DECIZIE Nr. 414 din 12 octombrie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1
alin. 7 si 12 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 1119 din 29 noiembrie 2004
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 278^1 alin. 7 si 12 din Codul de procedura penala, ridicata
de Melania Galateanu in Dosarul nr. 6.893/2004 al Judecatoriei Sectorului 1
Bucuresti.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul pe fond, pune concluzii
de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, aratand ca
textele de lege criticate nu incalca prevederile constitutionale, respectiv
cele din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, invocate de autoarea exceptiei.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 18 iunie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 6.893/2004,
Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 7 si 12 din Codul de
procedura penala. Exceptia a fost ridicata de Melania Galateanu intr-o cauza
avand ca obiect plangerea impotriva Rezolutiei nr. 1.635/VIII-1/2003 a
Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in ceea ce
priveste dispozitiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala, ca
acestea incalca dreptul de acces liber la justitie, dreptul la aparare si
dreptul la un proces echitabil prin aceea ca nu permit o probatiune completa,
cel care a facut plangerea impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului
de netrimitere in judecata avand dreptul de a depune ca probe, potrivit
textului de lege criticat, numai "inscrisuri noi".
Cu privire la dispozitiile art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedura
penala, se sustine ca incalca aceleasi drepturi constitutionale, intrucat
reglementeaza un termen imperativ de 20 de zile pentru rezolvarea plangerii
impotriva rezolutiei sau ordonantei procurorului de netrimitere in judecata, in
conditiile in care "durata unui proces nu poate fi previzibila".
Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata. Se arata ca dispozitiile art. 278^1
alin. 7 din Codul de procedura penala nu incalca dreptul de acces liber la
justitie, dreptul la un proces echitabil sau dreptul la aparare al petentei,
nefiind cenzurata in nici un fel posibilitatea acesteia de a fi asistata de un
aparator, ales sau numit din oficiu, respectiv posibilitatea de a formula
cereri ori de a sesiza instantele judecatoresti.
Referitor la critica dispozitiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de
procedura penala se apreciaza ca este neintemeiata, intrucat aceste prevederi
legale sunt o aplicare directa a dreptului constitutional al partilor de a fi
solutionate cauzele intr-un termen rezonabil.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul considera ca este neintemeiata critica de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala. Se arata in
acest sens ca, prin restrangerea doar la "inscrisuri noi" a
mijloacelor de proba admise in cadrul solutionarii unei plangeri impotriva
rezolutiei sau ordonantei procurorului, nu este incalcat dreptul la aparare si
nici accesul liber la justitie al petentului, avand in vedere solutiile care,
in conformitate cu dispozitiile art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedura
penala, pot fi date de instanta unei asemenea plangeri. Astfel, in ipoteza in
care instanta constata ca urmarirea penala nu este completa, trimite cauza
procurorului in vederea inceperii sau a redeschiderii urmaririi penale,
procurorul fiind obligat sa se conformeze dispozitiilor date de instanta,
dreptul la aparare al petentului fiind in acest fel garantat. In situatia in
care dosarul de urmarire penala este complet, iar solutia de netrimitere in
judecata nu se justifica in raport cu continutul acestuia, instanta va
desfiinta rezolutia sau ordonanta atacata si va retine cauza spre judecare,
dispozitiile privind judecata in prima instanta aplicandu-se in mod
corespunzator, ceea ce inseamna ca petentul are posibilitatea de a solicita
administrarea oricarei probe pe care o considera necesara.
Referitor la critica dispozitiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de
procedura penala, se apreciaza ca aceasta nu poate fi retinuta, intrucat
instituirea unui termen de solutionare a plangerii reglementate de art. 278^1
din Codul de procedura penala da expresie principiului celeritatii care sta la
baza desfasurarii procesului penal, precum si dispozitiilor art. 21 alin. (3)
din Constitutie, republicata, potrivit carora partile au dreptul la
solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate nu incalca
prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (2) si (3) si nici prevederile
art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, intrucat nu opresc partile interesate de a apela la instantele
judecatoresti, de a fi aparate si de a se prevala de toate garantiile
procesuale care garanteaza, intr-o societate democratica, desfasurarea unui
proces echitabil, ci, dimpotriva, dau expresie preocuparii legiuitorului de a
se asigura solutionarea cauzelor penale intr-un termen rezonabil.
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate in raport cu
dispozitiile art. 24 din Constitutie, republicata, se apreciaza ca aceasta este
neintemeiata, intrucat textele de lege supuse controlului de
constitutionalitate acorda partilor toate garantiile procesuale, inclusiv
dreptul de a fi asistate de un aparator in tot cursul procesului penal.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si ale art.
1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
278^1 alin. 7 si 12 din Codul de procedura penala, avand urmatorul continut:
- Art. 278^1 alin. 7 si 12: "Instanta, judecand plangerea, verifica
rezolutia sau ordonanta atacata, pe baza lucrarilor si a materialului din
dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi prezentate. [...]
Instanta este obligata sa rezolve plangerea in termen de cel mult 20 de
zile de la primire si sa comunice, de indata si motivat, persoanei care a facut
plangerea, modul in care aceasta a fost rezolvata."
Autoarea exceptiei considera ca aceste dispozitii sunt contrare
prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (2) si (3) si ale art. 24, avand
urmatorul continut:
- Art. 21 alin. (2) si (3): "(2) Nici o lege nu poate ingradi
exercitarea acestui drept.
(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor
intr-un termen rezonabil.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un
avocat, ales sau numit din oficiu."
De asemenea, autoarea exceptiei invoca si incalcarea, prin textele de lege
criticate, a dispozitiilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine
urmatoarele:
I. Limitarea mijloacelor de proba care pot fi administrate la judecarea
plangerii impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere
in judecata, instituita prin dispozitiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de
procedura penala, este justificata avand in vedere natura juridica a plangerii
in discutie, care nu vizeaza judecarea propriu-zisa a cauzei penale, ci
constituie un mijloc procedural prin care se realizeaza un examen al rezolutiei
sau al ordonantei procurorului atacate, sub aspectul legalitatii acesteia. Ca
urmare, este firesc ca, in vederea solutionarii plangerii, instanta sa verifice
pe baza lucrarilor si a materialului existente in dosarul cauzei, care au fost
avute in vedere de procuror la emiterea ordonantei sau a rezolutiei de
netrimitere in judecata atacate, daca aceasta a fost sau nu dispusa cu
respectarea dispozitiilor legale.
Textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului de acces liber la
justitie, plangerea reglementata de prevederile art. 278^1 din Codul de
procedura penala reprezentand in sine o garantie a realizarii acestui drept.
Stabilirea unor reguli speciale de procedura in cazul judecarii plangerii
impotriva rezolutiei sau ordonantei procurorului de netrimitere in judecata
(cum este si regula potrivit careia singurele probe admise sunt inscrisurile
noi) este realizata de legiuitor in exercitarea competentei sale constitutionale
si nu incalca liberul acces la justitie, Curtea Constitutionala statuand in
acest sens ca "legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii
deosebite, reguli speciale de procedura, ca si modalitatile de exercitare a
drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunand
posibilitatea neingradita a celor interesati de a utiliza aceste proceduri, in
formele si in modalitatile instituite de lege" (Decizia Plenului nr. 1 din
8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69
din 16 martie 1994).
Dispozitiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala nu incalca
dreptul la un proces echitabil si nici dreptul la aparare, petentul avand
deplina libertate de a demonstra in fata instantei de judecata nelegalitatea
actului atacat, in raport cu lucrarile si materialul din dosarul cauzei, precum
si posibilitatea prezentarii unor probe suplimentare fata de cele deja
administrate, respectiv "inscrisuri noi".
Faptul ca aceste drepturi nu sunt cu nimic ingradite prin textul legal
supus criticii de neconstitutionalitate rezulta si din reglementarea, prin
dispozitiile art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedura penala, a solutiilor ce
pot fi date de instanta plangerii impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului
de netrimitere in judecata. Astfel, indiferent de solutia pronuntata, instanta
de judecata apreciaza si cu privire la probele administrate in dosarul de
urmarire penala, inclusiv sub aspectul daca acestea sunt sau nu suficiente
pentru a fundamenta solutia organului de cercetare penala. Admitand plangerea
si desfiintand rezolutia sau ordonanta atacata, instanta poate sa dispuna fie
trimiterea cauzei procurorului "in vederea inceperii sau a redeschiderii
urmaririi penale, dupa caz" [art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de
procedura penala], fie, atunci cand probele existente la dosar sunt suficiente
pentru judecarea cauzei, retinerea cauzei spre judecare, "dispozitiile
privind judecarea in prima instanta si caile de atac, aplicandu-se in mod corespunzator"
[art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedura penala]. In ambele situatii,
atat dreptul la aparare, cat si dreptul la un proces echitabil al petentului
sunt pe deplin asigurate, acesta avand posibilitatea sa se prevaleze de toate
garantiile procesuale ce caracterizeaza aceste drepturi, inclusiv de
posibilitatea de a solicita administrarea oricarui mijloc de proba prevazut de
lege. De asemenea, in situatia in care instanta, in temeiul art. 278^1 alin. 8
lit. a) din Codul de procedura penala, "respinge plangerea, prin sentinta,
mentinand solutia din rezolutia sau ordonanta atacata", dreptul la
aparare, respectiv dreptul la un proces echitabil al petentului sunt garantate
prin posibilitatea data de dispozitiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedura
penala de a ataca, cu recurs, hotararea instantei de judecata.
De altfel, Curtea s-a mai pronuntat asupra exceptiei de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura
penala, prin Decizia nr. 354 din 23 septembrie 2004, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 959 din 19 octombrie 2004, statuand ca
acestea sunt constitutionale. Atat considerentele, cat si solutia pronuntata in
aceasta decizie isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata, neintervenind
elemente noi de natura sa duca la reconsiderarea jurisprudentei Curtii.
II. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedura penala, aceasta este neintemeiata,
intrucat termenul de 20 de zile in care instanta este obligata sa rezolve
plangerea, reglementat de acest text de lege, a fost instituit tocmai in
considerarea dreptului partii la solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil,
in concordanta cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie, republicata,
respectiv cu prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale. Cata vreme plangerea reglementata de
prevederile art. 278^1 din Codul de procedura penala vizeaza doar verificarea legalitatii
rezolutiei sau ordonantei procurorului atacate, iar nu judecarea fondului
cauzei, este de dorit ca acest examen al legalitatii actului atacat sa se
realizeze cu celeritate, pentru a nu tergiversa eventuala judecare a fondului
cauzei. Nu se aduce atingere, prin instituirea acestui termen de solutionare a
plangerii, nici dreptului constitutional la aparare, intrucat partea are
deplina libertate ca, pe tot parcursul solutionarii plangerii, sa fie asistata
de un aparator si sa se prevaleze de toate garantiile procesuale prevazute de
lege.
Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1 - 3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin.
7 si 12 din Codul de procedura penala, ridicata de Melania Galateanu in Dosarul
nr. 6.893/2004 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 12 octombrie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Marieta Safta