DECIZIE Nr.
412 din 16 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (5) si ale art. 10 alin. (2)
din Legea recunostintei fata de eroii-martiri si luptatorii care au contribuit
la victoria Revolutiei romane din decembrie 1989 nr. 341/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 473 din 1 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar
- judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (5) şi ale art. 10 alin. (2)
din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit
la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, excepţie
ridicată de Constantin Firculescu, Ionel Dârlă, Niculae Oancia, Ioan Codleanu,
Voica Chirilă, Tudor Coman, Niculae Fulău, Ioan Manea, Mihai Stoia, Cristian
Bleotu, Vasile Budulean, Anica Ghinga, Petre Baldovin, Constantin Ghiţă, Paul
Mihail Secolof, Ion Sălişteanu, Geluţa Barbu, Gabriel Dimitrie Nicolae,
Constantin Bonu, Ivan Ivanov, Gabriela Balaban, Petru Nistor, Petru Livadaru, Simona
Rusu, Alexandru Gheorghe, Alexandru Catană, Petre Ion, Constantin Dumitru, Ion
Constantin, Gheorghe Năstase, Mihail Lupa, Lazăr Curtean, Aurel Stan, Nicolae
Novac, Adrian Mărgineanu, Iosif Raţcu, Ioan Măriuţă, Nicolae Vulpe, Ioan
Botuşan, Alexandru Marian Teodorescu, Ioan Toma, Petrică Nebunoiu, Dumitru
Baicu, Mihai Chetreanu, Adrian Popescu, Victor Ghiocel, Alexandru Ancuţa,
Viorel Popescu, Ioan Costescu, Marcel Lumpan, Dumitru Vasile, Alexandru Neaga,
Ion Cremănaru, Mirel Constantin Predeţeanu, Pavel Murguly, Dan Militaru, Mihai
Călinoiu, Constantin Cercel, Ioan Necula, Mircea Măglaru, Dorel Ciubeică, Ion
Ioniţă, Ion Niţu, Miron Tătaru, Ioana Ionescu, Ion Răncea, Mircea Burescu,
Emilian Gusu, Nicolae Niţă, Stelian Ciulacu, Ştefan Milan, Stelian Ispas,
Mieluş Chiran, Ion Dincă şi George Camino în dosarele nr. 36.553/2/2005,
36.639/2/2005, 36.656/2/2005, 36.674/2/2005,
36.881/2/2005, 36.929/2/2005, 37.006/2/2005, 37.021/2/2005, 36.989/2/2005,
39.991/2/2005, 37.002/2/2005, 36.926/2/2005, 36.932/2/2005, 36.968/2/2005,
36.979/2/2005, 37.024/2/2005, 37.037/2/2005, 37.049/2/2005, 37.050/2/2005,
37.051/2/2005, 36.592/2/2005, 36.684/2/2005, 36.685/2/2005, 36.834/2/2005,
36.864/2/2005, 36.865/2/2005, 36.882/2/2005, 36.628/2/2005, 36.678/2/2005,
36.675/2/2005, 36.661/2/2005, 36.653/2/2005, 36.651/2/2005, 36.642/2/2005,
36.644/2/2005, 36.650/2/2005, 36.632/2/2005, 36.645/2/2005, 36.654/2/2005,
36.657/2/2005, 36.664/2/2005, 36.565/2/2005, 36.577/2/2005, 36.589/2/2005,
36.591/2/2005, 36.602/2/2005, 36.615/2/2005, 36.622/2/2005, 36.600/2/2005,
36.603/2/2005, 36.006/2/2005, 36.613/2/2005, 36.626/2/2005, 36.910/2/2005,
36.915/2/2005, 36.921/2/2005, 36.922/2/2005, 36.683/2/2005, 39.517/2/2005,
36.627/2/2005, 36.552/2/2005, 36.558/2/2005, 36.570/2/2005, 36.682/2/2005, 36.874/2/2005,
36.878/2/2005, 36.941/2/2005, 36.943/2/2005, 36.996/2/2005, 37.001/2/2005,
37.019/2/2005, 37.045/2/2005, 36.984/2/2005,
36.634/2/2005 şi 37.053/2/2005 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal.
Dosarele au fost conexate în şedinţa publică din 18
aprilie 2006, când, la cererea reprezentantului autorilor excepţiei, Curtea a
acordat un nou termen de judecată pentru lipsă de apărare.
Dezbaterile au avut loc la data de 4 mai 2006 şi au
fost consemnate prin încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de
timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de
16 mai 2006.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile pronunţate în dosarele nr.
36.553/2/2005,
36.639/2/2005, 36.656/2/2005, 36.674/2/2005,
36.881/2/2005,
36.929/2/2005, 37.006/2/2005, 37.021/2/2005,
36.989/2/2005,
39.991/2/2005, 37.002/2/2005, 36.926/2/2005,
36.932/2/2005,
36.968/2/2005, 36.979/2/2005, 37.024/2/2005,
37.037/2/2005,
37.049/2/2005, 37.050/2/2005, 37.051/2/2005,
36.592/2/2005,
36.684/2/2005, 36.685/2/2005, 36.834/2/2005,
36.864/2/2005,
36.865/2/2005, 36.882/2/2005, 36.628/2/2005,
36.678/2/2005,
36.675/2/2005, 36.661/2/2005, 36.653/2/2005,
36.651/2/2005,
36.642/2/2005, 36.644/2/2005, 36.650/2/2005,
36.632/2/2005,
36.645/2/2005, 36.654/2/2005, 36.657/2/2005,
36.664/2/2005,
36.565/2/2005, 36.577/2/2005, 36.589/2/2005,
36.591/2/2005,
36.602/2/2005, 36.615/2/2005, 36.622/2/2005,
36.600/2/2005,
36.603/2/2005, 36.006/2/2005, 36.613/2/2005,
36.626/2/2005,
36.910/2/2005, 36.915/2/2005, 36.921/2/2005,
36.922/2/2005,
36.683/2/2005, 39.517/2/2005, 36.627/2/2005,
36.552/2/2005,
36.558/2/2005, 36.570/2/2005, 36.682/2/2005,
36.874/2/2005,
36.878/2/2005, 36.941/2/2005, 36.943/2/2005,
36.996/2/2005,
37.001/2/2005, 37.019/2/2005, 37.045/2/2005,
36.984/2/2005, 36.634/2/2005 şi 37.053/2/2005, Curtea de Apel Bucureşti
-Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (5) şi ale art. 10 alin.
(2) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au
contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004. Excepţia a fost ridicată de Constantin Firculescu, Ionel Dârlă,
Niculae Oancia, Ioan Codleanu, Voica Chirilă, Tudor Coman, Niculae Fulău, Ioan
Manea, Mihai Stoia, Cristian Bleotu, Vasile Budulean, Anica Ghinga, Petre
Baldovin, Constantin Ghiţă, Paul Mihail Secolof, Ion Sălişteanu, Geluţa Barbu,
Gabriel Dimitrie Nicolae, Constantin Bonu, Ivan Ivanov, Gabriela Balaban, Petru
Nistor, Petru Livadaru, Simona Rusu, Alexandru Gheorghe, Alexandru Catană,
Petre Ion, Constantin Dumitru, Ion Constantin, Gheorghe Năstase, Mihail Lupa,
Lazăr Curtean, Aurel Stan, Nicolae Novac, Adrian Mărgineanu, Iosif Raţcu, Ioan
Măriuţă, Nicolae Vulpe, Ioan Botuşan, Alexandru Marian Teodorescu, Ioan Toma,
Petrică Nebunoiu, Dumitru Baicu, Mihai Chetreanu, Adrian Popescu, Victor
Ghiocel, Alexandru Ancuţa, Viorel Popescu, Ioan Costescu, Marcel Lumpan,
Dumitru Vasile, Alexandru Neaga, Ion Cremănaru, Mirel Constantin Predeţeanu,
Pavel Murguly, Dan Militaru, Mihai Călinoiu, Constantin Cercel, Ioan Necula,
Mircea Măglaru, Dorel Ciubeică, Ion Ioniţă, Ion Niţu, Miron Tătaru, Ioana
Ionescu, Ion Răncea, Mircea Burescu, Emilian Gusu, Nicolae Niţă, Stelian
Ciulacu, Ştefan Milan, Stelian Ispas, Mieluş Chiran, Ion Dincă şi George
Camino, în cauze ce au ca obiect contestaţii la refuzul Secretariatului de Stat
pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 de a preschimba
certificatele de luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989
- Remarcat prin Fapte Deosebite.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că art. 9 alin. (5) din Legea nr.
341/2004, prevăzând obligativitatea depunerii contestaţiilor privind
preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor la comisia
parlamentară, îngrădeşte exerciţiul dreptului de acces liber la justiţie, aduce
atingere principiului separaţiei puterilor, stabilind sarcini administrative de
executare a legii pentru o structură a autorităţii legiuitoare, iar împotriva
hotărârilor acestei comisii este închisă calea acţiunii în contencios
administrativ. Art. 10 alin. (2) din aceeaşi lege, făcând trimitere la
criteriile prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 566/1996, încalcă principiul
neretroactivităţii legii şi permite anularea unor drepturi câştigate legal,
fără existenţa vreuneia dintre situaţiile prevăzute de Constituţie, în care se
poate restrânge exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 sunt constituţionale,
întrucât prevăd o procedură administrativă prealabilă sesizării instanţei de
judecată, fără a îngrădi exerciţiul dreptului de acces liber la justiţie.
Referitor la dispoziţiile art. 10 alin. (2) din aceeaşi lege consideră că
acestea sunt contrare principiului neretroactivităţii legii, deoarece, prin trimitere la Hotărârea Guvernului nr.
566/1996, reglementează raporturi juridice născute anterior intrării în vigoare
a legii.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului arată
că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor,
susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 9 alin. (5) şi ale art. 10 alin. (2) din Legea
recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la
victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20
iulie 2004, dispoziţii potrivit cărora:
- Art. 9 alin. (5): „Contestaţiile
privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform
prezentei legi, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză şi se vor adresa Comisiei
parlamentare a revoluţionarilor din decembrie 1989, care le soluţionează
potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens.";
- Art. 10 alin. (2): „Persoanelor care au participat la Revoluţie, dar nu se încadrează
în criteriile prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 566/1996, cu modificările
ulterioare, li se va atribui calitatea onorifică de participant la Revoluţia
română din decembrie 1989, în condiţiile prevăzute de normele metodologice de
aplicare a prezentei legi."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de
lege, autorii excepţiei invocă următoarele prevederi constituţionale:
- Art. 1 alin. (4): „Statul
se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor -
legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei
constituţionale.";
- Art. 15 alin. (2): „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau
contravenţionale mai favorabile.";
- Art. 21 alin. (1) şi
(2): „(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor,
a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui
drept.";
- Art. 52 alin. (2): „Condiţiile
şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică. ";
- Art. 53: „(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi
restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea
securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a
drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale;
prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale
unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este
necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu
situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără
a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.";
- Art. 126 alin. (6): „Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor
publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia
celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de
comandament cu caracter militar. Instanţele de contencios administrativ sunt
competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau,
după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale."
De asemenea, consideră că sunt înfrânte următoarele
dispoziţii din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului:
- Art. 7: „ Toţi oamenii
sunt egali în faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la o protecţie
egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta declaraţie şi
împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare.";
- Art. 8: „Orice persoană are dreptul la satisfacţia efectivă din partea
instanţelor juridice naţionale competente împotriva actelor care violează
drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin Constituţie şi lege."
Curtea Constituţională reţine că, în memoria celor care
şi-au jertfit viaţa şi în semn de recunoaştere a meritelor celor care s-au
remarcat în mod deosebit în lupta pentru răsturnarea regimului totalitar, ca
recompensă a societăţii pentru contribuţia adusă la înfăptuirea Revoluţiei din
1989, a fost promulgată Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi
acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor
pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 198
din 23 august 1996, cu modificările şi completările ulterioare.
Legea nr. 42/1990 a stabilit titlurile ce puteau fi
acordate luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, „Erou-Martir
al Revoluţiei Române din Decembrie 1989", „Luptător pentru Victoria
Revoluţiei Române din Decembrie 1989" şi „Participant la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989", precum şi drepturile ce se cuveneau beneficiarilor acestor titluri.
Conform art. 2 din Legea nr. 42/1990, pentru acordarea
titlurilor s-a constituit o comisie compusă din reprezentanţi ai diferitelor
autorităţi ale administraţiei publice centrale şi ai asociaţiilor
revoluţionarilor. Controlul aplicării legii, potrivit art. 7, s-a dat în
competenţa unei comisii parlamentare, compusă din 5 senatori şi 6 deputaţi,
conform configuraţiei politice a Parlamentului, comisie care avea ca atribuţie
şi soluţionarea
contestaţiilor făcute împotriva deciziilor de constatare a nulităţii
certificatelor eliberate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că Legea nr. 42/1990 a fost abrogată prin art. 17 din Legea nr.
341/2004, lege care însă menţine unele dintre soluţiile legislative ale
reglementării abrogate. Astfel, este păstrată denumirea titlurilor „Erou-Martir
al Revoluţiei Române din Decembrie 1989" şi „Participant la
Victoria Revoluţiei Române din Decembrie
1989", iar titlul „Luptător
pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989" se referă, în noua reglementare, la trei categorii, şi anume „Luptător
Rănit", „Luptător Reţinut" şi „Luptător Remarcat prin Fapte
Deosebite".
Legea nouă prevede acordarea unor drepturi persoanelor
care au obţinut titlurile prevăzute de aceasta. Acordarea titlurilor se face
prin preschimbarea certificatelor eliberate în perioada 1990-1997 privind
calităţile şi titlurile atestate potrivit Legii nr. 42/1990. In acest sens,
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 prevede că „Titlurile instituite la
alin. (1) se vor acorda în condiţiile prezentei legi, avându-se în vedere
calităţile şi titlurile atestate, potrivit Legii nr. 42/1990, pentru cinstirea
eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor,
precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare".
Legea nr. 341/2004, potrivit art. 11, menţine comisia
parlamentară pentru controlul aplicării Legii nr. 42/1990, cu o nouă denumire
şi noi atribuţii: „Comisia parlamentară pentru controlul aplicării Legii nr.
42/1990 îşi continuă activitatea în condiţiile prezentei legi sub denumirea
«Comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989», care va aviza
propunerile Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din
Decembrie 1989 privind preschimbarea certificatelor, va soluţiona contestaţiile
prevăzute la art. 9 alin. (5) şi va aviza iniţiativele legislative cu referire
la acest moment crucial din istoria României. Comisia va fi constituită
exclusiv din parlamentari care au dobândit una dintre calităţile prevăzute la
art. 3."
Analizând criticile de neconstituţionalitate invocate,
Curtea Constituţională nu le poate primi, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (5) din Legea nr.
341/2004, contestaţiile privind preschimbarea sau neefectuarea preschimbării
certificatelor eroilor-martiri se soluţionează de o comisie parlamentară.
Această comisie nu a fost creată prin regulament parlamentar, ci prin lege, în
condiţiile art. 111 alin. (1) din Constituţie, şi, ca atare, nimic nu împiedică
Parlamentul să confere acesteia şi alte atribuţii decât cele prevăzute de
regulamentele parlamentare.
De altfel, Curtea observă că în
unele parlamente europene comisiile parlamentare au puteri depline în toate
activităţile puterii legiuitoare, putând chiar să legifereze sau să aplice
sancţiuni.
Activitatea acestei comisii comune speciale a celor
două Camere ale Parlamentului este una de control parlamentar a unei activităţi
administrative a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din
Decembrie 1989. Este evident că textul de lege criticat reglementează o
procedură de control parlamentar, iar nu o procedură administrativă care în
condiţiile prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (4) este oricum
facultativă, persoana interesată având posibilitatea fie de a apela la această
procedură, fie de a se adresa direct instanţei de judecată.
Sub acest aspect, Curtea
aminteşte că, în cauze, dreptul autorilor excepţiei privind accesul liber la
justiţie a fost exercitat prin introducerea cererilor de chemare în judecată
care au generat litigiile în cadrul cărora s-au ridicat excepţiile de
neconstituţionalitate. Curtea observă că nu este vorba despre acţiuni în
justiţie îndreptate împotriva Comisiei parlamentare, ci autorii excepţiei au
urmat calea contenciosului administrativ pentru a ataca, în condiţiile
prevăzute de art. 52 din Constituţie şi de Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004, un act emis de o autoritate a administraţiei publice, respectiv
Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
In aceste condiţii, Curtea constată că alin. (5) al
art. 9 din Legea nr. 341/2004 nu încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, nici principiul
liberului acces la justiţie şi nu contravine prevederilor constituţionale ale
art. 126 alin. (2).
In continuare, analizând dispoziţiile art. 10 alin. (2)
din Legea nr. 341/2004, Curtea nu poate reţine caracterul retroactiv al
acestora, deoarece ele stabilesc doar sancţiunea nulităţii aplicată persoanelor
participante la Revoluţie, care nu se încadrează în criteriile iniţiale ale
legii, criterii reglementate de Legea nr. 42/1990.
Referitor la susţinerea că ar
fi înfrânt art. 53 din Constituţie, Curtea constată că textul de lege criticat
nu constituie o restrângere a exerciţiului unor drepturi, ci reprezintă
reglementarea dată prin lege pentru respectarea condiţiilor exprese pe care trebuie
să le îndeplinească persoanele în vederea atribuirii certificatelor.
In fine, Curtea nu poate primi, ca fiind semnificative
pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile art. 7 şi 8
din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d), şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (5) şi ale art. 10 alin. (2)
din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit
la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, excepţie
ridicată de Constantin Firculescu, Ionel Dârlă, Niculae Oancia, Ioan Codleanu,
Voica Chirilă, Tudor Coman, Niculae Fulău, Ioan Manea, Mihai Stoia, Cristian
Bleotu, Vasile Budulean, Anica Ghinga, Petre Baldovin, Constantin Ghiţă, Paul
Mihail Secolof, Ion Sălişteanu, Geluţa Barbu, Gabriel Dimitrie Nicolae,
Constantin Bonu, Ivan Ivanov, Gabriela Balaban, Petru Nistor, Petru Livadaru,
Simona Rusu, Alexandru Gheorghe, Alexandru Catană, Petre Ion, Constantin
Dumitru, Ion Constantin, Gheorghe Năstase, Mihail Lupa, Lazăr Curtean, Aurel
Stan, Nicolae Novac, Adrian Mărgineanu, Iosif Raţcu, Ioan Măriuţă, Nicolae
Vulpe, Ioan Botuşan, Alexandru Marian Teodorescu, Ioan Toma, Petrică Nebunoiu,
Dumitru Baicu, Mihai Chetreanu, Adrian Popescu, Victor Ghiocel, Alexandru
Ancuţa, Viorel Popescu, Ioan Costescu, Marcel Lumpan, Dumitru Vasile, Alexandru
Neaga, Ion Cremănaru, Mirel Constantin Predeţeanu, Pavel Murguly, Dan Militaru,
Mihai Călinoiu, Constantin Cercel, Ioan Necula, Mircea Măglaru, Dorel Ciubeică,
Ion Ioniţă, Ion Niţu, Miron Tătaru, Ioana Ionescu, Ion Răncea, Mircea Burescu,
Emilian Gusu, Nicolae Niţă, Stelian Ciulacu, Ştefan Milan, Stelian Ispas,
Mieluş Chiran, Ion Dincă şi George Camino, în dosarele nr. 36.553/2/2005,
36.639/2/2005, 36.656/2/2005, 36.674/2/2005, 36.881/2/2005, 36.929/2/2005, 37.006/2/2005, 37.021/2/2005, 36.989/2/2005, 39.991/2/2005,
37.002/2/2005, 36.926/2/2005, 36.932/2/2005, 36.968/2/2005, 36.979/2/2005,
37.024/2/2005, 37.037/2/2005, 37.049/2/2005, 37.050/2/2005, 37.051/2/2005,
36.592/2/2005, 36.684/2/2005, 36.685/2/2005, 36.834/2/2005, 36.864/2/2005,
36.865/2/2005, 36.882/2/2005, 36.628/2/2005, 36.678/2/2005, 36.675/2/2005,
36.661/2/2005, 36.653/2/2005, 36.651/2/2005, 36.642/2/2005, 36.644/2/2005,
36.650/2/2005, 36.632/2/2005, 36.645/2/2005, 36.654/2/2005, 36.657/2/2005,
36.664/2/2005, 36.565/2/2005, 36.577/2/2005, 36.589/2/2005, 36.591/2/2005,
36.602/2/2005, 36.615/2/2005, 36.622/2/2005, 36.600/2/2005, 36.603/2/2005,
36.006/2/2005, 36.613/2/2005, 36.626/2/2005, 36.910/2/2005, 36.915/2/2005,
36.921/2/2005, 36.922/2/2005, 36.683/2/2005, 39.517/2/2005, 36.627/2/2005,
36.552/2/2005, 36.558/2/2005, 36.570/2/2005, 36.682/2/2005, 36.874/2/2005,
36.878/2/2005, 36.941/2/2005, 36.943/2/2005, 36.996/2/2005, 37.001/2/2005,
37.019/2/2005, 37.045/2/2005, 36.984/2/2005, 36.634/2/2005 şi nr. 37.053/2/2005 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman
OPINIE SEPARATĂ
Contrar soluţiei adoptate cu votul majorităţii
membrilor Curţii Constituţionale, prin Decizia nr. 412 din 16 mai 2006,
considerăm că dispoziţiile art. 9 alin. (5) şi ale art. 10 alin. (2) din Legea
nr. 341/2004 sunt contrare mai multor dispoziţii şi principii ale Constituţiei,
motiv pentru care se impunea admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, cu
extinderea controlului de constituţionalitate şi asupra altor prevederi ale
aceleiaşi legi, care sunt indisolubil legate de cele constatate ca fiind
neconstituţionale.
Art. 9 alin. (5) prevede unica posibilitate de a
contesta preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor prin
adresarea contestaţiilor Comisiei parlamentare a revoluţionarilor din decembrie
1989, singurul organ competent să soluţioneze asemenea contestaţii.
Contestaţiile vizând actele unui organ de specialitate al administraţiei
publice centrale - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor -,
activitatea de soluţionare a acestora nu poate fi calificată altfel decât ca o
jurisdicţie administrativă.
Comisia parlamentară, potrivit art. 11 teza finală din
lege, se constituie exclusiv din parlamentari. O asemenea comisie nu poate fi
concepută altfel decât ca o structură de lucru a Parlamentului, cu sarcini
corespunzătoare atribuţiilor constituţionale ale Parlamentului. Ni se pare
evident că însărcinarea unei comisii parlamentare cu atribuţii specifice
autorităţilor administraţiei publice ori organelor de jurisdicţie este contrară
principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, prevăzut la art. 1
alin. (4) din Constituţie, ca şi rolului Parlamentului, stabilit prin art. 61
alin. (1) din Constituţie. Pentru identitate de raţiune nu se poate admite o asemenea
însărcinare nici dacă aceasta s-ar considera ca fiind o procedură
administrativă prealabilă sesizării instanţei judecătoreşti competente, comisia
parlamentară nefiind un organ al administraţiei publice.
Faptul că dispoziţiile legale examinate încadrează
comisia parlamentară în categoria organelor administrative rezultă şi din
prevederea conform căreia comisia soluţionează contestaţiile „potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens". Normele metodologice sunt aprobate prin hotărâre a Guvernului.
Aşadar, prin inversarea rolurilor, puterea executivă stabileşte sarcini şi
modalităţi de executare pentru o structură a puterii legislative.
Nu putem fi de acord nici cu teza potrivit căreia
comisia parlamentară îndeplineşte atribuţiile prevăzute în Legea nr. 341/2004
în cadrul controlului parlamentar asupra activităţii puterii executive. In
temeiul art. 111 din Constituţie, comisia parlamentară poate controla organele
administraţiei publice, le poate solicita informaţii şi documente, dar nu poate
adopta soluţii, ci informează cu constatările făcute Parlamentul sau Camera din
care face parte, propunând măsuri corespunzătoare ce trebuie luate de forul
legislativ.
Textul de lege prevede soluţionarea contestaţiilor de
comisia parlamentară ca o procedură obligatorie. Or, potrivit art. 21 alin. (4) din Constituţie, „Jurisdicţiile
speciale administrative sunt facultative şi gratuite". Art. 10 alin.
(1) din lege prevede că persoanele care nu fac contestaţie în termenul prevăzut
îşi pierd calitatea deţinută anterior.
Legea nu prevede nici o cale de
atac împotriva soluţiilor adoptate de comisia parlamentară, ceea ce reprezintă
o îngrădire a exerciţiului dreptului de acces liber la justiţie, garantat de
art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Considerăm că această omisiune nu
poate fi suplinită prin aplicare directă a prevederilor Constituţiei, având în
vedere că persoanele în cauză se consideră lezate în drepturile lor prin acte
administrative, or, potrivit art. 52 din Constituţie, în contencios
administrativ pot fi atacate numai actele administrative, iar Parlamentul sau o
structură a sa nu poate emite acte administrative.
Constatându-se neconstituţionalitatea dispoziţiilor
art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, în conformitate cu prevederile art. 31
alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională trebuia să se pronunţe
şi asupra constituţionalităţii altor prevederi ale aceleiaşi legi, de care, în
mod necesar şi evident, nu pot fi disociate dispoziţiile menţionate în
sesizare. Asemenea prevederi se găsesc în art. 5 alin. (3), (4) şi (5), în art.
9 alin. (2), (4), (5) şi (6) şi în art. 11, care stabilesc atribuţii şi sarcini
pentru comisia parlamentară, în afară de avizarea iniţiativelor legislative
referitoare la revoluţia din decembrie 1989, proprii organelor administraţiei
publice, cum sunt avizele date pentru emiterea unor acte de Secretariatul de
Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, contrasemnarea unor acte
administrative sau soluţionarea contestaţiilor.
Nu s-ar fi încălcat nici o dispoziţie constituţională dacă prin lege s-ar fi dispus
verificarea tuturor titlurilor acordate şi a certificatelor eliberate în baza
Legii nr. 42/1990 şi luarea măsurilor legale pentru anularea celor care au fost
acordate şi eliberate cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare la data
eliberării certificatelor şi a acordării drepturilor. Legea nr. 341/2004 însă
îi obligă pe titularii certificatelor şi beneficiarii drepturilor să îşi
dovedească îndreptăţirea la aceste drepturi, completând documentele cerute la
vremea respectivă cu avize actualizate şi chiar cu alte dovezi utile, cum se
precizează în normele metodologice.
Anularea actelor administrative intrate în circuitul
civil şi care au produs efecte se poate face numai pe baza unor cereri adresate
justiţiei. Art. 10 din Legea nr. 341/2004 prevede în realitate anularea de
drept a certificatelor anterior emise, împreună cu drepturile câştigate, în
cazul în care beneficiarii lor nu reuşesc să îndeplinească toate cerinţele
pentru obţinerea noilor certificate. Această reglementare contravine
principiului neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din
Constituţie.
Judecător,
Kozsokar Gabor