exemplu, prin Decizia nr. 31 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 5 martie 2004, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, constatând că aceste dispoziţii de lege sunt constituţionale. În acest sens, Curtea a reţinut că reprezentarea părţilor într-un proces prin mandatar, care poate fi avocat ori altă persoană cu sau fără pregătire juridică, este una dintre modalităţile prin care Codul de procedură civilă asigură accesul liber la justiţie, precum şi exercitarea dreptului la apărare al părţilor, drepturi fundamentale prevăzute de art. 21, respectiv de art. 24 din Constituţie. Restricţia mandatarului care nu are calitatea de avocat de a pune concluzii orale în instanţă nu constituie o împiedicare a accesului liber la justiţie, întrucât partea însăşi poate participa la dezbateri şi poate pune concluzii înaintea instanţei de judecată, iar mandatarul are posibilitatea să formuleze cereri, să propună probe în tot cursul procesului, precum şi să depună concluzii scrise.16. Pentru aceste argumente, Curtea a statuat că dispoziţiile art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt în concordanţă cu prevederile constituţionale privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, accesul liber la justiţie, dreptul la apărare, precum şi cu prevederile art. 6 paragraful 3 lit. c) referitor la dreptul acuzatului de a fi asistat de un apărător ales de el şi ale art. 14 privind interzicerea discriminării, cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie şi ale art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, prevederi referitoare la interzicerea oricărei forme de discriminare.17. Trecând la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. (1) din Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), Curtea reţine că acestea, în teza întâi, reglementează posibilitatea persoanei fizice, parte într-un litigiu aflat în primă instanţă sau în apel, de a opta în privinţa persoanei reprezentantului convenţional, „avocat sau alt mandatar“.18. Teza a doua a alin. (1) din acest articol de lege stabileşte că mandatarul neavocat nu poate pune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului decât prin avocat. Aşadar, mandatarul neavocat, cu sau fără studii juridice, trebuie să fie asistat de un avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât şi în etapa dezbaterilor.19. De asemenea, Curtea reţine că posibilitatea reprezentării convenţionale a persoanelor fizice este prevăzută doar de dispoziţiile art. 83 din Codul de procedură civilă, care stabilesc condiţiile de exercitare a acestui mandat. Aceste condiţii, precum şi limitele între care poate fi exercitat mandatul, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instanţă în numele părţii, reprezintă opţiuni ale legiuitorului, care, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabileşte regulile privind procedura de judecată. Intenţia evidentă a legiuitorului a fost de a limita cât mai mult posibilităţile procedurale ale unui neprofesionist.20. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marius Sava şi Cristian Ionuţ Rădulescu în Dosarul nr. 1.248/310/2013 al Judecătoriei Sinaia şi constată că dispoziţiile art. 83 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sinaia şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 3 iulie 2014.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Doina Suliman